1,924 matches
-
poziție parlamentară. Dionisie Fotino. Epoca apelpisiților. Zavera. Caimacam la Craiova. De la acești d-ni nu pot s' aștept un program, numai d. Cogălniceanu putea să facă un program de guvernare, are cunoștințele cerute. ["DACA ȘINCAI... "] 2263 Daca Șincai ținea la pântece desigur Iosif II, care-a vorbit cu dânsul, l-ar fi făcut profesor * aulic * la Viena; se 'ngrozește *. Dar Șincai era român, era mândru. Șincai n-a fost la Roma și la Iosif II ca să se vânză *; a murit sub
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
văzuse mulți prunci venind pe lume. Și multe burți rotunjindu-se an după an, la servitoarele cu care obișnuia să-și mai petreacă uneori scurtele răgazuri dintre îndeletniciri. O privise cu atenție pe Xentya și îi pusese o mâna pe pântece. ― Ai simțit ceva ciudat în ultimele zile? Fata a clătinat din cap. ― Nimic? Chiar nimic? ― Nu știu, rosti stins fata care simțea cum în stomac i se naște un alt val de vomă. ― Dar sânge ai văzut? Xentya o privise
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
căpătâiul mortului. Ceea ce părea un priveghi se prelungi sub stejar mai bine de oră. Maria plecă repede după ce îi spuse lui Stin să se gândească la ceea ce dorise să îi transmită Sfântul Augustin prin copilul care se va naște din pântecele Xentyei. Era el alesul care îi putea izbăvi pe toți frații lui? Stin știa însă că, punîndu-și pe umeri pecetea morții lui Murrelius, se legase definitiv de Sat, indiferent dacă era sau nu sănătos. Cuvintele Mariei îl salvaseră de la moarte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ea trebuie să mai aibă și o altă însemnătate decât aceea a atingerii Sfântului Augustin cel Nou. Sudoarea îi șiroia de pe gât și o simțea scurgîndu-se ușor printre pectorali și oprindu-se acolo unde ar fi trebuit să urce pe pântecele lui bombat. Percepția aceea atât de clară a propriului corp îi semnaliza că se trezise de-a binelea. Își aruncă pătura de pe el și își puse tălpile goale pe podeaua de piatră șlefuită. Răcoarea îi făcu bine. Se îmbrăcă călduros
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
destul de rar. Refuzase cu îndîrjiră să spună cine e tatăl copilului și nu reușise să treacă de ruuk. Nimeni nu avea însă cum să știe dacă acest lucru se datora minții ei prea slabe sau fătului care-i creștea în pântece. Sătenii știau de generații întregi ca femeilor însărcinate li se diminuau puterile psi, în special în primele luni, de parcă mintea lor ar fi sculptat în propria carne. Femeia născuse singură undeva nu departe de sat și Arrus îi povestise că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-te, hai du-te! - O să iei legătura cu ei? O să-i întrebi ce trebuie să fac? Alaana oftă din rărunchi. - Întreabă-te cum de am știut că vei leșina când te voi scufunda într-un râu de fiere izvorât din pântecele propriei tale mame. Oksana înghiți cu greu saliva pe care o simți brusc amară. - Vezi? continuă Alaana. Știu mai bine decât tine care-ți sunt întrebările și crede-mă că voi încerca să le aflu răspuns. Până atunci însă, e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
armă cu care îi vom învinge definitiv pe necredincioși. - Nu fi atât de sigură, protestă slab bătrânul. Nu avem de unde ști ce se va întîmpla cu băiatul! - Ba eu zic că este foarte clar. A suferit în copilărie, poate în pântecele mamei sale, o infecție, iar palma pe care i-ai dat-o l-a infectat a doua oară. Știm deja ce o să rezulte din asta... Abatele închise ochii și rămase pe gânduri. În cursul zilei, cele două Marii și chiar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe nisip, cu spatele sprijinit de bolovanul care masca intrarea. Era evident că încercarea lor eșuase. Chiar dacă ar fi pus mâna pe vas, quinții n-ar fi putut niciodată fi atât de rapizi încît să distrugă și aeroglisoarele. Durerea din pântece îl săgeta din nou, dar senzația aceea neplăcută avu un efect paradoxal. Kasser își aminti că nu are ce să piardă, că își petrecuse ultimii șaptesprezece ani ascuns și că oricum nu mai avea mult de trăit. - Să ne concentrăm
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi dorit, l-ar fi putut ucide în pofida a ceea ce ar fi întreprins oricine ar fi vrut să-l apere. Pentru prima dată în mulți ani se simțea eliberat, iar durerea surdă și necontenită care i se cuibărise demult în pântece căpăta un înțeles mai omenesc. Era un bătrân care murea o dată cu lumea lui. Nu se grăbi să ajungă în sala mare a psiacului. Pe coridoare se auzea încă larma luptelor, strigătele demente ale operatorilor răniți și, din când în când
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
religiile revelate pot da răspunsuri fără să pună întrebări. Ce e o taină dacă nu o concluzie lipsită de premise? Ce e un miracol dacă nu un rezultat fără demonstrație? Cum poate infinitul să devină finit, nenăscutul să iasă din pîntecele unei femei, Eternitatea să se întrupeze? Cum se întîmplă toate acestea, cînd Dumnezeu își trimite mesajele prin Patimile și Învierea unui Fiu unic abandonat? Acestea sînt întrebări la care se adaugă cele legate de răspîndirea postumă a mesajului creștin. În
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
apropiată este susținută de (citat de ): “Procesul de reîncarnare începe în momentul concepției și este finalizat în momentul nașterii”. Un interesant experiment este relatat în , relativ la omul aflat în stare de hipnoză: “Când îl fac să revie în faza din pântecele mamei, el se înconvoaie ca un foetus, cu mâinile pe lângă corp și cu pumnii în dreptul ochilor. Din luna a treia până la concepție, mediumul cade pe spate. În fine, când mediumul este dus și mai departe înapoi, adică în stare de
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
omenești”<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre botez, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 301 footnote>, iar Evagrie Ponticul ne descoperă că, dintre dracii care se împotrivesc urcușului nostru duhovnicesc, cei dintâi sunt cei încredințați cu poftele lăcomiei pântecelui, cu iubirea de argint și cei care ne momesc cu slava de la oameni, iar ceilalți vin după aceștia ca să ia în primire pe cei răniți de ei, fiind, de pildă, cu neputință să cadă cineva în mâinile duhului curviei dacă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
momesc cu slava de la oameni, iar ceilalți vin după aceștia ca să ia în primire pe cei răniți de ei, fiind, de pildă, cu neputință să cadă cineva în mâinile duhului curviei dacă n-a fost doborât mai întâi de lăcomia pântecelui. Mânia nu poate tulbura pe acel ce nu luptă pentru mâncări sau bani, sau slavă. Și nu putem scăpa de dracul întristării dacă nu ne-am lepădat de toate acestea. Nici de mândrie nu scăpăm, dacă nu ne eliberăm de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâțându-l spre pofte, altul săgetează auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
cele create și făcute de Dumnezeu nu este rău<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a treia, cap.3, în Filocalia, vol. II, p. 87 fotnote>. La cei începători în viața duhovnicească, căderile se ivesc totdeauna din desfătarea pântecelui, la cei de mijloc, și din mândrie, deși aceasta se întâmplă și celor începători. Iar la cei ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 15, cap.15 , în Filocalia, vol. IX, p.
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai târziu, unii Părinți au unit slava deșartă cu mândria - și au rămas cele șapte păcate numite capitale sau de căpetenie. Dacă ar fi să facem o sinteză a celor
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Sintetizându-le și mai mult, ajungem la un singur păcat - sursă a tuturor celorlalte: philaphtia, cum spun Părinții, adică iubirea trupească de sine. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
omenești”<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre botez, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 301 footnote>, iar Evagrie Ponticul ne descoperă că, dintre dracii care se împotrivesc urcușului nostru duhovnicesc, cei dintâi sunt cei încredințați cu poftele lăcomiei pântecelui, cu iubirea de argint și cei care ne momesc cu slava de la oameni, iar ceilalți vin după aceștia ca să ia în primire pe cei răniți de ei, fiind, de pildă, cu neputință să cadă cineva în mâinile duhului curviei dacă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
momesc cu slava de la oameni, iar ceilalți vin după aceștia ca să ia în primire pe cei răniți de ei, fiind, de pildă, cu neputință să cadă cineva în mâinile duhului curviei dacă n-a fost doborât mai întâi de lăcomia pântecelui. Mânia nu poate tulbura pe acel ce nu luptă pentru mâncări sau bani, sau slavă. Și nu putem scăpa de dracul întristării dacă nu ne-am lepădat de toate acestea. Nici de mândrie nu scăpăm, dacă nu ne eliberăm de
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
pregătesc arcuri și săgeți, rănind inima omului. Un demon săgetează ochiul ațâțându-l spre pofte, altul săgetează auzul spre a asculta cu plăcere cele ce nu trebuie; altul, limba aceluia spre vorbirea împotriva altora și spre ascuțirea mâniei; altul mișcă pântecele spre lăcomie; altul mișcă mâinile spre moleșeală; altul îndeamnă picioarele spre a alerga la păcat; altul ațâță trupul spre desfrânare și adulter și lene; altul îl atrage spre ceartă și pizmă și ciudă; altul îl împinge spre ură și spre
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
cele create și făcute de Dumnezeu nu este rău<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a treia, cap.3, în Filocalia, vol. II, p. 87 fotnote>. La cei începători în viața duhovnicească, căderile se ivesc totdeauna din desfătarea pântecelui, la cei de mijloc, și din mândrie, deși aceasta se întâmplă și celor începători. Iar la cei ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 15, cap.15 , în Filocalia, vol. IX, p.
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
duhovnicești, care au pornit o adevărată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai târziu, unii Părinți au unit slava deșartă cu mândria - și au rămas cele șapte păcate numite capitale sau de căpetenie. Dacă ar fi să facem o sinteză a celor
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
Sintetizându-le și mai mult, ajungem la un singur păcat - sursă a tuturor celorlalte: philaphtia, cum spun Părinții, adică iubirea trupească de sine. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind legate în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care naște desfrânarea; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
puse la punct; prostituatele recurgeau la ele în mod curent. Când spermatofagiile - mijloace contraceptive eficace... - nu erau considerate ca suficiente și nici precauțiile medicale, gnosticii mergeau până la capătul ontologiei negativului realizat pentru a-l suprima: ei extrăgeau manual fătul din pântecele barbelognosticei însărcinate. După ce recuperau avortonul, ei îl pisau într-o piuă, îl amestecau cu miere, cu condimente, cu piper și cu uleiuri parfumate pentru a face astfel un fel de pateu. Evident, în cursul ceremoniilor în care sperma și sângele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o comunitate numită Bărbații Inteligenței. Deși lector în Scrierile Sfinte la carmelite, el se vede convocat la inchizitor. Ce-i drept, învățăturile și felul său de a practica justifică neliniștea catolicismului. Suntem în 1411 - Jeanne d’Arc e încă în pântecele mamei sale. Acuzatul abjură și evită astfel rugul. E condamnat la închisoare, apoi la recluziune într-una din mănăstirile ordinului său. Carmelitul heterodox apără o poziție radical hedonistă afirmând că viața este în suficientă măsură o vale a plângerii pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]