1,854 matches
-
ca scop tocmai apărarea interesului public. În plus, prin Ordinul nr. 1.400/2020 s-a reglementat ca vânătoarea pe fondurile cinegetice afectate de virusul PPA să se realizeze doar prin metode de vânătoare care nu dislocă efectivul, respectiv prin metoda „la pândă“ și „la dibuit“, tocmai pentru a nu se desfășura acțiuni de vânătoare prin metoda „la goană“, care pot duce la dislocarea efectivului de mistreți. De asemenea, modul în care reclamanta interpretează precizările formulate de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru
SENTINȚA nr. 111 din 18 decembrie 2020 () [Corola-llms4eu/Law/275555]
-
că te franțuzești! îl îmboldi Papa. -Da, da, negreșit, dă-i drumul! întări Americanul. -Ce-aș putea spune despre mine? Că mi-a plăcut toujours să-i ascult pe ceilalți, să profit de învățămintele lor... am stat cu toate simțurile la pândă pentru a căpăta răspuns la întrebări puse ori nu... În replică, mi-am cântărit și eu vorbele, astfel încât să dau altora ce aveam eu mai bun... -Miramoț! se auziră din mai multe piepturi glasuri concomitente. Fata se execută: -Cuvinte - nestemate
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > VÂNTUL, SOARELE ȘI FURNICA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cerul râde prins de ape scuturându-și coama blândă și-ndrăzni prin nori să sape a luminii albă pândă. Șugubeț și plin de fală se opri în pânza-i vântul și-ncepu cu o rafală să-i îmbrace-n colbu-i, gândul. Coborând din așternutu-i soarele-și deschise ochii și-nveli în aur bustu-i strângând vântul pe sub rochii. O
VÂNTUL, SOARELE ȘI FURNICA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377470_a_378799]
-
ESTE SEARA? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce este seara? Doar o groapă hâdă, Un ascunziș pentru rătăcitorul Cu gâtul pe buștean, pentru toporul Morfeului, ca gâde pus la pândă. Și este iad pentru singurătate Când sufletu-i chircit, strivit de sumbre Coșmaruri, aciuate între umbre De harpii și iele blestemete. Nici zorii nu le'alungă'n-totul faima ... Doar trupul se desprinde din robie. Crepusculul, a nopților solie Se-șează-n
CE ESTE SEARA? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378357_a_379686]
-
condiție esențială ca un cuplu să fie solid. Dacă aș fi rămas în casa părinților ei, m-aș fi transformat într-un monstru distrugător al unei căsnicii fericite și al unei iubiri profunde. Nu puteam uita că drăcușorul stătea la pândă în casă, lângă noi, cu ispita sa - buretele și săpunul - pregătite lângă ligheanul cu apă caldă. În fine, după ceva timp, am reușit s-o înduplec pe Genny să accepte plecarea din casa părintească, folosind, mai ales, argumentul că nu
DRĂCUŞORUL DIN CASĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378351_a_379680]
-
aripi încărunțiteale unei păsări închise înîn colivia iluzieiașezată la răscrucea vânturilor ce bat apustiu.Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarteși bântuit de gândul fără ecouai zidit ferestra coliviei de aur,... XXVI. AM AȘTEPTAT LA PÂNDĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016. Am așteptat la pândă, sorocul de-ntâlnire Știindu-ți pasul rece și cu ecou grăbit, M-am amăgit prostește cu visul de-mplinire A unui dor nebun, dar
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarteși bântuit de gândul fără ecouai zidit ferestra coliviei de aur,... XXVI. AM AȘTEPTAT LA PÂNDĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016. Am așteptat la pândă, sorocul de-ntâlnire Știindu-ți pasul rece și cu ecou grăbit, M-am amăgit prostește cu visul de-mplinire A unui dor nebun, dar care a-mbătrânit. Când m-ai privit absent, fără să ai dorință Și-apoi, ai dezertat în
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
tot ce-a fost ieri. Am evadat cu greu din gândul-închisoare, Reînvățând ce-i zborul peste durerea lumii, M-am înălțat prin ceața ce se-noda-n fuioare Și-am aruncat suspinul după piciorul lunii. Citește mai mult Am așteptat la pândă, sorocul de-ntâlnireștiindu-ți pasul rece și cu ecou grăbit,M-am amăgit prostește cu visul de-mplinireA unui dor nebun, dar care a-mbătrânit. Când m-ai privit absent, fără să ai dorințăși-apoi, ai dezertat în gândul cel ascuns,Am plâns îngenuncheată
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Spre deosebire de zilele noastre când putem umbla fără de frică prin păduri, nu același lucru se-ntâmpla în vremurile străvechi. Dacă vreți să aveți o idee despre cum era să conviețuiești cu lupii în pădure, citiți povestirea lui Casian Balabsciuc „Bordeiul de pândă” din cartea „Povestiri din Smedovatic”. Vara mai era cum era, iarna însă se duceau lupte grele de supraviețuire în pădure unde suverane erau haitele de lupi. Nu era chip să ții o vită pe lângă casă, venea lupul în fiecare noapte
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
mine, Cum se gândește orbul la lumină. În ochii tăi se limpezește cerul, Ca mustul după ce-a trecut în vin, Tu singură n-o să-i dezlegi misterul, Ea-Poezia, e un dar divin... Ce dragă-mi ești așa cum stai la pândă, Că nu știu ce ți-aș face deseori! Lasă-mi răbdarea să mi te cuprindă, Spre unde tot mereu ai vrea să zbori? Te-am trezit și ochii tăi senini În așternutul cald sunt plini de rouă, Citește-mă încet, de ce suspini
TE-AI TREZIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381874_a_383203]
-
în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În ochi prin întunericul de smalț trec păsări peste anotimpuri cu inele în cioc. Fiecare noapte cu solzi de crocodil, dinți de rechin, își pune sub cap apele la pândă stropite cu sânge. Diminețile apar noduroase în oase cu lemn. Lumina crește lichidă și rece cu șerpi de foc încolăciți la răsărit. Ochii capătă văz peste întinderi până unde cerul atinge pământul și se îndrăgostește, punându-i pe răni sărutul
PÂNĂ UNDE CERUL ATINGE PĂMÂNTUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382009_a_383338]
-
o vreme nu mai încap în ramă Când pașii mei, trudiții, se-ntunecă pe drum... Mă duc să-mi vărui pomii cu mâna tremurândă, O mierlă se aude prin crâng de Nicorești Și umbra mi se pare ciudată, stând la pândă De parcă mă întreabă: străine, cine ești? Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Vreau să mă-ntorc acasă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2294, Anul VII, 12 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile
VREAU SĂ MĂ-NTORC ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380384_a_381713]
-
taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului vederea. Nesățioși și muritorii își scaldă privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși ce stau în carturi strajă își leagă strâns trupul lângă catarg, și ascultă-n voie cântecul de vrajă, șireata nadă-a știmelor din larg. Descind pe
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]
-
la Victor Ion Popa să facă și desene-caricaturi ale redactorilor, el fiind unul din cei mai talentați artiști ai timpului, în acest gen. A fost o muncă grea. Zile de-a rândul Victor Ion Popa a trebuit să stea la pândă în redacție ca să-i “prindă” pe cei peste 40 de oameni ale căror “capete” să le creioneze și apoi să le definitiveze. Iar Victor Ion Popa nefiind numai pictor, ci și om de teatru, a fost un chin - cum reiese
ELOGIU MULTICULTURALULUI VICTOR ION POPA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379337_a_380666]
-
Acasă > Poeme > Emoție > POEME Autor: Elenă Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna-i la pândă Miroase a gutui lumină blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
Poeme > Emoție > POEME Autor: Elenă Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna-i la pândă Miroase a gutui lumină blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Făcut de Domnul,omul, Din lut precum se zice, A cunoscut atomul Și iată-l nu ezită, Acum să revendice Puterea infinită. Sărman orgolios! Greșeala stă la pândă. E joc periculos! O ști cumva ce face, Când lumea e flămândă Și n-are-o zi de pace, Când ținând atomul, Focul, într-o mână, El deșteptul, omul, Fără doar și dacă, Poate în țărână Chiar și fără știre Astăzi să
OMUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379562_a_380891]
-
-mbracă cu frunze covor, ruginite.Și când își deșira vesmântul țesut,De vânt, risipit în frunze pe-alei,Găsești că nu e de ... VII. POEME, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016. Toamna-i la pândă Miroase a gutui lumină blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
că nu e de ... VII. POEME, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016. Toamna-i la pândă Miroase a gutui lumină blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
mine se-ațin, Iar toamna-i în mustul subțire În nuci, și-n stacana cu vin! Citește mai mult Toamna-i la pândăMiroase a gutui lumină blândă,Și-n fructe e mai liniște de când,Tu, toamna că un animal, la pândă,Cu botul umed, stai adulmecând.E-atât de ruginie și noroasa,Ca o vezi târându-se prin vai,Prin lunca-acum pustie, răcoroasă,Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
perceptibile ale timpului rău și bolnav în care-i este dat să-și ducă existența), nu așteaptă o anumită perioadă pentru a se declanșa. Mereu prezente în istoria scrisă și nescrisă a omenirii, altfel spus mereu în așteptare și la pândă, ele participă în mod activ la specificul unei epoci prin frecvența și intensitatea cu care se manifestă. Așa se face că îndeosebi lepra și-a făcut mendrele printre antici (Noul Testament este cel mai fidel document în acest sens), că ciuma
BOLILE INCURABILE ALE OMENIRII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381029_a_382358]
-
buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
buclate.Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează peste lume-al zăpezii candelabru.Aproape
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
de temeri necunoscute, care îi slăbeau încrederea în sine. Nu știa exact ce este, dar presimțiri o munceau ca nicicând... Cerul o apăsa, încins de soarele neprielnic... în jur, adieri de schimbare... Totul o copleșea! Dacă n-ar fi fost pânda, ar fi căzut strivită de obida căldurii nemăsurate! Îngrijorată, lua seama avidă la copcă. O țintuia cu privirea cam de multișor. Din clipă-n clipă nădăjduia că foca se va iți! Și-atunci, va vedea! Flămândă, furioasă, îi părea în
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]