3,713 matches
-
Andrei Moisoiu (Google) Omenirea se află într-o nouă eră, cea a mega atacurilor cibernetice, susțin specialiștii Symantec, într-un raport privind pericolele care ne pândesc pe internet. Numărul atacurilor de securitate de mare amploare este în creștere la nivel mondial, de la unul singur în anul 2012 la opt în 2013; 552 milioane de date personale confidențiale au fost expuse în anul 2013, potrivit raportului Internet
Infractorii cibernetici își schimbă comportamentul. Suntem în era mega atacurilor. Cât de periculos este ”Heartbleed” și cum comentează specialistul Symantec teoria conspirației by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37051_a_38376]
-
singurătatea în doi, în cuplul conjugal, ori adulterin. Abia, ici și colo, câte o singurătate solitară, dacă se poate spune, de pildă a unui homosexual aflat în căutare zadarnică de afecțiune, sau, mai grav și mai dureros, a unei bolnave pândite de moarte care încearcă încă să se înșele prin mici cochetării. În rest, soți și soții care rămân împreună nu se știe de ce. „Nu poți să înțelegi un cuplu nici când faci parte din el.” „Partenerii” nu se mai suportă
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
la Craiova, s-ar fi născut Voievodul. Aiurea. El s-a născut în Tîrgul de Floci, din Bărăgan. A fost, mai tîrziu, Ban al Craiovei, dar asta e cu totul altceva. Nu știa ea, L.O. Vasilescu, ce să mai pîndească, ce să mai născocească. Și a venit pleașca: a murit fotbalistul Costică Ștefănescu! Nici nu s-a răcit bine și, vorba aia, pachet la Craiova, rapid! Toată lumea știa că trupul neînsuflețit al fostului căpitan al Naționalei va fi depus, o
Vadim Tudor, atac fără precedent la adresa Olguței Vasilescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35657_a_36982]
-
automobilele. Nici un bucureștean în Sighișoara. Și asta e foarte bine. Un singur om mă sâcâie: directorul liceului, fiul episcopului Teculescu din Ismail. E băiat deștept 4 și învățat, fost coleg cu Blaga. Dar foarte nervos și incoerent ca Șeicaru; mă pândește la ora unu, când mă cobor la restaurant și seara la 7, ca să-mi spună neîntrebat, toate câte le știe și le-a citit. E flatat că mă cunoaște și ține să fiu, la rândul meu, flatat că-l cunosc
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
prin a detesta Partidul, altora li s-a făcut greață de politică în general: așa cum ți se poate întâmpla să ți se facă silă de Odette, sau de blonde, sau de ginta feminină în totalitatea ei. Alții, în sfârșit, au pândit momentul potrivit pentru a-și lua o improbabilă revanșă. Ce le mai rămânea de făcut? Împăcându-se cumva cu răul, și-au continuat existența în sânul unui partid detestat, așa cum continui uneori să trăiești cu o femeie de care ai
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
îl încearcă iubirea, ezitarea, nesupunerea, fereala, statornicirea ori trădarea, consolarea sau uitarea. Dar pe lângă îndrăgostit, fiecare sentiment profund uman în parte capătă individualitate, trăsături caracteristice, noimă și este ilustrat prin povești scurte sau anecdote. De asemenea, de undeva din fundal pândește răgazul, un alt personaj bine individualizat, cel care îngăduie îndrăgostiților să-și consume sentimentele în tihnă și autorului să își aștearnă gândurile liniștit în scris. Colierul porumbiței este nu doar un tratat despre dragoste, ci și o lecție despre răgaz
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
mi, amari, ani de-arșiță, de boală, / De nesomn, și prietenu-mi ia, / Ia-mi și pruncul, și lasă-mă goală...”. Nu știa, biata, ce o aștepta. Verdictul, 1939: „Ca un munte a izbit cuvântul / Pieptul meu ce încă palpita./ Îl pândisem luni și luni de-a rândul...”. În R.l., verdictul procesului „Rugului aprins” (îl regăsesc printre condamnați pe Șerban Mironescu cu care, la facultate, ne împrieteniserăm, Mihai și cu mine, oarecum). Cât de instructivă ar fi lectura asta aridă pentru unii
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]
-
Antenă 3 declarația lui Traian Băsescu, conform căreia Victor Ponta ar putea fi „coleg de cameră cu Adrian Nastase". „Rostul ANI este preventiv. ANI nu e ca miliția care făcea tot ce putea ca să te prindă. Miliția te urmărea, te pândea. ANI nu trebuie să facă asta, trăim în altă lume acum", a spus Diaconu.
Diaconu îl compară pe Băsescu cu Stalin by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/31058_a_32383]
-
casă solidă, nemțească, construită la sfârșit de secol XIX. La etaj locatarii fugiseră. La parter, unde stăteau părinții mei, intraseră soldații în sufragerie, așa, pe nepusă-masă, și acolo își făcuseră sediul, stăteau la geam, cu puștile îndreptate spre stradă și pândeau „teroriștii”; degeaba le spusese mama îngrozită că-n casă sunt trei copii mici, nu-i interesa, ei „apărau țara de teroriști”, trebuiau musai să tragă, și tocmai din sufrageria noastră.... Așa încât tata îi luase pe tustrei țâncii și coborâse cu
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
ratarea celor doi eroi și sfârșitul romanului unor vieți. În toamna anului 1947 Pia, cu firea ei trepidantă și independentă, obosită de incertitudini și lipsuri a plecat la Paris, unde locuia unchiul său Nicolae Pillat. Mihai a rămas la Roma pândind orice ocazie prielnică unor atitudini și acțiuni politice. Între timp umbla singur prin Roma descifrând distrat farmecul subtil emanat de vechimea pietrelor emaciate , de pomii înaripați, de culoarea caselor rămase așa de secole. Pe aceleași locuri pe unde pășea trecuseră
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
etnice aparte, care deconcertează medicul până la a-l obstrucționa să-și ducă la capăt misiunea, în special că e un ginecolog bărbat. Să adăugăm că lectura te prinde mai ales prin contextualizarea permanentă, prin indicarea mecanismelor societale și pericolelor ce pândesc la tot pasul, cum ar fi darea în judecată de către vreun părinte a cărui progenitură începe - uneori după ani! - să se comporte ciudat, iar el simte nevoia, ori e sfătuit de avocații celebri din Manhattan, să impute chestiunea respectivă obstreticianului
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
s-o ia de la capăt, îmbulzindu-se să-și refacă proviziile. Și anul acesta cuvântul de ordine a fost ghiftuiala, cheful, zaiafetul, bairamul, chiolhanul, petrecerea, petrecerea până peste poate, ca și cum ar fi fost ultima șansă, ca și cum sfârșitul lumii ar fi pândit ascuns după colț. Acasă sau în fastfood- uri din mall-uri sau prin diferite stațiuni din țară și de aiurea, românii nu făceau decât să mănânce și să bea, doar așa atingându-și starea maximă de bine personal. După cum l-
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
altfel această poveste va fi nesfârșită. În acea dimineață de la sfârșitul lui ianuarie, din 1899, familia s-a trezit într-o casă pregătită să fie abandonată. Tot ce era mai important fusese ambalat. Obiectele aflate încă la locul lor, erau pândite de riscul de a rămâne acolo. O armată de muncitori, îmbrăcați în salopete albastre, au venit încă din zori și au început să încarce totul în căruțe. Doamna s-a trezit mai devreme decât obișnuia, astfel că la șapte era
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
vede că în vreme ce-și mișcă-a lui pendulă,/ Treptat și capitalul sporește cu o nulă .../ Surâde sus, pe rafturi, o gamă colorată/ De sticle-n care doarme, hermetic astupată,/ Facticea veselie așa de scump plătită .../ Supt orice etichetă pândește o ispită .../ De fum păliteatârnă afișele din cuie,/ De sus, lămpile-aruncă lumina lor verzuie,/ Pe-oglinzile murdare, făcând să repercute/ La infinit macabrul acestei scene mute ...”. Caleidoscopul a fost, se știe, gluma a doi poeți astăzi trecuți cu vederea, la
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
ardă bine. Ca niște jertfe, pentru tine!“ (Cîntecul cîtorva). O anumită pornire spre grandilocvență va ‘exista întotdeauna la autorul Aurului sterp: este rezultatul supralicitării unui procedeu, poate ingenios la origine, devenit însă manieră. Aristocratismul funciar propriu autorului a rămas fatal pîndit de riscul academismului solemn. Pe parcursul primului volum măsurăm un traseu încă incert, dar care duce inexorabil la tema predilectă, unica. Surprindem urmele simbolismului miniatural și discret, cantonat mai ales în sugestia muzicală, atracție de altfel cu totul pasageră (Muzică și
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
și mine căldură care urcă dealul la ohrid și coboară în portul brăilei șanț pe care se așează cîțiva pescari ce lălăie fără cuvinte și casele din jur sunt galbene de ploaie 11. veioza pe podea lîngă pat toată noaptea pîndind cine știe ce vers țîșnit din adîncuri: bezna îl coace lumina îl dezvăluie și scurta albastră stă pe-aproape ca să-l prindă și să și-l atribuie în întregime 12. soare pe casele din brăila singur în odaie e bine scurta albastră
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
ascundemă-n răsuflerea ta uită-mă poate înduioșăm moartea cu această complicitate. Peisaj normand Ani în picaj păsări plonjînd în mare pliscurile lor se înfig adînc între omoplați stol la orizont inexprimabilul se deschide doar pentru sine vîntul ghemuit în spatele dunei pîndește valurile. Briză consolatoare cînd fruntea ademenește ultimul snop de raze de după nori ca pe o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a cerurilor. Pretutindeni găsesc urma absenței mele dau tîrcoale aceleiași pietre spălată de flux caut intrarea. Lumina din
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
care vine. Oricum, încremenirea e-n limită: și-apoi, cine mai poate măsura atâtea litere mereu rătăcitoare... Mereu coborâtor Toamnă, toamnă... Moartea mi se pare caldă și moale, aș putea s-o ating. Fumul ridică străzile în ceruri, singurătatea mă pândește cu ochi deformați. Toamnă, toamnă... Moartea mi se pare caldă și moale și apatrid în adâncul ființei mele mă simt. Propria-mi noapte Noaptea îmi bătea în spate. Am pus mâna pe moarte și am simțit că-i o gaură
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
fum și catran ai adormit întreaga noapte în brațele mele, ascultînd lipăitul pescărușilor, vîntul în zori ai pătruns tăcută sub pielea mea de-atunci te port ca pe un semn ciudat și greu de-nțeles te port stînd în fotoliu, pîndind conturul tău ars în fereastră farul fosforescent, marea umflîndu-și cearceafele. vînturi pîndind umbra șalupei salvatoare tac. tu taci. glasuri biciuind pînă cînd țîșnește moartă dorința. 3. privește în jos, o, tu lună bălaie aceste zdrențe, aceste oase, acest marș care
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
pescărușilor, vîntul în zori ai pătruns tăcută sub pielea mea de-atunci te port ca pe un semn ciudat și greu de-nțeles te port stînd în fotoliu, pîndind conturul tău ars în fereastră farul fosforescent, marea umflîndu-și cearceafele. vînturi pîndind umbra șalupei salvatoare tac. tu taci. glasuri biciuind pînă cînd țîșnește moartă dorința. 3. privește în jos, o, tu lună bălaie aceste zdrențe, aceste oase, acest marș care nu se mai termină pămîntul crăpat, nămolul roșu țîșnind și picioarele noastre
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
bisericii el trece podul oare ce vînturi mișcă clopotele, oare cînd se arată cavalerul fără cap? cavalerul de negură? băiatul de lăptar a încercat să fugă, a încercat să țipe precis cavalerul a fost, cel fără cap, zic copiii și pîndesc pînă noaptea tîrziu podul de peste ape o, tu lună bălaie privește și vezi cînd pornește alaiul cel nesfîrșit, marșul de oase și zdrențe copiii albesc, vara devine tîrzie în cer se trezesc fulgere, marșul va fi ne-ntrerupt șobolani uriași se
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
dimpotrivă, în comedii ca și în prozele comice obsesiile primejdiilor ruinătoare, actele dictate de frică și, în ansamblu, persistența umbrelor spaimei operează intens în fibrilațiile interioare ale situațiilor. Poate că scrierile de eliberare deschisă în tonalități grave ale panicii care pîndește din umbră, au îndeplinit o misiune necesară, de descărcare plenară a demonului înfricoșării. În opera comică, realizată - în linii mari - mai întîi, înainte de compozițiile tragice, sub forma comediilor (1879-1885) și după acestea, în cea mai fertilă perioadă a prozei ironice
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
acea imagine deoarece, în închipuirea dumneavoastră, ea constituia dovada necesară pentru a vă susține în continuare repertoriul; indiferent ce ar fi expus acea imagine, erați gata să o bruiați, să o deplasați în sensul dorit de dumneavoastră. Aveați atacul pregătit - pîndeați numai momentul... Ei bine... - "Ei bine"...? - Ei bine - nu le-am adus. - Deci există! - Cîtă naivitate să vă îndoiți de acest lucru! - Deci, am avut dreptate! - Bineînțeles: ca de fiecare dată cînd ați greșit răsunător... - Dar Atena nu putea să
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
în trecutul antic, ce cu atâta ușurință ieșea la iveală la Constanța, în buza gorganelor, de cum afundai lopata în pământ! Dacă mă gândesc la Hemcea, din Blocada, năzuind să ajungă căpitan de navă și sfârșind cambuzier, la eroul războinic Toragai, pândit de moarte năpraznică, la Ovidiu în exil, trag concluzia că trilogia te avea de erou în trei ipostaze esențiale. Cu puterea ta fabuloasă de muncă, le-ai fi realizat. Cât te-ar fi mulțumit, este o altă problemă. Deoarece adevărata
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
viața meaaaa!" - tocmai primește un mesaj prin stația radio: - Porsche Carrera argintiu, cu viteză foarte mare, în direcția Aeroport... Polițistul de la volan nici nu apucă să clipească... Porsche-ul lui Abrașa trece ca vântul pe lângă el... - Al meu ești, de când te pândesc, băga-mi-aș... Polițistul pornește sirena și demarează... Câteva mașini frânează brusc, scrâșnind și scârțâind. Dâre lungi de cauciuc ars se întind în urma lor pe șosea... În mașina de poliție, stația cârâie nervoasă: - E tot ăla, să-l fut! De
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]