6,259 matches
-
dorește Domnul de la noi: să fim precum copiii, naivi și mai puțin știutori, dar mai curați și mai nevinovați. De aceea, de fiecare dată când întâlnesc copiii jucându-se, mă opresc și îi privesc, pentru că am ce învăța de la ei. Păpușa Jucăria este simbolul copilăriei. Fiecare dintre noi a avut o jucărie preferată sau mai multe, de care își amintește cu plăcere, care îl făcea să fie fericit. Eu nu-mi amintesc să fi avut în copilărie măcar o jucărie cumpărată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
hainele aproape înghețate pe mine, dar nu mai îndrăznisem mai mult, pentru că, bătaia ce o primisem de la mama făcuse să-mi piară tot elanul de a mai ieși. Într-o zi, simțisem o dorință foarte mare de a avea o păpușă. Mi-o doream din tot sufletul și numai la ea mă gândeam. Îndrăznisem să-i spun mamei dorința, cu toate că știam din timp care urma să fie răspunsul. Știam că niciodată nu vom avea bani pentru a cumpăra o păpușă, cât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o păpușă. Mi-o doream din tot sufletul și numai la ea mă gândeam. Îndrăznisem să-i spun mamei dorința, cu toate că știam din timp care urma să fie răspunsul. Știam că niciodată nu vom avea bani pentru a cumpăra o păpușă, cât de mică și de ieftină ar fi fost. Știam ce-mi va răspunde mama și, totuși, speram că s-ar putea întâmpla vreo minune. Explicația pe care mi-o dădu mama era atât de clară, că eu înțelesesem că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fi fost. Știam ce-mi va răspunde mama și, totuși, speram că s-ar putea întâmpla vreo minune. Explicația pe care mi-o dădu mama era atât de clară, că eu înțelesesem că, nu numai atunci nu puteam avea o păpușă, ci poate chiar niciodată. Mă durea mult sufletul meu de copil. Mă ascunsesem sub pat și plângeam. Din acel moment, devenisem foarte tristă și gura mea, care niciodată nu tăcea, acum nu se mai auzea. A doua zi, o petrecusem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
auzea. A doua zi, o petrecusem la fel, ascunsă sub pat, tristă și tăcută. Mama mă striga din când în când, întrebându-mă ce fac. La început, nici nu bănui că eu sufeream atât de mult din cauză că nu aveam o păpușă, dar când își dădu seama cât de mult mă schimbasem - nu mai vorbeam, nu mai râdeam - se îngrijoră. Încercă să mă consoleze, dar eu plângeam și o imploram să împrumute bani de la bunica Dosia și să-mi cumpere una, promițându
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nevoi avem noi în casă, dar ea e mică și nu știe, zise tata. Tare mult mi-aș dori să-i putem cumpăra una, dar...” Eu adormisem și mai tristă. Dimineața, când mă trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dar...” Eu adormisem și mai tristă. Dimineața, când mă trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită! Mama răsuflă ușurată și mă întrebă: - Îți place păpușa? - Da! Îmi place! am răspuns eu plină de bucurie
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită! Mama răsuflă ușurată și mă întrebă: - Îți place păpușa? - Da! Îmi place! am răspuns eu plină de bucurie. Era făcută din pânză și umplută cu tărâțe, dar era importantă pentru mine, totuși era păpușa mea, pe care mi-o doream foarte mult, făcută de mâna mamei. Acea păpușă a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în sufletul meu. Eram cea mai fericită! Mama răsuflă ușurată și mă întrebă: - Îți place păpușa? - Da! Îmi place! am răspuns eu plină de bucurie. Era făcută din pânză și umplută cu tărâțe, dar era importantă pentru mine, totuși era păpușa mea, pe care mi-o doream foarte mult, făcută de mâna mamei. Acea păpușă a fost unul dintre cele mai dragi lucruri ale copilăriei mele. Mama mă învăța și mă ajuta să-i cos hăinuțe, avea și scutecelele ei. Nu știu cât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
place păpușa? - Da! Îmi place! am răspuns eu plină de bucurie. Era făcută din pânză și umplută cu tărâțe, dar era importantă pentru mine, totuși era păpușa mea, pe care mi-o doream foarte mult, făcută de mâna mamei. Acea păpușă a fost unul dintre cele mai dragi lucruri ale copilăriei mele. Mama mă învăța și mă ajuta să-i cos hăinuțe, avea și scutecelele ei. Nu știu cât timp nu am mai dorit să ies din casă, îmi era de ajuns doar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
a fost unul dintre cele mai dragi lucruri ale copilăriei mele. Mama mă învăța și mă ajuta să-i cos hăinuțe, avea și scutecelele ei. Nu știu cât timp nu am mai dorit să ies din casă, îmi era de ajuns doar păpușa pentru a mă juca. Cu părere de rău, nu știu când și cum dispăru acea păpușă, dar parcă și acum o văd. Păpușa din tărâțe, atât de scumpă și dragă mie, îmi amintește puritatea și simplitatea trecutului și mă face
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ajuta să-i cos hăinuțe, avea și scutecelele ei. Nu știu cât timp nu am mai dorit să ies din casă, îmi era de ajuns doar păpușa pentru a mă juca. Cu părere de rău, nu știu când și cum dispăru acea păpușă, dar parcă și acum o văd. Păpușa din tărâțe, atât de scumpă și dragă mie, îmi amintește puritatea și simplitatea trecutului și mă face să zâmbesc. Cei doi vecini Înțeleptul împărat Solomon zicea așa: „În casele necredincioșilor, este blestemul lui
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
scutecelele ei. Nu știu cât timp nu am mai dorit să ies din casă, îmi era de ajuns doar păpușa pentru a mă juca. Cu părere de rău, nu știu când și cum dispăru acea păpușă, dar parcă și acum o văd. Păpușa din tărâțe, atât de scumpă și dragă mie, îmi amintește puritatea și simplitatea trecutului și mă face să zâmbesc. Cei doi vecini Înțeleptul împărat Solomon zicea așa: „În casele necredincioșilor, este blestemul lui Dumnezeu, dar curțile celor drepți se binecuvântează
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mult, înduioșătoare, mai ales că, fără bani și alte posibilități materiale, chipul și sufletul unui copil se pot lumina cu surpriza împlinirii unui vis arzător: „...Eu adormisem și mai tristă. Dimineața, când mă trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
arzător: „...Eu adormisem și mai tristă. Dimineața, când mă trezisem, aveam în pat, alături de mine, o păpușă. Credeam că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că visez, dar nu visam. Mama și sora mai mare, se sfătuiseră să se trezească mai devreme și să-mi facă o păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
păpușă. Cum o făcuse? Mama, căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului, Lidia Vrabie excelează în evocări, aducând în fața cititorului pagini emoționante, în care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului, Lidia Vrabie excelează în evocări, aducând în fața cititorului pagini emoționante, în care fiecare cuvânt din rostirea literară poartă sigiliul sincerității, precum și a nestrămutatei convingeri în puterea credinței strămoșești, care leagă indisolubil dăinuirea de capacitatea noastră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doar în imaginație este posibil, atunci va ști să o facă să se simtă tânără, frumoasă și deșteaptă, altfel cum să se simtă în largul ei, de cele mai multe ori graba cu care făceau dragoste, din cauza agendei lui, o transforma în păpușă gonflabilă, în acele momente simțea cum se rupe ceva în ea, ceva îngrozitor de profund, simțea greșeala de a-și fi creat un astfel de iubit ficțiune, dar nu mai era drum de întoarcere, iubitul ei ficțiune îi intrase în toate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Se execută înecată. Merită altă soartă? Nu. Singură și-a băgat capul în laț. În cabinet intră alt bărbat. Tresare din nou. Este doar în bluză și în chilot. Arsă de soare. Doctorul îi zâmbește întinzând mâinile spre ea. "Vino, păpușă". Stă pe un taburet, lângă birou. Nu face niciun pas, nu poate. "Vino, nu te mâncăm". Doctorul târșie scaunul spre ea, o prinde de mijloc, o întoarce spre celălalt și exclamă: "E formidabilă, nu-i așa?" "Ca o statuie". Mâinile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un fir de apă prin straturi de nisip, rămâne doar grija trecerii timpului, panica enormă că el va pleca în următoarea secundă, fără o vorbă de rămas-bun, fără o vorbă. În acele momente o apucă disperarea, se simte ca o păpușă gonflabillă, o umilesc aceste performanțe sexuale, nu clintesc nimic din ființa ei profundă, din nevoia ei de spontan, de joc, de imaginație a descoperirii, de uimire în fața frumuseții celuilalt. Alex e un bărbat frumos, și ea are nevoie să-l
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]