1,297 matches
-
ultimul moment să plece, când toate ziarele anunțau că dezordinile și sălbăticiile au cuprins toată țara. Sau să se fi oprit în Pitești, unde e armată, după ce a văzut prin toate satele din calea lor țăranii cu mutrele fioroase, în pâlcuri șoptind cine știe ce și complotând la lumina zilei și sub ochii lumii... Toată noaptea s-a zvârcolit fără somn, cercetând de nenumărate ori dacă e bine încuiată ușa și tresărind de groază la fiece zgomot de afară. Nu avea mare încredere
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
groază ce stăpâneau văzduhul. Și totuși cei din uliță simțeau că în fiece casă și la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului, așteptând un semn sau o chemare tainică. Apoi deodată, pe uliță, dinspre Ruginoasa, se văzu venind un pâlc de oameni, fluierând de zor, parcă nici nu s-ar fi sinchisit de prăpădul din urma lor. Cu cât se apropiau, cu atât oamenii păreau mai îndrăzneți, ca și când ar fi vrut să batjocorească prin purtarea lor pe cei ce stăteau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fusese aseară prin Amara, se tot uita în jos, parc-ar fi așteptat pe cineva. Bodogăni ca pentru sine: ― Numai focul curăță păcatele! Ceilalți clătinară din cap și unul observă că asta-i vorbă cu tâlc mare. Matei zări atunci pâlcul de oameni din Amara apropiindu-se și zise ușurat: ― Vine ea și vremea dezlegării tâlcurilor, n-aveți grijă! Amărenii se mai înmulțiseră. Pe drum i-a ajuns din urmă Pavel Tunsu, iar alții s-au agățat din curiozitate. Se sfătuiră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Busuioc reuși să se refugieze în prăvălie și de acolo în casă. Cârciuma fu invadată. Unii spărgeau și sfărâmau ce se nimerea, alții se repezeau la sticlele cu băuturi. Iureșul ținu însă numai câteva minute. Afară sosi Petre cu un pâlc de bărbați mai tineri și flăcăi. ― Vine Petrică!... A venit Petrică!... Uite-l pe Petrică! Stați, c-a picat Petrică! ― Da ce-i, oameni buni? întrebă dânsul, văzând vălmășeala în cârciumă. Ce-a mai făcut nea Cristache, de v-ați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâna pe ea, băieți!... Zidul militar nici nu clipea, parcă ar fi fost de oțel, în schimb, din mulțimea răzvrătită porniră brusc alte strigăte: ― N-o lăsați, măi oameni, s-o omoare!... Săriți, băieți!... Pe ei, fraților! Ici-colo câte un pâlc de îndrăzneți se avânta spre frontul soldaților, în timp ce alții împroșcau cu bulgărași de pământ sau cu pietre. Calul maiorului, lovit de un bolovan rătăcit, se ridică speriat în două picioare. ― Dumneata aștepți să ne masacreze bandiții? se răsti Tănăsescu la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
culme, în fața lui a văzut cimitirul cu clopotnița chiar la intrare. A coborât pe cărare, sărind peste firicelul de apă, a ajuns la cimitir unde s-a închinat. După ce a trecut de cimitir, sus, sub geana dealului a văzut un pâlc de salcâmi răsăriți acolo ca să oprească venirea dealului la vale. Și-a întors privirea spre imașul care era gard în gard cu cimitirul și s-a uitat, și s-a uitat îndelung la el. Chiar când se uita, pe cărarea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
prinsă o unitate germană. Toți militarii au fost făcuți prizonieri și ținuți puțin timp locului. Apoi, au fost aduși în coloană în apropierea casei noastre. Peste drum era un loc de cultură, iar în colț, chiar spre drum era un pâlc de salcâmi. Rușii i-au dus pe prizonieri pe lotul cela de pământ și i-au pus să-și sape groapa. Noi, copiii și adulții am văzut ce se întâmplă. Și pe furiș fratele mai mare, sora mea și eu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
i-au pus să-și sape groapa. Noi, copiii și adulții am văzut ce se întâmplă. Și pe furiș fratele mai mare, sora mea și eu, dar și alți copii din vecini, am traversat drumul și ne-am ascuns în pâlcul de salcâmi să vedem ce se va întâmpla. După ce prizonierii șiau săpat propriul mormânt, au fost aliniați în fața gropii și împușcați. Doi militari ruși au adus niște bătrâni din apropiere și sub amenințarea armelor i-au obligat să-i arunce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fereastră norii minunați, rostogolindu-se strălucitori, capricioși, pe cerul verii. Uneori mă ridicam tiptil dintre cearceafurile scrobite, tăioase ca o sticlă albă, dar ușoare ca hârtia, și mă duceam la fereastră. Vedeam până în zare panorama Bucureștiului, încremenită sub nori, cu pâlcul de case vechi, cu olane și oberlichturi, cu luminatoare și uși de stejar masiv, iar mai încolo niște construcții mari și cenușii, cu multe geamuri, blocul din centru cu reclama Gallus ca un glob albastru deasupra, magazinul Victoria, spre stânga
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
el tace și privește visător tavanul. Am senzația că nu stomacul e problema lui, ci capul. Stăm și fumăm și ne jucăm cu cîinii, pe scările infirmeriei, un pavilion cenușiu ceva mai retras față de restul clădirilor. E dimineață, de dincolo de pîlcul de mesteceni răsună ropotele bocancilor, infirmierul vine și ne aduce micul dejun, deja obișnuitul ceai de zahăr ars, macaroane fierte pînă În pragul descompunerii și pîine unsă cu o marmeladă acră, și se așază pe scări lîngă noi. Într-un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
părul de porc. Mă duc cu Vlad să luăm gustarea și trecem pe lîngă biutele acoperite cu plasă de camuflaj În care sînt adăpostite rachetele sau tunurile de calibru mare. E locul de instrucție al celorlalte baterii. De dincolo de un pîlc strategic de mesteceni se aud răcnete și icnete, se pare că alții nu sînt la fel de norocoși ca noi. Ne furișăm și tragem cu ochiul: un veteran zelos face judo cu un răcan, pe care spaima l-a transformat Într-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Începem să amenajăm dormitoarele din baterie, unde urmează să ne mutăm. SÎnt niște pavilioane joase, de lemn, arată ca niște bungalouri de vacanță, cu trei dormitoare În care ar trebui să intre În jur de cincizeci de paturi. Undeva În pîlcul de salcîmi din spate sînt veceurile, iar În spatele lui, dincolo de gardul de sîrmă, un cîmp perfect neted și nesfîrșit. În direcția opusă, sînt tunurile așezate În adăposturi și acoperite cu plase de camuflaj, iar după ele, pista al cărei capăt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pista de rulaj șarje de Înjurături, vocile noastre absorbindu-se În șesul beto nat, ca Într-un burete sonor - zero ecou, chestie care ne-a Îndîrjit. Băi băiatule, nu se poate, ne- au făcut nenorociții ăștia ca pe gușteri. Un pîlc de ciori care ciocăneau În cimentul pistei au aflat cu ocazia asta că Iliescu, pentru noi, este Ceaușescu II. Un pîlc de ciori și un grup de mecanici maiștri militari care au scos capetele din motoarele avioanelor și ne-au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
chestie care ne-a Îndîrjit. Băi băiatule, nu se poate, ne- au făcut nenorociții ăștia ca pe gușteri. Un pîlc de ciori care ciocăneau În cimentul pistei au aflat cu ocazia asta că Iliescu, pentru noi, este Ceaușescu II. Un pîlc de ciori și un grup de mecanici maiștri militari care au scos capetele din motoarele avioanelor și ne-au aruncat niște priviri. În baterie? Dormitorul nostru a fost transformat În cazinou. CÎteva săptămîni ne-am tocat soldele la zaruri și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Soarele rece de aprilie strălucea pe un cer rece, albastru, iar țiglele verzi de pe acoperișul Papucului scânteiau de parcă-ar fi fost ude. Boabele de rouă de pe iarbă sticleau în soare ca diamantele și urmele de pași pe pajiștea umedă, dinspre pâlcul de copaci din fundul grădinii, prefigurau cărarea bătătorită de care se temea Alex. Pearl o convinsese pe Hattie să iasă afară și acum stătea în spatele ei, în pragul casei. Peste rochia-i cafenie purta un șorț, pe care ținuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gratis călători la Saint Guilhem. In câteva minute ajungem și iată-mă intrând într-o foarte mică localitate cu case din piatră lipite de peretele muntelui, cu o străduță între ele și pârâul care curge alături. Mă impresionează profund acest pâlc de case la parterul cărora se află restaurante, baruri, magazine mici cu tot felul de produse. Cătunul acesta este cu totul diferit de localitățile de la câmpie sau deal. Are o frumusețe arhitecturală și a peisajului înconjurător care mă fascinează și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Sau, mă rog, dacă nu ți-ai dorit să fii nefericită, nici fericită nu ți-ai dorit să fii. Vedeam în depărtare, de pe balcon, o fâșie din lacul Fundeni. Dar oricât de seducătoare ar fi fost întinderea apei, departe peste pâlcuri de copaci și pajiști verzi, privirea îmi era mereu atrasă de ceea ce se petrecea în clădirea neterminată, în capătul acela de aripă locuită provizoriu. Bătrânul paznic aducea în casă o găleată umplută la cișmeaua din curte. Deși apucaseră să construiască
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de seamă că sacul de merinde se bălăbănea ca pulpa vacii, iar bidonul pentru apă era gol. „Am să văd eu cum ai să te descurci acolo, unde o înțărcat 60 dracul copchiii, domn’ sărjănt”... Mergeau de vreo două ceasuri. Pâlcul de pădure - ținta misiunii lor - se vedea undeva în dreapta. Soarele începea să dogorească cu tărie. Cercetașii umblau destul de des la bidoanele cu apă. Limbosu - se vedea limpede pe chipul lui - ar fi vrut și el să înghită măcar o gură
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Limbosu a lăsat privirea în pământ și doar și-a trecut limba peste buzele sfarogite. Ca să nu zici că am suflet de javră - nu de câine, că aista-i un animal bun ca pâinea caldă - când vom face popas la pâlcul de copaci de colo, ai voie să tragi o fugă până la pârâu și înapoi. Vorba ceea: o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea... Limbosu l-a privit pe Toaibă pe sub sprâncenele încruntate și a înghițit în sec
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pârâu și înapoi. Vorba ceea: o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea... Limbosu l-a privit pe Toaibă pe sub sprâncenele încruntate și a înghițit în sec... Când soarele căta spre amiază, cercetașii au poposit sub copacii din pâlcul despre care vorbise Toaibă. Limbosule! Direcția pârâul! Pas alergător! Marș! a comandat Toaibă, prefăcându-se că a uitat ce grad are Limbosu. Acesta a executat ordinul fără fasoane. Băieți! - a pornit să vorbească Toaibă zâmbind, satisfăcut: Băieți, misiunea noastră de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă. Harta ne spune că gârla ar avea vreo cinci kilometri lungime. De asemenea, cota scade pe măsură ce se depărtează de noi. O întrebare se impune de la sine: cota este ocupată de inamic? - a intervenit căpitanul. Doar în stânga noastră, cam până la pâlcul de copaci ce se vede în zare. Nu au mers mai la dreapta, pentru că gârla care taie cota are ca origine o depresiune mocirloasă întinsă. Orice trupă adusă aici ar risca să rămână izolată, fără posibilitate de manevră. Inamicul are
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Înaintă încet prin pământul umed. Deodată, simți ceva rece la piciorușe și încercă să se scuture de ceva alb, rece și pufos. - Ce o fi asta? - Se numește zăpadă îi răspunse un gândăcel cu spinarea roșie. - Mai sunt doar câteva pâlcuri, dar se vor topi și ele, continuă gândăcelul. - Vai ce rece e! - Vino aici lângă mine, la soare, e mai cald și curând o să topească toată zăpada. - E foarte bine. E călduț și miroase a pământ umed. E multă lumină
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Ce se întâmplă. ce e cu ele? întrebă gărgărița tânără pe gândăcelul înțelept. - Au ieșit din stupi albinuțele să culeagă polenul de la flori. - De la flori? Se miră gărgărița. - Da de la flori, privește în jurul tău câte au apărut. Într-adevăr, printre pâlcurile de zăpadă au apărut așa, niște clopoței gingași de culoarea zăpezii, ceva mai încolo câteva flori de culoare violet numite brândușe și printre ele câteva viorele ce împrăștiau un parfum suav ce ajunsese până la năsucul gărgăriței. - Ce dimineață frumoasă! Abia
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
lui seamănă cu un hău verde, peste care îți vine să zbori. Ca să ajungi sus, trebuie să sui vreo câteva zeci de trepte. Măcar 100. Dar și cărări în serpentină, pe marginile cărora, primăvara, te salută cu delicată plecăciune albe pâlcuri de ghiocei. Drumul Crucii și Fecioara Neagră Pe cea mai mare parte a urcușului a fost reprodus Drumul Crucii. Adică distanța parcursă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu crucea în spate, până pe dealul Golgotei, unde a fost răstignit. Originalul acestui
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
și din rinichi. Le-a arătat șoimului. Fără să se sfiască, pasărea a coborât de pe creangă și s-a apropiat de om. I s-a uitat, totuși, cu oarecare neîncredere, în ochi. înțelegând, vânătorul a pus bucățile jos, pe un pâlc de iarbă, și s-a dat câțiva pași mai într-o parte. Prinzând curaj, pasărea a început a ciuguli din carnea sângerândă. Se vedea cât de colo că-i plăcea. A mâncat pe săturate, după care a zburat pe trupul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]