2,905 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > SONETE Autor: Sabina Măduța Publicat în: Ediția nr. 1387 din 18 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului M-AM RESEMNAT CU GREU M-am resemnat cu greu, cu îndârjire, Cu buze strânse-am refuzat otrava, Zbătându-mă din greu cu-mpotrivire Nevrând să-i gust durerii slava. Plesnită aspru peste ochi și gură Înfrântă de opreliști fără număr, M-am prăvălit, nemernică făptură, Căzută în genunchi,fără să murmur! Acum merg liniștită ca asinul Nainte
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
de ocară...”( Umilință) - cu speranța izbăvirii de păcatul primordial, cu nestăvilita dorință de a regăsi liniștea într-un “repaos” universal. “Istorii se nasc dintr-o mare gâlceavă/Pe aur cărat cu sârg în morminte,/ Încă-i mai dăm lui Socrate otravă/Urlându-ne setea de sânge-n cuvinte.../” Axis Mundi(2) Viața este o arenă, un câmp de luptă, o vărsare inutilă de sânge ( oricâte adevăruri se vor dori a spune), și, toate, pentru satisfacerea orgoliului, eului îndumnezeit care se vrea
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
pare, mai presus de criza economică sau criza morală, lumea este bântuită de o criză estetică, o criză a frumuseții, o criză de autentic, de normalitate și adevăr. Ca să îndepărteze oamenii de Dumnezeu, răul a venit cu minciuna, contrafacerea, falsul, otrăvuri fumigene, cu care a manipulat omenirea, a derutat-o, reușind cu ceața falsului s-o abată din drumul limpede care duce la Adevărul trăirilor sale curate. Mă opresc aici cu incursiunea pe „cărarea înflorită” a poetului, din partea întâi a cărții
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
decât se poate? Cum să nu simți un zbucium lăuntric plin de îngrijorare atunci când ai convingerea că, voit, ea dorește să te îndepărteze? Și ce-mi ceri tu: să nu mă mir, Să sufăr doar, să nu zâmbesc, Să beau otrava din potir, Când spui să nu te mai iubesc? (Ce îmi ceri tu?) Mai apoi, resemnat, ca tot omul, plin de înțelegere învăluită în tristă resemnare, cu gând pornit spre alt izvor al dragostei pământene, autorul se alină păstrându-și
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
tuturor gândurilor rele, cu ajutorul cărora încearcă diavolul să se strecoare în sufletul nostru. Să nu îngăduim să pătrundă prin nesinchisire în inima noastră tot corpul acestui șarpe, adică încuviințarea ademenirii, care fără îndoială, de va fi intrat, va ucide prin otrava mușcăturii lui mintea robită.”[52] Gândindu-ne la deschiderea minții spre a fi înrobită de fantasme, vom susține că mijloacele de comunicare cu cât combonă mai multe medii și mai ales atunci când în centru stă imaginea în mișcare (televiziune, filme
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
soclu urcați prostia de-o credeți că e sublimă? De ce-o faceți uitând mama, care v-a hrănit cu lapte... E păcat, nu stâlciți limba, vă opriți, nu se mai poate! N-aveți voie să lăsați printre flori crunta otravă! Alte flori veți otrăvi, iar pedeapsa-i foarte gravă. Nu-i o pierdere căci țara de voi uită. Nici n-ați fost... Viitorul vă condamnă, fiindcă-ați scris atât de prost. Vrând-nevrând, câte-un copil a voit să vă citească
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
LUMII Nu mai e loc pe pământ, Nici sub soare, nici sub vânt. Ochii-s de smoală, Sufletul, numai rană. Vântul ne sfâșie carnea, Noaptea ne doare visarea. Marea-i o corabie înecată. Muntele, o pantă neurcată. Mustul din struguri, otravă, Sufletul, doar o epavă. Licuricii sângeră-n noapte. Regina nopții zace moartă. Colții, fierăstraie Ce spintecă altare. Oamenii-fiare Zămislesc puroaie Și sorb licoarea lumii toată, Mulțumiți de prostia revărsată În haine de neguri duhnitoare A răceală și a moarte. Doamne
DUREREA LUMII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349852_a_351181]
-
sunt prost Să intru iar... în jocul tău de coate. Când, după vot, te crezi un mare mahăr, Iar soarta țării nu-ți mai pare gravă, Am înțeles... că punga ta de zahăr E dulce-o zi... și patru ani, otravă ! Referință Bibliografică: E vremea de votare... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1235, Anul IV, 19 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
E VREMEA DE VOTARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349861_a_351190]
-
lume, nici de tată, nici de mumă. Și în zborul meu pribeag peste zarea zbuciumată, Aș vrea -n infinitul vremii toată lumea să mă piardă, Să-mi fie viața străină ca un Budda fără slavă, Ca osânditul cu ștreangul, mai aproape de otravă. luni, 19 mai 2014 Referință Bibliografică: zbor spre aștri / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1235, Anul IV, 19 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ZBOR SPRE AŞTRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349863_a_351192]
-
care e ea, că așa-i trebuie, dacă a vrut să profiteze de tine! îl consolă Marioara lu’ Trancanele. ‒Ba, puță, du-te, tu, la tine acasă și stăi mai liniștit, că destul te-a ros ca pe-un ciolan, otrava aia. Și să știi că nici nu prea făcea de tine. Cum ești tu, băiat făcut bine și în putere, găsăști tu o femeie, chiar și mai bătrână, unde să speli cățălu’, că e o grămadă de văduve în sat
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
viață asumată în sângele curățit de frica de a fi ceea ce sunt. Aprind doar candela albă cu parfum de tămâie. Adevărul își lasă palma blândă pe umărul meu strivit de așteptări iluzorii... Nu mă mai tem... Măștile ard în apa otrăvurilor, sfârtecate de propriile simboluri absurde. M-am trezit dimineață cu zâmbetul sării pe buze. Am alergat printre umbrele tăcerilor căutându-le sensul. A durut. Un grăunte doar, un grăunte... A crescut în mine aerul durerii și-al vieții netrăite, și-
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
rostit, uitat va fi de mâine, Precum trecute glorii, iubirile-s deșarte. Hai umple-mi cupă, vreau să mă simt azi zeu În patul meu te-ntinde femeie diafana, Și clipele ce-or trece părea-vor curcubeu Iubirea-ți mincinoasă otravă e pe rană, Deși te simt în preajma eternul inamic, O viață fără ține n-ar însemna nimic! Referință Bibliografica: Poemul cărnii / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
POEMUL CĂRNII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348178_a_349507]
-
acesta se va hotărî totuși asupra mea. Îl va chema și pe Gemellus pe insulă însă Gemellus nu știe prea multe despre superstițiile care îl macină pe împărat. Ca să scap de emoțiile astea un mic accident provocat de vre-o otravă ar rezolva problema. Ah! unde ești Livia Drusilla? De ar mai fi trăit câțiva ani bătrâna ... -Nici eu nu cred că Tiberius vă dorește pe amândoi la cârma imperiului, spuse Macro gesticulând prin aer cu ce mai rămăsese din pulpă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
spuse iarăși Macro alegând între două cupe de vin. Am oameni care îți lovesc o monedă de la o sută de pași. -Ba bine că nu, prefect de două parale ce ești, îl luă peste picior Caligula. Bătrâna Livia avea dreptate. Otrava e cea mai curată. Săgeata și sabia lasă răni pe dinafară. Otrava face răni doar pe dinăuntru și cu greu pot fi văzute. Cum ai spus...nici divinul Octavian n-a scăpat de asta, după cum spun gurile rele! Lipicioasele alea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
îți lovesc o monedă de la o sută de pași. -Ba bine că nu, prefect de două parale ce ești, îl luă peste picior Caligula. Bătrâna Livia avea dreptate. Otrava e cea mai curată. Săgeata și sabia lasă răni pe dinafară. Otrava face răni doar pe dinăuntru și cu greu pot fi văzute. Cum ai spus...nici divinul Octavian n-a scăpat de asta, după cum spun gurile rele! Lipicioasele alea de smochine din care obișnuia să guste divinul Octavian mai aveau ceva
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
de Dumnezeu răsare grâul mereu Neghina și mărăcini când pe cel rău pomenim. Semănam când în tăcere răbdam orișice durere. Semănam când în prigoane plecăm genunchii la icoane. Și când scriem semănam, balsam sufletelor dăm când cuvintele sunt bune și otravă aruncăm când cuvintele-s ne-bune. Semănam și când muncim, semănam când ne-odihnim,. Când muncim pentru hoție, când odihna-i trândăvie, când mancarea-i îmbuibare, când iubirea-i desfrânare, când vorbim pentru-a bârfi, scriem pentru-a murdări, când
ORICE OM ESTE UN SEMANATOR de DORINA STOICA în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347518_a_348847]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VORBEȘTI ACUM... CU LUNA, TU, FERICIT NEBUN! Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1159 din 04 martie 2014 Toate Articolele Autorului Iubire-adevărată-i otravă fără antidot! Patima fierbinte-ți cuprinde trupul tot Dragostea te-mbată; cu ochi deschiși, visezi Tabloul pe perete, că ți-ar surâde, crezi... Timpul deodată, simți că-ți e dușman Ințepenit de vreme, pe-a ceasului cadran. Aștepti cu nerăbdare
VORBEŞTI ACUM... CU LUNA, TU, FERICIT NEBUN! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347631_a_348960]
-
să cânte-mpărăteasca noimă-a firii toții Mirii Munți în straie de lumină vin cu Cereștile Mirese la Izvor: aici sunt Soare Lună și Stupină iar sfinții niciodată nu ne mor! voi - venetici învăluiți în bale nu ne cunoașteți zeii - nici otrava: deci nu veniți orbeți - cu toată graba curmați-vă spre noi a voastră cale! prea gingaș sfânt pământu-i din vecie să-ndure pas clocit nemernicie! când zâne s-or desface din zvelt trunchi vă veți preface-n stârvuri de păduchi
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
nu, există o modalitate grandioasă de a o face. “Sinuciderea” în viață. O să încerc și eu acele droguri ușoare, am să-mi găsesc o call-girl, o să scriu niște inepții care precis vor fi apreciate de critici, am să gust toată otrava vieții decăzute și promiscue pe care singur mi-am construit-o. Poate că merit o autoflagelare, mi-am zis și mi s-a părut că văd în oglindă cum apar trei cifre identice, the number of the beast...(6) STOP
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
și chipul inert, frumos, dar lipsit de viață al Vanei. A văzut Palatul Violet de undeva de sus, de la zeci de metri înălțime, și-a văzut părinții plângând, l-a văzut pe Ter pregătindu-se, la rândul său, să bea otravă. Și a știut că totul era numai din cauza ei. Ridicându-se din pat cu ultimele puteri, dorindu-și, pentru prima dată după mult timp, liniște, și nu răzbunare, a luat o decizie: va renunța la nemurire și îi va da
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
cale de propria fiică”; „dacă o omori doar pe ea, nu-ți voi ierta acest lucru niciodată (mai ales că atingerea ei e mult mai plăcută decât a ta) și nu vei ști în ce dimineață am să-ți strecor otravă în ceașca cu ceai sau cu cafea”... „În fine, dacă - așa cum te lauzi - ne vei ucide pe amândouă, moartea mea o vei putea mușamaliza, dar pe a Rashiei (cea care, în plus, ar trebui și să dea tronului un moștenitor
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
să nu mi-o mai trântească și ei a treia oară în cap, că nu mai suportam, m-au tras afară și gata. Asta e totul. - Bună ziua domnu' Sebastian. - Bună ziua nea Ilie, ce mai e nou? - Fusei să cumpăr nițică otravă de șobolani, că nu mai pot să scap de ei și i-am zis lu' Zane veterinarul să-mi castreze cățeaua. Că acum are cinci pui și dacă peste câteva luni îmi mai aduce încă cinci, o să râdă lumea de
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
cap. - Doar nu vrei să te sui pe Gurgui și să strigi: Doamne, Tu ai făcut șobolanii, dar eu sunt Ilie de la sculărie și Ți-i omor. -Hai domnu' Sebastian, nu mai râde de mine, chiar dacă ai dreptate. Îi duc otrava înapoi și cer să-mi dea cafea la schimb că are dosită sub tejghea. Ăsta e nebun, vinde și ruj de buze la farmacia lui veterinară. Dar cățeaua tot o castrez. Acum e rândul meu sămă scarpin iar în cap
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
nu îi fusese aproape nimeni alături, nici măcar mama sa Livia, soția lui Octavian Augustus. Ambițioasă și foarte vicleană, aceasta făcuse și desfăcuse cam tot ce dorise în politica Romei și dacă nu-i convenise ceva, se răzbunase mai ales prin otrăvuri, în care era maestră. Se zvonise de altfel că Livia îl otrăvise până și pe Augustus în cele din urmă, ungând cu temuta otravă niște smochine într-un copac din care Augustus obișnuia să guste. Tiberius n-o înțelesese niciodată
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
ce dorise în politica Romei și dacă nu-i convenise ceva, se răzbunase mai ales prin otrăvuri, în care era maestră. Se zvonise de altfel că Livia îl otrăvise până și pe Augustus în cele din urmă, ungând cu temuta otravă niște smochine într-un copac din care Augustus obișnuia să guste. Tiberius n-o înțelesese niciodată, și nici ea pe el, și o auzea adesea spunând că el nu înțelege nimic din politică, că e laș ori fricos, sau impulsiv
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]