8,329 matches
-
Ne-am Întors În direcția de unde venise vocea. Stepa Chiorul a răsărit din spatele ușii, pe care a trântit-o cu piciorul, și a Înaintat către noi. Era Îmbrăcat ca Humphrey Bogart În Șoimul maltez, costum negru, cămașă albă, cravată și pălărie lăsată peste unicul ochi funcțional. Cu șuncile strânse În costum, părea o balenă deghizată În pinguin, iar dacă ațele ar fi cedat, nasturii sugrumați de butoniere puteau produce mai mult rău decât pistolul pe care-l ținea În mână. — Sprijiniți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu reținu decît prima afirmație, aceea despre principii. Între timp, după cîteva sorbituri de cafea, se mai Înviorase un pic, Îi revenise buna dispoziție și pofta de a discuta despre lucruri cu adevărat serioase. — CÎnd e vorba de principii, jos pălăria! Din păcate, cei mai mulți oameni nu le acordă atenția necesară. Să luăm chiar problema extratereștrilor, care ne preocupă atît de mult În acest moment. Sunt unii care nici nu cred că așa ceva există. Pentru ei, nu există decît ceea ce pot Înțelege
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
celor prezenți, orice semnal ar fi fost, pentru ei, la fel de eficient. Totuși, Joanna-Jeni Încercă să respecte, atît cît Îi permiteau Împrejurările, regulile prescrise ale ritualului. Mai Întîi, amintindu-și În ultima clipă că În ceremoniile magice oficiantul trebuie să poarte pălărie, Împrumută de la doamna Eftimia pălăriuța cu dantelă a acesteia, care i se potrivea destul de bine, și și-o puse pe cap. Apoi descrise cu Aurametrul, la mică distanță de centrul Marii Spirale, un cerc invizibil destul de larg, din interiorul căruia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
totuși nu visez, spuse Christina. Sau, dacă visez, voi visa că-ți fac un ceai. De data asta, Pablo o urmă pînă În bucătărie, unde era mai cald. Mai Întîi, Însă, cu un gest aproape curtenitor, Își luă de pe cap pălăria ieftină și cu boruri largi, datorită căreia chipul lui avusese pînă atunci un aer foarte hotărît. Christina aprinse aragazul și turnă apă Într-un ibric. Se mișca Încet, cu prudență față de propriile mișcări, ca un om bolnav. După ce așeză ibricul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-l Îndemne. Ceaiul va fi gata Îndată și Îi voi pune un pic de rom, ca să te Învioreze. Pablo se lăsă pe un taburet, de partea cealaltă a mesei, zîmbind cît se poate de recunoscător. Își ținea În continuare pălăria În mîini, rotind-o neîncetat, pentru a-i verifica marginile. — Totuși, de ce ai venit? Îl Întrebă. — Eram lîngă dumneata cînd te-ai ridicat și ai plutit, În timp ce eu Îți țineam palma lipită de creștet, răspunse Pablo. După aceea, toți au
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Doream, În plus, să aflu cum intrase În posesia Memoriilor și dacă erau sau nu autentice. Purta același costum de tergal cu dungi, peste care Își pusese un pardesiu din doc, era Încălțat cu adidași, iar pe cap avea o pălărie de vară. Nu exagerez deloc dacă afirm că, În momentul cînd am privit prin vizor și l-am văzut, aproape că m am bucurat. L-am invitat În casă, i-am oferit un ceai și, cum nu prea știam despre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aia am început să plîng de ciudă, mi-au dat lacrimile dom’ Roja, cînd m-am trezit aproape singur în Piață. În jurul meu erau risipite pe jos tot felul de materiale de propagandă amestecate cu umbrele rupte, poșete de damă, pălării, mănuși desperecheate, bucăți de stofă, locul arăta ca un talcioc părăsit, mi-am mușcat buzele, sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă ar fi fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de parcă ar fi mers la o sindrofie. Domnul Președinte își ridică capul din bord ațintindu-și ochii prin parbriz încercînd să analizeze dintr-o privire cele două siluete, nu-i place ce vede, pantaloni cu dungă, paltoane lungi din lînă, pălării demodate. — Mai întîi Sena, iar acum voi, domnilor, zice oprind motorul, părăsind scaunul șoferului, închizînd cu grijă portiera. Cum vă închipuiți că o să vă puteți simți în largul vostru îmbrăcați ca de ședință, nu era vorba că cel mai important
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sfîrșitul căreia cu toții sîntem obligați să ne hlizim ca niște debili mintali. O glumă care vine după o alta, pentu că e timpul s-o recunoaștem, nici Monarhia n-a însemnat altceva pentru țară decît un rahat frumos ambalat. Jos pălăria că ești printre puținii care au reușit să supraviețuiască printre gunoaiele și scursorile din țara asta, care nu sînt deloc puține. Și chiar dacă în cele din urmă te-ai dat bătut, poți spune că i-ai ținut o bună bucată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plecat, am făcut un fel de ocol, îl aude pe taximetrist explicîndu-i, exact cum mi-ați cerut, al naibii de mare orașul ăsta și plin de gropi, adaugă. Pe partea cealaltă, stofe, mătăsuri, țesături, pînzeturi, galanterie, Magazinul Noutăților, cravate, ciorapi, cămăși, Favorit, pălării pentru bărbați și femei, Mioara, tricotaje pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe Părințel. — Ciocul mic, îl apostrofează Roja, făcîndu-i semn cu degetul la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la începutul meciului, așezarea celor două echipe pare trasă la indigo, spectatorii încep din nou să se înfurie. Pe pista de atletism aterizează tot felul de obiecte aruncate din tribune, de la monede, tirbușoane, tocuri de ochelari, pînă la umbrele și pălării. Forțele de ordine încep să se agite, să devină mai vigilente. Sînt minutele cînd atacul Ceaușeilor are o sclipire care este de ajuns să facă șah-mat defensiva Milițienilor. Unu la zero, și bineînțeles că Securitatea este nevoită să riposteze dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ea Într-o țărișoară minusculă Ătot din Europaă, care mirosea a vanilie Ănu-mi mai aduc aminte cum se numeșteă, ca să repare dislexia unor copilași din familii bogate. A ambalat-o Într-o cutie rotundă din cele În care erau vândute pălăriile de damă. Doi ani, cât a stat acolo i-a scris bunicului câte o scrisoare pe săptămână și a folosit oala de noapte ca vas de flori, pentru că oriunde s-ar fi aflat exista o toaletă curată pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
atrăgătoare: avea trăsături puternice, severe, vizibil evreiești, puțin impertinente. Avea buzele arcuite, gura absolut dreaptă și ochii înguști. Honor Klein trecu de barieră și se opri să privească în jur. Era încruntată, puțin buimacă în lumina gălbuie sinistră. Nu purta pălărie și pe părul ei negru scurt se formaseră deja picături de la umezeala din aer. —Doamna doctor Klein? am spus. S-a întors spre mine și m-a privit. Era clar că n-avea habar cine sunt. — Sunt Martin Lynch-Gibbon, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dau seama. Mi s-a părut mie că arată cam straniu. Vorbea cu precizie și detașare. „N-are pic de milă”, mi-am spus. Apoi am continuat în gând: nici eu. Honor purta un balonzaid ponosit, fără cordon. Nu avea pălărie iar părul ei negru era ud de ploaie. Așa cum stătea în picioare, cu mâinile în buzunare, și examina camera, avea aerul cuiva care tratează o afacere. Putea foarte bine să fie și un detectiv. M-am ridicat în picioare. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și simplu pe Antonia. Imediat își ieșise complet din amorțeală și-și lepădase aerul de om înfrânt. După trei zile de emoție și încântare arăta incomparabil mai bine, redevenind cea de odinioară. Cu o zi în urmă își cumpărase trei pălării. — E și cazul să te simți prost! zise Palmer. Cinstit vorbind, ar trebui să-ți tragem o bătaie bună, nu să te alintăm în felul ăsta! Mângâie afectuos părul ciopârțit al lui Georgie și-i întoarse capul puțin spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cameră. Am sărit în picioare, oarecum speriat de apariția ei dar și cu un sentiment de ușurare. M-am dus grăbit spre ea, am prins-o de umeri și am scuturat-o zdravăn. Ea râse de gestul meu, își scoase pălăria și haina și le aruncă pe un scaun. Era într-o stare euforică, parcă era beată. Am privit-o lung, uimit. — Fir-ai a naibii să fii, am fost la un pas de nebunie, am spus. Unde ai fost? — Iubitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ești! Ce fată norocoasă sunt! repetă ea veselă, făcând un pas înapoi și luându-mi din nou mâinile. Cineva bătu la ușa salonului. Ne-am depărtat ca doi îndrăgostiți surprinși și am spus: — Intră! Era Rosemary. Era cochetă, purta o pălărie nouă și avea o umbrelă subțire ca un creion. — Bună, zise ea vioi. Tocmai m-am întors și m-am gândit să trec pe-aici să văd ce mai faceți. Făcu câțiva pași și puse o pungă pe măsuță. V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
azi, pe care o percepeam ca fiind ultima înaintea despărțirii, îmi părea înduioșător de mult imaginea unei ființe muritoare întocmai ca și atunci; însă splendoarea ei demonică pălise. Acum vedeam, în urâțenia ei, frumusețea ei. Era aproape insuportabil. Nu purta pălărie și își trecea întruna mâna prin păr încercând să-l domolească și să-l așeze după ureche. Dar șuvițele negre, lucioase îi cădeau mereu în față; din timp în timp îi vedeam profilul când se întorcea să vorbească cu Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
siropul, traversând orașul spre partea cunoscută sub denumirea „vestul“. Nu numai că am ajuns cu o oră mai devreme, dar am și Înțeles-o greșit. Și Într-o măsură deloc neglijabilă, aș putea spune. Ar fi trebuit să-mi scot pălăria și să bat din călcâie. Dar cavalerismul nu este punctul forte al caracterului meu și, ca de obicei, chipul Dorei nu trăda nici de data aceasta nimic. În schimb, am Încercat să glumesc pe seama neglijenței mele. Când mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era plin doar pe jumătate. Câțiva bărbați Își luară mâinile de pe spătarul scaunelor În care au stat partenerele lor - majoritatea infirmiere de la Miséricorde, marele spital pe care, de obicei, Îl numeam doar Mizeria. O femeie Își aranjă părul sub o pălărie În formă de clopot, o alta Începu să cotrobăie prin poșetă după ceva. Imediat, partenerul ei Îi Întinse o brichetă. Flacăra jucăușă dansa Încet, ca o zeiță a gazului În miniatură, dar femeia nu vroia decât să se pudreze... Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din gură, Întotdeauna e o plăcere să te văd. Dominique se apropie de bărbatul cu șmirghel În loc de corzi vocale. — Dar ăsta nu e locul potrivit pentru amicul tău. Aș putea sugera eventual - Konrad se uită la bărbatul care Își scosese pălăria și Îi mototolea borul. - Cuibul Berzei? Cercetă din nou mâinile nou-venitului. Nu, La Soțul Încornorat ar fi mai bine. E chiar după colț. Doamna trebuie să-l știe. Dădu din cap spre femeie, apoi se Întoarse către mine. Lakritz? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
benzi neagre peste ochi, nas și gură. Purtau cu toții costume Închise la culoare, asemănătoare cu cel de pe Karp, și cămăși albe, gulere apretate și cravate, unii aveau batiste În buzunarul de la piept, alții, ceasuri de aur În veste toți purtau pălărie și cam jumătate din ei se sprijinea În baston. Mi-am dat seama imediat că bărbații din poze făceau parte din pătura de jos a clasei mijlocii, dornici să dezvăluie semnele care indicau poziția lor În societate. — A, o interpretare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
exact ce. Apoi lumina zăbovi asupra unei siluete izolate dintr-un compartiment de tren care se zgâlțâia - și dintr-o dată mi-am dat seama ce era: imaginile se derulau invers. Trenul se opri brusc, iar femeia Își puse haina și pălăria cu mișcări ciudate, Încheindu-și nasturii de jos În sus, lăsând servieta jos și ieșind din compartiment cu spatele. Chiar Înainte ca lumina să se stingă și să se aprindă din nou, de data aceasta, Îndreptată spre două forme neclare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unui hol străin, nu făcea altceva decât să ne Înfioare și mai mult. Când În sfârșit am ajuns la apartamentul Dorei, mi-am dat seama că era aproape goală, pe când eu rămăsesem Îmbrăcat cu majoritatea hainelor: pantaloni, chiloți, șosete și pălărie. — De ce nu ți-ai dat jos sutienul? — Așa. Închizând ușa, Dora stinse lumina. Și acum e rândul tău să te descotorosești de restul hainelor. Libertate, egalitate și așa mai departe. Am așezat hainele pe un scaun. Dora era Îmbrăcată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe pat În chimonoul ei de mătase artificială, Își aranja o eșarfă pe umeri. De ce... — Pentru că acum e rândul tău să fii dezbrăcat și al meu, să fiu Îmbrăcată. Ar fi timpul să Înveți ceva. Cu degetul Întins, nerăbdător, arătă pălăria. Jos, jos, jos. Apoi m-a rugat să mă duc În pat. Șșșt, Anton. Fii și tu mai cooperant. N-are nici un haz dacă ești mereu așa de serios. Hai, Întinde-te. Netezi cuvertura. Hai să te Învăț ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]