1,143 matches
-
zorilor. Găsește drumul până acolo, întoarceri la stânga și la dreapta înmagazinate în corpul lui. Noaptea trecută se risipise. Dar cârdul e tot acolo, bălăcindu-se. El și femeia se instalează în șanț, la nici trei metri de cel mai apropiat pâlc de păsări. Se străduiesc să nu facă zgomot, dar mișcările lor îi alertează pe cocorii care fac de strajă. Vigilența cuprinde întregul stol. Cocorii se agită, singuri și laolaltă, apoi, când pericolul a trecut, se liniștesc. În lumina din ce în ce mai puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
văzut o coloană albă... Îi cercetează chipul - știință dorindu-și cu disperare confirmarea. Ea urmărește pasărea, temându-se să se uite la Weber. Acum are șansa să lămurească tot. În loc de asta, spune: —Așa crezi? Urmăresc pasărea-fantomă până când dispare după un pâlc de copaci. Se ghemuiesc și rămân la pândă, multă vreme după ce câmpul se golește. Amândoi sunt înghețați și plini de noroi. Ea îl trage din nou spre ea, pierzându-și din nou mințile. Se inundă unul pe altul, valuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fideli parcului decât mine. Oameni bătrâni, aveau timp. Eu nu mă încumetam să mă apropii de jucători, eram încă prea tânăr. Treceam pe lângă ei privindu-i de la distanță și o luam la dreapta, intrând pe o cărăruie îngustă. După un pâlc des de copaci venea terenul mare de joacă, adâncit ca o groapă. Acolo în spate, lângă lampa cu piciorul înalt, a lovit-o mașina pe Mihaela, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia vor defila prietenii mei și mulți alții, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de acolo. în depărtare am observat silueta cuiva care zăcea acolo, ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată. Asta ar completa decorul. Gazonul, neîngrijit și gol, era acoperit de frunze uscate. Se micșora până când dispărea într-un pâlc de copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți de toamnă, rece și clară. Aerul circula înviorător prin plămânii mei și am început să simt cu adevărat că sunt vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sprâncenele-i arcuite și colțurile gurii se lăsară în jos trăgând după ele și mustața. Ștefan își dădu seama că taica nu mai urmărea de mult conversația. De după liziera pădurii din sud, pe unde o cotea drumul Giurgiului, apăru un pâlc de călăreți. Scurt, vodă se întoarse spre comișii care-l însoțeau și ordonă: — Să-nceapă muzicile turcești. Tobele și alămurile. Din grupul de călăreți ce se apropiau se desprinse unul care pornind într-un galop nebunesc veni să salute și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la umbră, încât nu-i de mirare că ne-am puturoșit mai rău decât arabii. De luni de zile n-a mai picat strop de ploaie, ba de ani, după cât s-au gălbejit pajiștile din jurul bălții, șirurile de boscheți și pâlcurile de plopi și de tei. Umblă seceta și lasă-n urmă o tăvălitură de paie tocate, iarba verde de acasă care-ți spune că până și aici ai ajuns un străin. Papa-caca s-a dus în lume, tata-i liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-l pe Rafael să se zgribulească și să-și frece umerii. Își aprinde o țigară, privind în gol prin figura lui reflectată în geamul ferestrei, dincolo de dreptunghiul de asfalt din curtea școlii, cu porți din țeavă pentru handbal, și dincolo de pâlcul de case împresurat de blocuri amestecate și risipite în vârtejul de cenușă al cerului, scufundate într-un nor uriaș de cenușă; cenușa și fumul, și umezeala, și nu se vede țipenie de om, abia a trecut de cinci dimineața... Tresare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prietenul, fratele pe care-l asculți cu inima deschisă, da, cum să nu, așa e, ai dreptate, prietene Mărgărite. După ce Mărgărit își face turul de la opt și jumătate dimineața ca să taie chitanțe eventualilor întârziați, se mută împreună la umbra unui pâlc de duzi. Mărgărit își numără banii, încasările pe ziua în curs, sub privirea aburită de admirație a lui Rafael, mă rog, n-are ăsta fason de paznic piscicol nici de-acum într-o mie de ani, dar uite-l cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Spre dreapta în repaus, rupeți rândurile, marș! Tăcuți, oamenii se așează la rând, în fața cazanului de bucătărie instalat în aer liber. După ce bucătarul le toarnă zeama de fasole în gamelă, se îndreaptă către cele câteva mese așezate în preajma unui un pâlc de copaci. Peste tot unde își îndreaptă privirea, Marius vede doar o singură întrebare în spatele ochilor întunecați: Cât timp mai avem viață să o putem trăi? O întrebare la care a încercat să găsească un răspuns, dar nimeni nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acestuia. Cum nu vede sau aude nimic care să-i atragă atenția, întreabă din ochi ce se întâmplă dar Caftoi îi face semn să aibă răbdare. Curând, pași grei se aud apropiindu-se. Din ceața ușoară a înserării, de după un pâlc de brazi, apare un lung șir de siluete cu căști albe. Se apropie sfărâmând zăpada bătătorită sub cizmele grele. Ariergarda convoiului. În fruntea lor, un ofițer german subțirel și mic de statură. Poartă pistolul mitraliera la piept. Pare plictisit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nemaivăzuți pe lume, înalți până la cer, spintecîndu-l cu vârfuri de gheață, realizând, tocmai prin neverosimilul lor, ideea pură de munte. În dreapta, spre Moldova îndepărtată, într-o minimă boare alburie - câmpia multicoloră, semănată cu sate văzute de ani și ani în pâlcurile lor de arbori, niciodată vizitate și de aceea mereu mai misterioase, din care se înalță, cercetând depărtările, turnurile bisericilor, albe. Și, deasupra ariei pământului, cu mine și cu badea Vasile în centrul ei, cerul, minunea supremă a naturii, de un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai departe, alerga peste arbori, peste case, peste cumpene de fântâni, apoi, la deschizături mari, fugea deodată în fund, tocmai deasupra munților Horaiței, spre a se întoarce într-o clipă din nou deasupra unei cumpene, a unei case, a unui pâlc de stejari. Jocul de imagini absurd de pe cer și Adela, atât de ea, atât de lângă mine pe scăunașul îngust, îmi alterau sensul propriei mele realități... Am simțit ca o catastrofă oprirea trăsurii la poarta casei. Când ne-am despărțit, mâna
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate la rândul lor. Și iată-ne pe mult așteptatul canal Șontea, lat de vreo 60-70 de metri, cu maluri joase și prielnice pescuitului. Am mai mers circa 200 de metri și băiatul cel mai mare ne-a zis: - Vedeți pâlcul acela de sălcii bătrâne pe dreapta. Acolo vă duc, este un loc unde vin pescarii deobicei. Și dacă o să vă uitați bine la sălcii și coroanelor lor, o să bănuiți ce rol vor avea pe timpul șederii dumneavoastră aici. Ei, să văd
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
măcinișul. Mirosind a copt, făina cădea fierbinte în ladă iar în toată moara se prelingea din gura podului un abur roșiatic. OPUSTUL Râul curgea liniștit pe luncă. Meandrele lui alcătuiau coturi în care dormeau, falnic, copacii : un plop, un tei, pâlcuri de frasini, ulmi și stejari. Lângă mal clipeau, verde, răchiți. Boschete de soc sângerau sub rugi de hamei. în rupturile mâlite se îmbulzea stuful iar, la dolii, săbii de papură scoteau din teci panașe cafenii. Apa se domolea în iazul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
căzură grele ca niște obloane... Trecuse de Sf. Maria-Mare... Era de Înălțarea Sfintei Cruci. Arșița zilelor de vară a trecut demult... Soarele mutându-și drumul tot mai spre orizont, trimite razele blânde, tot mai blânde care învăluie dealurile și văile. Pâlcurile de copaci din cimitir sunt ca niște tablouri în rama cerului albastru... toate culorile se întâlnesc în ele. Zburătoarele, oaspeții de vară, s-au călătorit rămânând lumea gălăgioasă a vrăbiilor și ciorilor. Ți se pare că plantele se pregătesc de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tocmai violența. Așa se învârte roata... E un frig cumplit în Moscova postnucleară, un frig întunecat, umed (oricât aș fi încercat, n-am putut scăpa de incipitusul Călăuzei ca fundală, în păduri urlă rusalcele - sau, mă rog, prin bălțile dintre pâlcurile de copaci -, protejând cu ferocitate pâlcurile de foculeandri (dacă nu știi să-i culegi, te poți alege cu o moarte de mai toată frumusețeaă, viermoloii foiesc la tot pasul, iar tu ești un fel de maimuță, păstrând, datorită unor informații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
E un frig cumplit în Moscova postnucleară, un frig întunecat, umed (oricât aș fi încercat, n-am putut scăpa de incipitusul Călăuzei ca fundală, în păduri urlă rusalcele - sau, mă rog, prin bălțile dintre pâlcurile de copaci -, protejând cu ferocitate pâlcurile de foculeandri (dacă nu știi să-i culegi, te poți alege cu o moarte de mai toată frumusețeaă, viermoloii foiesc la tot pasul, iar tu ești un fel de maimuță, păstrând, datorită unor informații livrate cu țârâita, anumite obiceiuri „străvechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
fereastră norii minunați, rostogolindu-se strălucitori, capricioși, pe cerul verii. Uneori mă ridicam tiptil dintre cearceafurile scrobite, tăioase ca o sticlă albă, dar ușoare ca hârtia, și mă duceam la fereastră. Vedeam până în zare panorama Bucureștiului, încremenită sub nori, cu pâlcul de case vechi, cu olane și oberlichturi, cu luminatoare și uși de stejar masiv, iar mai încolo niște construcții mari și cenușii, cu multe geamuri, blocul din centru cu reclama Gallus ca un glob albastru deasupra, magazinul Victoria, spre stânga
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
banii. Mama stătea stingheră în paltonașul ei mâncat de molii și cu căciulița ei caraghioasă de sub care ieșeau șuvițe de păr cărunt (avea cincizeci și șapte de ani). Privea neajutorată și cu emoție vizibilă (care-i accentua aspectul jalnic) spre pâlcurile de liceeni care treceau în fugă pe lângă ea, râzând când o vedeau și strigându-și nu știu ce unul altuia. Ajuns aproape de ea, am vrut să trec neobservat, dar mama, văzându-mă, s-a luminat de un zâmbet blând și trist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Roman. La urmă de tot se scoală popa din fruntea mesei și zice rugăciunea și cântarea În veci pomenirea și masa electorală pleacă, se ridică moșii de la masă cu picioarele îndoite de reumatisme specifice, își pun pălăriile și paltoanele; conduc pâlcul electoral la stradă și, chiar în momentul în care strâng mâini și salut obștea, îmi zumzăie prin cap nedumerirea: "cu cine votează ăștia la toamnă, domnule", mă întreb, în vreme ce cocoșelul hanți, săltat pe stâlpul gardului de la grădină, sloboade un cântat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
au început campania de salvat patrimoniul din satele bănățene. Ar mai fi multe, dar aleg în încheiere două emailuri cu mărțișoare-mărțișoare. Primul l-am primit de la Industriile Caricaturii Ion Barbu: două tablouri în rame aurite cu o pisică și un pâlc de ghiocei. Plus text: „Nu sunt cele mai frumoase din lume, dar sunt din grădina mea“. După această dulceață de gest, a sosit și snopul minunat de Mărtzișoare necomertzișoare din partea lui Șerban Foarță, via Liternet. Iată-l doar pe cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
ridicat, gata de tras. Am cercetat cu privirea fațada prăvăliei, fără să mă arăt. Fațada era cufundată în întuneric. Și după aceea am început să mă apropii de spatele clădirii, parcurgând în goană din aproape în aproape distanțele scurte dintre pâlcurile de containere cu gunoi. Oricine ar fi încercat să sară la mine, să sară la Howard W. Campbell, Jr., s-ar fi umplut de găurele trase ca la mașina de cusut. Și trebuie să recunosc că în clipele acelea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să fii copilul cel mare al lui Martin Sheen, să faci rost de bani de la frații Weinstein și să ai premiera filmului în competiția Festivalului de la Veneția. Doar că toată această garnitură se întoarce împotriva filmului. Faptul că vezi vedetele pâlcuri, pâlcuri jucând căznit după indicațiile stângace ale regizorului, preluate după ureche din succesele momentului nu face decât să îți accentueze alergia. Hairspray - Intrigi de culise (regia Adam Shankman) e drăguț datorită subiectului creat de John Waters în filmul cu același
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
fii copilul cel mare al lui Martin Sheen, să faci rost de bani de la frații Weinstein și să ai premiera filmului în competiția Festivalului de la Veneția. Doar că toată această garnitură se întoarce împotriva filmului. Faptul că vezi vedetele pâlcuri, pâlcuri jucând căznit după indicațiile stângace ale regizorului, preluate după ureche din succesele momentului nu face decât să îți accentueze alergia. Hairspray - Intrigi de culise (regia Adam Shankman) e drăguț datorită subiectului creat de John Waters în filmul cu același titlu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
superbi și flori reprezintă un cult pentru singaporezi, indiferent dacă sunt în suburbiile aglomerate, sau în zona super centrală cu clădiri noi. În zilele de duminică, circa 500 de mii de muncitori indieni în construcții sau servicii se adună în pâlcuri, pe străzile din Little India și discută prietenește unii cu alți despre familiile lor, despre iubite sau își împărtășesc din experiența de încă o săptămână de activitate. Sunt numai bărbați, care la trecerea printre ei îți zâmbesc și-ți lasă
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]