1,126 matches
-
era o excepție - rămânea În viață. Era singura baie Într-un an de zile. Vă dați seama, ceva de groază. Dar duminicile, când nu se lucra, mai ales vara și toamna, se făcea „apel pentru păduchi”. Ce Însemna „apel pentru păduchi”? Ieșeam pe Apel Platz, câte 5, normal, ne așezam jos, pe sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și ies noaptea să sugă sângele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lucra, mai ales vara și toamna, se făcea „apel pentru păduchi”. Ce Însemna „apel pentru păduchi”? Ieșeam pe Apel Platz, câte 5, normal, ne așezam jos, pe sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și ies noaptea să sugă sângele - și atunci Îi scoteai și Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai ales vara și toamna, se făcea „apel pentru păduchi”. Ce Însemna „apel pentru păduchi”? Ieșeam pe Apel Platz, câte 5, normal, ne așezam jos, pe sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și ies noaptea să sugă sângele - și atunci Îi scoteai și Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau concursuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne așezam jos, pe sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și ies noaptea să sugă sângele - și atunci Îi scoteai și Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau concursuri cine face mai multe victime. Dar degeaba, pentru că a doua zi ieșeau alți păduchi din ouă. Era ceva de groază. În aprilie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sol, și fiecare trebuia să scoată cămașa și se Începea căutarea și omorârea păduchilor. Păduchii ăștia intră În tivul cămășii, acolo se bagă, și ies noaptea să sugă sângele - și atunci Îi scoteai și Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau concursuri cine face mai multe victime. Dar degeaba, pentru că a doua zi ieșeau alți păduchi din ouă. Era ceva de groază. În aprilie, 24 spre 25, suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sângele - și atunci Îi scoteai și Începea exterminarea păduchilor. Ăsta era „apelul păduchilor”. Mă rog, au fost și unii care făceau haz de necaz și făceau concursuri cine face mai multe victime. Dar degeaba, pentru că a doua zi ieșeau alți păduchi din ouă. Era ceva de groază. În aprilie, 24 spre 25, suntem adunați pe Apel Platz, vine comandantul lagărului, un căpitan SS, și ne ține un discurs În care spune că ne vom Încolona, vom părăsi lagărul și ne vom
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și au instalat niște corturi cu băi. Nu știu cum le-au făcut. Acolo trebuia să mergem pe rând la baie, dar Înainte de asta trebuia să aruncăm toate hainele, tot ce am avut pe noi, Într-un foc de lângă un cort. Cu păduchi cu tot, normal. Am intrat În cortul ăla și acolo ne-au luat În primire asistente, bărbați și femei, erau mai mulți negri, și turnau peste noi săpun lichid - nici nu văzusem până atunci săpun lichid, de unde să văd; și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu știu cum, au mai murit și s-a mai eliberat. Era bine să stai mai la intrare, fiindcă dacă erai Înăuntru nu știai dacă nu te calcă cineva În picioare, așa aglomerație era. Până acolo n-am văzut, dar acolo... și păduchi, și toate nenorocirile... Nemții vă duceau spre vest? Da, asta era În ianuarie, dar noi ne-am eliberat În aprilie - mai era ceva din viața asta „frumoasă”. După un timp, două-trei săptămâni, iarăși au făcut o selecție și ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
singură carte - era destul cât pătimisem. Acolo, la Ravensbruck, lângă mine era una foarte drăguță, avea vreo patru-cinci pulovere și când a văzut cât de „aranjată” sunt mi-a dat și mie unul. Dar Înainte s-a uitat dacă are păduchi. N-avusesem până atunci nimic, dar În pulover cred că erau. Deja fusesem separată de toate prietenele, nu cunoșteam pe nimeni. M-au chemat la control - eu m-am dus liniștită, că știam că n-am avut niciodată nimic, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fusesem separată de toate prietenele, nu cunoșteam pe nimeni. M-au chemat la control - eu m-am dus liniștită, că știam că n-am avut niciodată nimic, și au găsit, deci au fost În pulover. Ăștia la care au găsit păduchi a trebuit să stăm afară ceasuri Întregi, până au venit ceilalți și atunci ne-au luat să facem baie. Asta iarăși a fost o minciună: ne-au dus la 200-300 de metri la altă baracă și gata. A fost un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Bergen-Belsen era lagărul de exterminare a celor care nu mai puteau lucra și nu puteau fi folosiți de Imperiul German. Nu era cameră de gazare, nici crematoriu, ci pur și simplu un proces extrem de cinic, animalic: au aruncat În lagăr păduchi infectați cu tifos exantematic, iar dacă te Înțepau, organismul era infectat și temperatura ajungea până la 42 °C. Și omora, sfâșia inima. Din o mie de oameni, unul-doi, maxim trei supraviețuiau. Acolo, după două săptămâni și jumătate, simt că am temperatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi. Când veneau În lagăr ne aduceau de mâncare. Eu nu știu dacă aveam 30 de kilograme, mă mai și Îmbolnăvisem de tifos exantematic. Așa aveam „clienți”, Îi luam și Îi strângeam și Îi aruncam jos - nu știu dacă știți, păduchi. Ciorchini erau. Plus că aveam o dungă În cap, bărbierit, ca să fim, toți care eram În lagărul din Mauthausen, deosebiți. SS-istul sta de pază și, când te bărbierea, SS-istul venea și apăsa briciul și-ți crăpa capul. Câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trebuia să iasă numărul; morții erau Înșirați lângă noi și abia pe urmă, după ce se făcea numărarea și se scădea din efectiv, puteam să Îi ducem În locurile destinate, de unde erau duși la crematoriu. Era o mizerie nemaipomenită, ne mâncau păduchii, era frig, bătăi... În funcții erau mai mult deținuți de drept comun, care dădeau În noi, aveau niște bâte de lemn cu care ne rupeau oasele... A fost o treabă foarte, foarte dură, ca să zic așa. Unii se și miră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a fost o chestie Îngrozitoare până am reușit să scap de hainele respective și să le Înlocuiesc cu altceva. Sau, de exemplu, după ce ne-am Întors de la Magdeburg voiam să merg să fac un duș, o baie, că ne mâncau păduchii. Abia când prezentai un păduche șeful blocului Îți scria numărul și peste două-trei zile Îți dădeau voie să faci un duș. Din când În când te tundeau complet, peste tot, fiindcă ei știau că păduchele Își depune ouăle acolo unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
până am reușit să scap de hainele respective și să le Înlocuiesc cu altceva. Sau, de exemplu, după ce ne-am Întors de la Magdeburg voiam să merg să fac un duș, o baie, că ne mâncau păduchii. Abia când prezentai un păduche șeful blocului Îți scria numărul și peste două-trei zile Îți dădeau voie să faci un duș. Din când În când te tundeau complet, peste tot, fiindcă ei știau că păduchele Își depune ouăle acolo unde există păr. Pe urmă te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o baie, că ne mâncau păduchii. Abia când prezentai un păduche șeful blocului Îți scria numărul și peste două-trei zile Îți dădeau voie să faci un duș. Din când În când te tundeau complet, peste tot, fiindcă ei știau că păduchele Își depune ouăle acolo unde există păr. Pe urmă te ungeau cu un dezinfectant de-ți săreau ochii din cap. Sau chiar trebuia să te cufunzi Într-o vană de piatră cu dezinfectant. Umblai două zile de nu mai știai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ședințe, cenacluri literare (râde). N-aveam noi chef de așa ceva. Igiena, hrana... asta era la ordinea zilei. Am avut un noroc foarte mare, că totdeauna am fost un om pretențios cu igiena - când alții nu se spălau și-i mâncau păduchii, eu mergeam și mă spălam chiar și cu zăpadă. Și asta m-a ajutat foarte mult. Îmi susținea moralul. De fapt nemților nu le plăceau cei murdari și neîngrijiți și imediat Îi selectau; iar selecția era moarte sigură, fiindcă Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de suferințe și amintiri Îngrozitoare. Am fost admis și, Înainte de transport, conform obiceiului, eram duși la baie. Ne-am dezbrăcat, veșmintele le-am lăsat În vestiar. Hainele scoase de pe noi erau duse la etuvele de deparazitare - cu toții eram plini de păduchi. Răvașul, scrisorica, mare cât o jumătate de palmă, am băgat-o În gură. Nu m-am așteptat ca În baie să fim supuși la porunca de rutină: „Deschide gura și scuipă!”. Nu s-a uitat nimeni ce căzuse din gura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau destul de mulți. În lagărul unde eram eu, care cuprindea circa 4.000 de oameni, cam 20-30 de oameni mureau zilnic. Nu mureau Împușcați, ci de epuizare sau de boală. Când am ajuns acolo, lagărul era de-acum plin de păduchi. Am făcut și tifos exantematic. Numai În germană se vorbea. Cine Înțelegea - Înțelegea, cine nu, Îi mai spunea altul. Dar numai În germană se vorbea. - Ați putea descrie lagărul? - O poartă mare pe care, ca de obicei, scria „Arbeit macht
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nici un moment eu și prietenul meu nu ne-am gândit că mâine vom muri, deși la fiecare pas, În fiecare zi, lângă noi murea cineva. Nu știu dacă ați văzut - și mai bine să nu vedeți - dar când unul murea, păduchii părăseau corpul rece și erau ciorchine pe marginea patului. Țin minte și acum un profesor de matematici care a murit și cum păduchii erau În jurul lui. De ce spun că Îl știam pe ăsta? Pentru că v-am spus că mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
murea cineva. Nu știu dacă ați văzut - și mai bine să nu vedeți - dar când unul murea, păduchii părăseau corpul rece și erau ciorchine pe marginea patului. Țin minte și acum un profesor de matematici care a murit și cum păduchii erau În jurul lui. De ce spun că Îl știam pe ăsta? Pentru că v-am spus că mi-a plăcut matematica și am Încercat să discut cu el aceste probleme. În cămașă găseam Întotdeauna păduchi. Nu mai vorbesc de latrinele comune... Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de matematici care a murit și cum păduchii erau În jurul lui. De ce spun că Îl știam pe ăsta? Pentru că v-am spus că mi-a plăcut matematica și am Încercat să discut cu el aceste probleme. În cămașă găseam Întotdeauna păduchi. Nu mai vorbesc de latrinele comune... Și cum unul se simțea rău și nu mai avea forță, păduchii Îl năpădeau și treceau și la alții. - Când ați ajuns În lagăr a trebuit să renunțați la hainele cu care ați venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Pentru că v-am spus că mi-a plăcut matematica și am Încercat să discut cu el aceste probleme. În cămașă găseam Întotdeauna păduchi. Nu mai vorbesc de latrinele comune... Și cum unul se simțea rău și nu mai avea forță, păduchii Îl năpădeau și treceau și la alții. - Când ați ajuns În lagăr a trebuit să renunțați la hainele cu care ați venit? - Nu. Am rămas cu hainele noastre. N-am primit haine vărgate, nu s-a dat absolut nimic. N-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vă pot spune dacă erau oameni care erau apreciați În mod deosebit. În general, ceea ce rețin eu este că nu a fost o atmosferă dușmănoasă. Eu l-am respectat pe un profesor de matematici, care a murit acolo mâncat de păduchi. În urma bolii. Dar să fi Întâlnit un rabin sau așa ceva... nu rețin să fi avut pe cineva pe care să-l respect În mod deosebit În afară de respectul pe care-l datoram fiecărui om. În baracă la noi erau destul de mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
treaba - numai că În loc de mâncare de dimineață Îți dădeau Dorrgemuse... DAVIDOVICI: Amintiri... - Ce amintiri? DAVIDOVICI: Cum era când erai cu tata, cu mama... ADLER: Ăia bătrâni vorbeau despre război, despre primul război mondial... DAVIDOVICI: Și mai aveam o preocupare: omoram păduchi. ADLER: A, da, da... DAVIDOVICI: Omoram păduchii de pe noi. Asta era o preocupare... Unde puteam. Și În luna octombrie, din atâtea selectări, ei știau că din ianuarie lagărul o să fie eliberat... Și atunci... ADLER: Ce? Nemții știau treaba asta? Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]