1,817 matches
-
biblice formulate de donatistul Tyconius (cf. vol. t. 1, pp. 270-271) pe care le consideră valabile în esența lor. în sfîrșit, există anumite științe profane care sînt folositoare pentru viața oamenilor; cunoașterea unora dintre ele, cum sînt istoria și filozofia păgînilor, trebuie dobîndită de creștini în vederea unei mai profunde cunoașteri a Evangheliei și a vieții creștine autentice. Dacă în primele trei cărți scriitorul a examinat regulile de interpretare și de lectură, în cea de-a patra vorbește despre cum trebuie să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care o predase în tinerețe și care îi rămăsese pentru totdeauna în suflet. Așadar, Cicero este încă prezent în inima lui Augustin, dar servește acum unui scop diferit. Elocvența nu trebuie să fie un scop în sine, ca în operele păgînilor, ci trebuie întotdeauna asociată cu înțelepciunea creștină: această afirmație de principiu poate fi considerată, într-un anumit sens, chiar sinteza operei lui Augustin (sapientia et eloquentia), așa cum s-a spus. Pe baza ei, s-a ajuns la concluzia că Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în sine, cu scopul de a configura o elocvență creștină și, în consecință, identifică în scriitorii creștini, care s-au format tocmai în spiritul acelei Scripturi, pe primii auctores. De aceea, creștinul nu are de ce să fie educat prin studierea păgînilor. Cu îndreptățire, cercetătorii au insistat asupra acestei noutăți a poziției lui Augustin, amplificată și de faptul că scriitorii creștini evitaseră și înainte această problemă. E important să observăm însă că Augustin nu vorbește despre „retorică păgînă” sau „retorică creștină”, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa în sînul Bisericii (aflăm, de exemplu, că numirea sa ca episcop nu fusese aprobată). Așa se naște cartea a zecea, în care se descrie pe sine, fiindcă multă lume care nu îl știa bine (dar cunoștea viața lui de păgîn în Africa printre manihei) voia să afle mai mult; tot aici se află interesanta expunere despre memorie: ea pare străină de subiect, dar se justifică prin faptul că întreaga narațiune a fost posibilă prin rememorarea întîmplărilor din trecut. Ultimele cărți
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adresate catehumenului, de aceea Pincherle are dreptate atunci cînd afirmă „că Augustin nu știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămîne pe fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, acelor păgîni care, posedînd anumite cunoștințe de filozofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu, care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decît un om foarte înțelept. Și pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care, posedînd anumite cunoștințe de filozofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a existenței creștinismului și mergeau pe urmele lui Porfiriu, care susținuse că Isus Cristos nu era altceva decît un om foarte înțelept. Și pentru că păgînii, tot conform învățăturii lui Porfiriu, subliniau contradicțiile existente în relatările din Evanghelii, Augustin explică faptul că există un esențial Consens între Evangheliști (De consensu Evangelistarum). Urmează alte opere de combatere a maniheilor, pe care putem doar să le menționăm: împotriva
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aritmologie - într-un cuvînt, de toată știința profană, astfel încît opera pare lipsită de un principiu organic și de unitate în compoziție, excesiv de minuțioasă și de aplicată, tipică pentru dezbaterile lui Augustin. Scriitorul nu se adresează doar maniheilor, ci și păgînilor. Augustin a lucrat la această operă mai mulți ani, revenind asupra ei în mai multe rînduri: a alcătuit proiectul lucrării în timp ce compunea ultimele cărți ale Confesiunilor, înrudite ca subiect (ele conțin un comentariu parțial al Facerii), și a continuat-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
devastaseră Italia pînă la strîmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrînsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele la care asistaseră. Reacția păgînilor, atenuată de multă vreme, dar încă vie, mai ales în cercurile intelectuale atît din Roma, cît și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea lui Tertulian, că nenorocirile abătute asupra oamenilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cît și din Africa, se făcuse din nou simțită prin reluarea vechii acuzații, care circulase deja pe vremea lui Tertulian, că nenorocirile abătute asupra oamenilor erau dorite de zei, supărați din cauza răspîndirii noii religii. Deși aceste acuzații erau lansate de păgîni, e posibil ca ele să fi făcut să se nască îndoieli și printre creștini, obișnuiți cu ideea opusă, de origine constantiniană și răspîndită de Lactanțiu, conform căreia instaurarea creștinismului ar fi garantat Romei protecția în fața barbarilor. Știrea distrugerii Romei, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și mai științifice sînt discuțiile purtate de Augustin în unele din epistolele-tratat: prima poartă numărul 102 și examinează șase chestiuni care fac obiectul unei polemici cu păgînii (mai ales cu Porfiriu), iar celelalte (nr. 132, 136, 137) sînt adresate unui păgîn nobil și cultivat, Volusian, care adusese mai multe critici creștinismului. Augustin reia toate aceste chestiuni, în acea manieră sistematică și enciclopedică ce-i este atît de caracteristică, într-o operă impresionantă, Despre cetatea lui Dumnezeu (De civitate Dei). Aceasta era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
litera ei. Cetatea lui Dumnezeu poate fi prezentată chiar cu cuvintele lui Augustin, care o descrie în Retractări: „Primele cinci cărți resping părerile acelora care pretind că, pentru ca oamenii să prospere, e nevoie de cultul mai multor zei pe care păgînii erau obișnuiți să-i venereze; și cum acest cult este interzis, ei susțin că aici ar fi cauza nenumăratelor nenorociri de-acum. Următoarele cinci cărți îi combat pe cei ce recunosc că aceste nenorociri n-au lipsit și nu vor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cele douăzeci și două de cărți vorbesc atît despre o cetate, cît și despre cealaltă, titlul și l-au luat totuși de la cea mai bună dintre ele, așa că opera se numește Cetatea lui Dumnezeu”. Este evident, așadar, că polemica împotriva păgînilor stîrnită de impresia produsă de jefuirea Romei a fost doar punctul de pornire pentru o analiză mai profundă a realității umane și a celei divine, coborîte pe pămînt. Totuși, așa cum se întîmplă cu operele mai întinse ale lui Augustin, acest
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a realității umane și a celei divine, coborîte pe pămînt. Totuși, așa cum se întîmplă cu operele mai întinse ale lui Augustin, acest plan devine mai clar și se dezvoltă puțin cîte puțin, începînd cu hotărîrea inițială de a răspunde acuzațiilor păgînilor și continuînd cu considerațiile asupra Romei, cetate a oamenilor prin excelență, urmate de reflecțiile despre cetatea lui Dumnezeu, care există pe pămînt într-o formă încă imperfectă și se va realiza pe deplin în Ierusalimul ceresc. Din indicațiile pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
multor ani și publicată pe grupuri de cărți: primele cinci în 415, iar celelalte ulterior, pînă în 426. Primele cărți au la bază o intenție apologetică mai tradițională, așa cum putem deduce chiar din cuvintele lui Augustin: apărarea creștinismului de acuzațiile păgînilor care vedeau în el cauza nenorocirilor din acele vremuri; trecerea în revistă în mod critic a istoriei umanității, și în primul rînd a Romei, pentru a surprinde în ea aceleași calamități ca și în epoca creștină (așadar, respingerea păgînismului în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
istoriei umanității, și în primul rînd a Romei, pentru a surprinde în ea aceleași calamități ca și în epoca creștină (așadar, respingerea păgînismului în plan istoric); prezentarea violențelor și a nedreptăților de care e plină istoria și, în sfîrșit, acuzarea păgînilor din perspectivă creștină pentru idolatria lor imorală. Acest lucru fusese deja făcut de Tertulian, Minucius Felix și Arnobiu. Sigur, Augustin aduce în discuție și elemente de mai mare actualitate, cum ar fi ideea că Imperiul Roman s-ar fi întins
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștinii din Italia, de exemplu Ambrozie și Ieronim, îl acceptau cu multă prudență), precum și o evaluare pozitivă a romanității devenite creștine (obiectul discuției sînt împărații Constantin și Theodosius). Din acest motiv, unii cercetători au presupus că în micul poem al păgînului Rutilius Namazianus intitulat Despre întoarcerea sa în patrie (De reditu suo), compus în 416, autorul, atunci cînd exaltă funcția civilizatoare a Romei păgîne, ar dori să răspundă ideilor lui Augustin - însă e doar o ipoteză. După interpretarea istoriei, se trece
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
numai cetatea cerească, organizată pentru a asigura cetățenilor săi adevărata libertate, cea creștină: cetatea pămîntească nu are dreptul să fie numită astfel. De aceea, republica romană, imperiile asirienilor și egiptenilor, care au fost principalele realizări ale cetății pămîntești, făcute de păgîni, nu au fost, în esență, o adevărată cetate, pentru că au fost caracterizate de dezordine. în ciuda acestui lucru, Augustin se oprește îndelung asupra celei de-a doua cetăți, tocmai pentru că vede că a fost realizată pe pămînt, și, în primul rînd
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu mai puteau fi considerați pur și simplu niște invadatori, pentru că se stabiliseră deja în interiorul granițelor imperiului: tocmai de aceea reprezentau o problemă, atît concretă, cît și teoretică. Din această din urmă perspectivă, barbarii dăduseră naștere unei dezbateri între intelectualii păgîni: unii propuneau o politică de netă intransigență și de ostilitate față de ei (o atitudine veleitară și greu de pus în practică), iar alții voiau să găsească mijloacele pentru a se folosi de forțele proaspete ale acestor popoare ieșite la rampă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îndoială, dar e o eroare să credem că opera lui Orosius ar putea fi inserată cu totul în problematica Cetății lui Dumnezeu. După cum am arătat (pp. 000 și urm.), Augustin a scris această lucrare pentru a apăra creștinismul de acuzațiile păgînilor, care afirmau că creștinii ar fi responsabili pentru ruinarea imperiului și invaziile barbarilor. Apoi, Cetatea lui Dumnezeu, compusă pe parcursul a cincisprezece ani, s-a orientat către cu totul alte problematici. Augustin răspunsese acuzației păgînilor spunînd că și vremurile dinainte de Cristos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru a apăra creștinismul de acuzațiile păgînilor, care afirmau că creștinii ar fi responsabili pentru ruinarea imperiului și invaziile barbarilor. Apoi, Cetatea lui Dumnezeu, compusă pe parcursul a cincisprezece ani, s-a orientat către cu totul alte problematici. Augustin răspunsese acuzației păgînilor spunînd că și vremurile dinainte de Cristos fuseseră marcate de nenorociri și catastrofe. De aceea el i-a cerut lui Orosius colaborarea, însă la un nivel superficial, rugîndu-l să-i pregătească o scurtă listă de războaie, de catastrofe și de delicte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin, în cartea a douăzecea din Cetatea lui Dumnezeu, reia interpretarea lui Ieronim, neținînd cont de cea a lui Orosius. Acesta a completat seria cu stăpînirea cartagineză, interpretînd-o ca pe un imperiu meridional, opus celui septentrional al macedonenilor. Cel babilonian, păgîn prin excelență, a fost primul, iar cel roman este ultimul, cel ce pregătește sfîrșitul vremurilor. într-adevăr, sfîrșitul lumii este deja în parte vizibil în epoca creștină, dat fiind că istoria nu s-a sfîrșit, dar judecata lui Dumnezeu se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Dumnezeu; două predici Despre cei ce se apropie de harul dumnezeiesc (De accedentibus ad gratiam) conțin o explicație a simbolului cu funcție antipăgînă, antiiudaică și antiariană. Polemicii antieretice și, totodată, explicării simbolurilor credinței le sînt consacrate predica împotriva iudeilor, păgînilor și arienilor (Contra Iudaeos, Paganos et Arrianos), din 439, și Tratatul împotriva celor cinci erezii (Tractatus adversus quinque haereses), care ar fi păgînismul, iudaismul, maniheismul, sabelianismul și arianismul: această insistență polemică antiariană se explică dacă ținem cont de faptul că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și alți literați din epoca creștină, Draconțiu a scris poeme cu conținut creștin, dar și poeme cu conținut și caracteristici păgîne, destinate evident unui public mai restrîns și animat de un interes exclusiv retoric. Trăsături ale unui stil literar predominant păgîn sînt reperabile și în producția sa creștină, încît distincția între cele două categorii pare în esență nejustificată. Este însă utilă pentru o analiză globală, deși scurtă din necesități de spațiu, a producției poetice a lui Draconțiu. a) Poeziile păgîne ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de numele destinatarului, un poet care a trăit la Cartagina în vremea regelui Trasamundus (496-523), precum și de numeroasele pasaje în care sînt imitați poeți creștini din secolul al V-lea (bineînțeles, pe lîngă cele în care e vizibilă influența clasicilor păgîni, ca Vergiliu). Se pot observa numeroase încălcări ale regulilor de metrică și prozodie, semn al scăderii interesului pentru structurile literare tipice limbii latine clasice. Tot anonim este și Poemul contra Marcioniților (Carmen adversus Marcionitas), în cinci cărți, ce reia polemica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Gallia, personaj extrem de obscur, din moment ce scriitorii medievali îl confundă cu mai cunoscutul Ciprian din Cartagina; el trebuie plasat însă în Gallia primelor decenii ale secolului al V-lea: paralelele textuale dovedesc că Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgîn Claudianus, care a scris între 395 și 405, și că a fost imitat de Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel prezbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns pînă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]