19,586 matches
-
rândul său, un clon al lui Dăscălescu), dl Vasile cedează pas cu pas în fața economiei socialiste. Sigur că problemele de la Brașov și Iași sunt reale, sigur că oamenii au dreptul să ceară un loc de muncă și o bucată de pâine. Însă, din nefericire pentru noi toți, acești oameni s-au trezit prea târziu. Ei, și alții asemenea lor, au susținut șase ani de zile o echipă iresponsabilă și trădătoare, de care s-au lăsat cumpărați pe aproape nimic. Imobilismul dezastruos
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
făcu, nerăbdător, semne, prin geamul deschis al cabinei. Nu înțelegeam de ce. Neamțul a dus degetul la gură. Atunci, am priceput. În mână țineam o sticlă de un litru, pe jumătate plină cu ersatz-ul cazon, primit dimineață, reglementar, împreună cu coltucul de pâine neagră, tare ca piatra. M-am dumirit pe loc. Neamțul vrea să bea și el ce beam eu. M-am ridicat, cu sticlă în mână, am coborât, repede, dâmbul, am traversat șoseaua, m-am dus în uniformă mea militară la
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
și diferența de fus orar de 12 ore dintre Montreal și Beijing, o mică plimbare prin oraș nu strică - să mai îndrept oasele îndoite, așa am socotit, mai ales că îmi era foame și aveam nevoie de o nelipsită, banală pâine. Nu sunt total străin de peisajul orașelor chinezești, așa că m-am încumetat pe străzile necunoscute din zonă. Este, în fond, cel de-al treilea voiaj pe care îl fac în țara «Marelui Zid» sau țara a 500 de milioane de
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
la fel, numai pronunția este foarte diferită, încât nu se pot ințelege unii cu alții. Dar ce caucazian poate să memoreze atâtea semne ciudate? Așa cum am spus mai sus, am plecat la plimbare și cu scopul precis de a cumpăra pâine. Dar oricât m-am învârtit prin zonă, nu am găsit și m-am întors acasă cu mâinile goale. Cum să înțeleg eu chineza, această limbă melodioasă, cântată, a sunetelor învârtite și amețite în fel și chip? Engleza și franceza îți
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
de folos numai dacă ești foarte norocos. Eu nu am fost, în prima mea ieșire printre chinezi, în noul meu voiaj prin țara cea mai populată din lume. A doua zi, am plecat din nou pe străzi. Nici urmă de pâine. Chinezii nu mănâncă așa ceva, dar în zonă trăiesc și străini, așa ca nu m-am descurajat. Am dat de o piață, pe o latură lărgită de stradă. Mai toate legumele și fructele puse pe jos, pe saci sau folii de
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
clasificările făcute de critici. Poetul se simte străin pe Pământ, ca și cum ar fi un exilat de pe altă planetă. El refuză nu numai stilul de viata comunist, ci și civilizația secolului douăzeci în întregime: "Azi scriem poezia pe mari bucăți de pâine/ arta-i mașinăria de curățat cartofi,/ chiar tu vei fi cartoful sortit zilei de mâine/ actor retras că melcul în pantofi.// Iată cum din teroare pianul spală rufe/ și sar din pieptul nostru cameleoni de preț,/ iată cum scoate limba
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
încurcă micile obligații ale vieții, epuizată, prinsă în confuzia unui histrionism thanatic: "Gabi a plecat. M-am dus să-i dau de mîncare mătușii mele. Nu mai poate și nu mai vrea să mănînce singură. Se rezumă la cafea și pîine cu brînză. Se scoală către prînz, se culcă devreme. Citește dar nu reține mare lucru. Nu mai poate urmări televizorul. Face gesturile vieții ca un actor care a învățat un rol, dar se vede că a început să trăiască în
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de pildă în replica lui Iancu Zugravul, din Justiție: "să las prăvălia, care nu mai poate omul de atîtea angarale pentru ca să mai mănînce o bucățică de pîine" - pînă în paginile ziarelor contemporane, cînd adoptă un stil familiar, ironic-sfătos: Rupe omul de la gură pentru o vacanță a progeniturii" ("Evenimentul zilei" = EZ 2139, 1999, 1); "o dată-n viață face omul 30 de ani" (EZ 2132, 1999, 2) "Vrea omul
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
pe moaște". Odată cu mântuirea vieții prin artă - căci, după cum învață Aristotel de la pictor, personaj cheie în biografia sa, arta "te învață să ajungi în rai" - taina grijaniei devine realitate cotidiană: după plecarea din casă, în urma lui Aristotel rămân pe masă pâine și vin, însemne vizibile ale prezenței divinului. În mediul acvatic al memoriei ("A plâns și azi: îi vine să plângă permanent, se abține cât poate, îl inundă apa memoriei") și al casei cu ploaie nesfârșită, personajul renaște, în cele din
O meditație pentru zilele noastre by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17279_a_18604]
-
ură și iubire, și sacrificiu și devoțiune, la ziua aceea imperială ce mi se părea că treptat se întuneca și că se făcea grea, dură, încît, de la un moment dat încolo, începeai s-o ronțăi ca pe un coltuc de pîine pietrificat de timp uitat în corabia lui Noe.
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
nouă accesibile" (I. Negoițescu). Datelor obiective li se adaugă din belșug altele, ale senzoriului și nostalgiei ce-l învăpăiază, astfel încît ele capătă culori diferite, asemenea unor mătăsuri în funcție de unghiul din care le privim: "un miros de pînză curată/ de pîine necoaptă de abur/ arome de clei de cireș și de var în/ septembrie cînd calm/ pomul cuprins de moarte se lasă tăiat/ împînzit de furnici și plînge/ înduioșarea lui umbrind un copil/ care vine revine să rupă cu gura decorul
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
nu mai crescuse, se păstrase ca în copilărie." Al treilea text, Baia, conține povestea melodramatică a unei fete care rămâne însărcinată și este deposedată de copil printr-o intervenție chirurgicală: "Proasto, credeai că pântecul tău va crește încet, ca o/ pâine rotundă de aur/ și-i vei auzi inima mică bătând/ și veți plânge amândoi cu urechea lipită de burta ta?/ Ți-ai desfăcut picioarele, proasto, și ai crezut/ că acolo, înăuntru, îi va fi cald și bine/ și ai simțit
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
pogorâtă peste mulți români. într-o zi, am avut curiozitatea să intru în vorbă cu un astfel de explorator, iar replica sa a fost cel puțin descumpănitoare: "Dar ce-ați vrea? Să fur sau să omor pentru o bucată de pâine?" Omul avea dreptate. Pentru o mare parte a populației din România, cerșitul a devenit o profesie onorabilă. Fie că se desfășoară mai primitiv, prin scormonirea lăzilor de gunoi, fie că ia forme sofisticate, gen concursurile bingo televizate, esența rămâne aceeași
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
și promiscuitatea sa: Treci tu prin jegul căzilor de baie,/ printre bălăriile cartierelor, prin internate,/ printre comedianții din piață, găzari și/ traficanți de borhoturi, printre ciocli,/ veterinari și plasatori de tîrfe// treci și vezi dacă piatra se preface vreodată/ în pîine, dacă apa se preface în vin" (ibidem). În această direcție trebuie văzută și imaginea boemei, cloacă a damnării, cavernă sufletească, scenă adecvată spectacolului liric deboșat: "Nu elogiez cramele orașelor:/ cînt grota din noi// Cred însă că aceste poeme agonice/ trebuie
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
La sate, sărăcia este la ea casă. Pe ulițele pline de noroi, se târăsc bătrâni costelivi, ca niște umbre, proptiți în două ciomege. Din zori și până la asfințit se uită în zare, așteptând câte un nepot să le aducă o pâine tare, veche, sfoiegită, care le însângerează gingiile. Într-un târziu, vestea tristă s-a abătut și asupra lor. Cel așteptat a rămas pe drumuri, fabrica la care lucra fiind închisă, vândută la fier vechi sau înstrăinată pe bucăți, prin jocul
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
legănare într-un șezlong, pe o terasă de pe malul mării, după "un formidabil pește cu sos de stridii" pregătit de patron special pentru monsieur Jean-Serge Husum, un gurmand căruia îi sînt interzise, aflăm, "și zahărul și prăjiturile și mierea și pîinea și cartofii și pastele făinoase și untul și grăsimile și sarea și sărățelele, și tot ce poate face bucuria alimentară a omului normal"... Pentru mine, Sergiu Huzum rămîne mai ales povestitorul unei secvențe pe care mi-a încredințat-o într-
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
i l-ar putea invidia. Urâțenia, ca specie, deosebind, caracterizând, proliferând, îngăduind frumuseți să se definească. Urâțenia, ca mobil al introspecției - ș.a.m.d.... Sinuoasele raporturi dintre frumos și urât, în care eticul se amestecă și nu întotdeauna inspirat, coc pâinea de toate zilele a artistului și ține de domeniul banalului a constata cu câtă încântare îmbracă actorul haina urâțeniei sau cum îi ies romancierului cu mult mai vii personajele negative - bătaia de cap a cenzorului din trecut frustrat de îndrăgitul
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
cu noaptea în sînge cu stele bolnave pe buze.// Ei cu mieii cu zarzavaturile cu lemnele./ Noi cu mîinile albe în mîlul vremelniciei.// Ei cu privirile și spinările cele mai umile./ Noi umilii umili de noi robii Lui.// Ei cîștigă pîinea noastră cea de toate zilele.// Cartea noastră cea de toate zilele/ dă-ne-o nouă astăzi..." (Tatălui meu). Iată și un peisaj al Chișinăului, care, spre deosebire de cel propus de Leo Butnaru, se compune din notații ale concretului, așternute cu o
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
răposatul meu profesor de istorie, domnul Dobrică, Dumnezeu să-l ierte, mare republican!, și care pretindea că, o dată, fusese prezent, în vis, la urcarea pe eșafod a Mariei Antoaneta, cea care îi zicea poporului "să mănînce cozonac, dacă nu are pîine"... Rue de Rivoli este o arteră a drogheriilor celor mai scumpe. De aici, din dreptul statuiei Ioanei d'Arc, ai putea să vezi Piramida celebrului arhitect chinez, - dacă ar fi fost ridicată; însă ea, pe atunci, se afla doar în
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
că, din când în când, se reeditează magia de altădată. În general, însă, poemele sunt neinspirate. Iată, ca exemplu, reprodus integral, poemul Răstignire, cu o imagistică improvizată și libertina și, mai ales, cu prea multe cuvinte: "Tata, am mușcat din pâinea noastră/ cea de toate zilele/ și am găsit dinți./ De aceea te întreb:/ Tata, ce fel de pâine e aceasta?// Noi o mâncăm și ea/ ne mănâncă zilele./ De ce în loc de grâu/ macini scrâșnet de masele?/ De ce în loc de spic/ culegem suferință
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
exemplu, reprodus integral, poemul Răstignire, cu o imagistică improvizată și libertina și, mai ales, cu prea multe cuvinte: "Tata, am mușcat din pâinea noastră/ cea de toate zilele/ și am găsit dinți./ De aceea te întreb:/ Tata, ce fel de pâine e aceasta?// Noi o mâncăm și ea/ ne mănâncă zilele./ De ce în loc de grâu/ macini scrâșnet de masele?/ De ce în loc de spic/ culegem suferință?// Tata, legea noastră este: / ăOchi pentru ochi, dinte pentru dinteă./ De ce ne trimiți/ această pâine amară?// Tata, văd
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
ce fel de pâine e aceasta?// Noi o mâncăm și ea/ ne mănâncă zilele./ De ce în loc de grâu/ macini scrâșnet de masele?/ De ce în loc de spic/ culegem suferință?// Tata, legea noastră este: / ăOchi pentru ochi, dinte pentru dinteă./ De ce ne trimiți/ această pâine amară?// Tata, văd crescând la orizont/ întinse lanuri de grâu/ al căror rod e scrâșnet de masele./ Și răul roșu de corbi/ iată de Casa noastră se apropie!// Îndepărtează de la noi/ clipă această!" Faptul că Nichita Danilov este un ne-
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
dincolo, călcînd peste manșetele pijamalei, care-mi alunecă pe curit, am fost surprins să-i văd că s-au împăcat. Erau blînzi și luminoși, dar nu mă puteau duce. Neliniștea aceea, care-i pălea fugar, o vedeam. Mirosea fin a pîine prăjită, ridicaseră storurile și lumina de Paști curgea prin ferestre, orbind albul mesei. Cînd am deschsi ușa, soarele făcea deja o baltă pe parchet și tot ce era dincolo de ea mi se părea cețos și fără substanță. Puseseră față aceea
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
-o așa. Defilările somptuoase, care au urmat, îmi luau tot timpul. Din curtea grădiniței se vedea, cînd le dădeau pauză la scoala. Iseam pe poarta zbîrnîind, cu ghiozdănașul de tablă, în care duceam acasă hîrtia ce-mi învelise mărul și pîinea cu marmelada. Îl țineam strîns la piept, pentru că aveam de trecut printre idioții care se distrau în felul acela tembel, lovindu-te cu geantă prin spate ca să-l scapi din mină și să zdrăngăne. Din cauza asta, toate cutiuțele erau pocite
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
și veniturile celorlalți, iobagii zilelor noastre, bănuiți a mai avea o bancnotă în căptușeala hainei. În anul acesta, în care impozitul pe proprietate a crescut de douăsprezece ori, combustibilii, energia electrică, termoficarea, transporturile și, apoi, firește, alimentele, incepand cu zilnică pâine cu impozante procente, nu se va acorda plebei indexări. Ea va trebui să facă economii, incepand cu săpunul și cu becul din tavan. Niște mii - ba nu, zeci de mii de miliarde - supte într-o misterioasă gaură neagră vor fi
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]