1,724 matches
-
tine-n dar primesc și care e ca o bunăvestire? Cu tine viitoru-mi altoiesc, căci tu ești marea vieții împlinire... Cum oare aș putea să-ți mulțumesc vreodată pentru marea ta iubire, Prin care viața mi-o împodobesc uimit de pătimașa-ți dăruire din care noi lăstari întruna cresc dând rod în minunata ta privire ! de Anatol Covali Referință Bibliografică: Să-ți fiu rodire / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2022, Anul VI, 14 iulie 2016. Drepturi de Autor
SĂ-ŢI FIU RODIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379895_a_381224]
-
Când frământările dulci de vânt îți mână iară cocorii! Cine-i de vină când soarele apune-n a lumii genune? Și umbre răsar dincolo de-orizonturile de farmec pline... Stelele-s lucii luminând pe mantii pline de-arginturi Iar Luna pătimașă-n strălucire-mprăștie iar fluturi! Cine oare-o fi de vină când un fluture de noapte A adormit pe-o margine de vis acoperit cu moarte O fi Luna care-i o floare uscată-ntr-un vechi ierbar A cerului
CINE-I DE VINĂ CÂND LUNA APUNE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380353_a_381682]
-
șiroire liniștită cu parfum de primăvară. Și-auzeam cum îmi vorbește, povestind împătimită, ploaia ce-a făcut să-mi pară că ești tu cel ce-mi șoptește, la ureche, dulci cuvinte, Și pe-obraji, pe gât, pe gură, lași săruturi pătimașe... Ploaie rece, vis fierbinte, Stropi ce cad făr’ de măsură Sub privirile-mi gingașe. Totu-i vis... O încântare! Parc-ar fi întâia oară, când ne dăruiește nouă șiruri de mărgăritare... Știi, iubitule, de-aseară Plouă-ntruna...Cât mai plouă
PLOAIA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380347_a_381676]
-
română. Oricât de repetabilă ar fi ea de-a lungul istoriei literaturii, tema iubirii rămâne vie și mereu fascinantă.” ( Tema iubirii în literatura universală) Deși între oameni există asemănări, nicio iubire nu poate fi „trăită” la fel. Iubirea poate fi pătimașă, nebună, platonică, gravă, arzătoare ca un soare în deșert, răzbunătoare, iresponsabilă, vulgară, carnală, dar, de multe ori, poate duce pe culmile cele mai înalte ale spiritualizării ființei. *Versuri de mare finețe, însoțite de aluzii învăluitoare, relevă dorința poetului după plenitudinea
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
violet și turcoaz, și eu voi veni să te întâmpin cu verdele în suflet, cu toate așteptările scăldate într-o altă lumină. Ia -mi visele și dăruiește-le acestei neîmblânzite primăveri ce mă așteaptă cu brațele ei amețitoare, mereu mai pătimașe, mereu în căutarea unei scântei resemnate... Dă-i sufletului alte fântâni, poate mai adânci și cu ape mai line, și eu voi renaște, ... Citește mai mult Ia-mi visele și înflorește-leîn această primăvară, mereumai grăbită,mereu mai tenace...Dă-i
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Dă-i cerului o nouă culoare,poateun amestec de violetși turcoaz,și eu voi veni să te întâmpincu verdele în suflet,cu toate așteptările scăldateîntr-o altă lumină.Ia -mi visele și dăruiește-leacestei neîmblânziteprimăverice mă așteaptă cu brațele eiamețitoare,mereu mai pătimașe, mereuîn căutareaunei scântei resemnate...Dă-i sufletului alte fântâni,poate mai adânci și cu apemai line,și eu voi renaște,... VI. ÎN PRIMĂVARA ASTA, N-AM SĂ VIN..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
care aparține unei alte lumi, a vampirilor, fiica lui Dracula) se face într-un cadru încărcat de semnificații ascunse, într-un decor magic, iar atracția inexplicabilă dintre cei doi este semnul unei iubiri care transcende timpul. Dincolo de scenele de dragoste pătimașă, cartea se remarcă prin proiectarea sentimentului iubirii într-o altă dimensiune, sentimentul dintre cei doi fiind un fior al sublimului, al universului, al unei povești de dragoste prelungite în spațiu și timp. Atracția dintre cele două personaje implică desigur, renunțarea
DE PROF. DR. MIHAELA RĂDULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379421_a_380750]
-
DE LIBERTATE, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016. În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat, Un alt pământ de undeva și-un val de nimeni admirat, În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș, Și bolta pare, că se umple, cu toamnă rece din oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona, Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Ca neam din neamul cel ales, frunzele de om se țin, ... Citește mai mult În ploaie regăsesc ceva, un fum ascuns, nedescifrat,Un alt pământ de undeva și-un val de nimeni admirat,În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș,Si bolta pare, că se umple, cu toamnă rece din oraș.Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona,Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma,Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
rătăcit,într-o lume confuză, Arată-mi,Tu Doamne,Lumină și Cale, Păcatul mă-mpinge spre iad și m-acuză, De fuga de cruce,de lacrimi și jale! M-acuză de fapta ce-n gând,am avut, De răul crescut pătimaș,iar in minte, De ruga nespusă,deși-aș fi putut, S-o simt,s-o trăiesc,sau s-o spun în cuvinte! M-acuză,de lipsa de lacrimi și plâns, De cuget trufaș,de lipsa iubirii, De false comori,ce
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
rătăcit,într-o lume confuză,Arată-mi,Tu Doamne,Lumină și Cale,Păcatul mă-mpinge spre iad și m-acuză,De fuga de cruce,de lacrimi și jale! M-acuză de fapta ce-n gând,am avut,De răul crescut pătimaș,iar in minte,De ruga nespusă,deși-aș fi putut,S-o simt,s-o trăiesc,sau s-o spun în cuvinte! M-acuză,de lipsa de lacrimi și plâns,De cuget trufaș,de lipsa iubirii,De false comori,ce
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
în ochiul cugetării, nu știu de ce, nici când, nici cum, dar te-ai lipit ca marca pe scrisoare. Doream să te deschizi în răsărit ca macii în lanul din câmpie și arc din umbra unui curcubeu să mă-nfiori atât de pătimaș, încât să-mi lași o rană sângerândă ca de un vârf de lance rătăcit, încât să cred că viperă ai fost de permanent ai stat la pândă, să vină ceasul cel de taină și-n vis sinistru de sub pleoapă să
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
BlestemTe-am ascuns în ochiul cugetării,nu știu de ce, nici când, nici cum,dar te-ai lipit ca marca pe scrisoare.Doream să te deschizi în răsăritca macii în lanul din câmpieși arc din umbra unui curcubeusă mă-nfiori atât de pătimaș,încât să-mi lași o rană sângerândăca de un vârf de lance rătăcit,încât să cred că viperă ai fostde permanent ai stat la pândă,să vină ceasul cel de tainăși-n vis sinistru de sub pleoapăsă evadezi ca pasărea din laț
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
în cei zece ani de când trăiau împreună. A fost plăcut impresionată de romantismul acestei seri și dorea să o completeze printr-un comportament pe măsura momentului. Lăsă paharul din mână și îl „atacă” pe Viorel cu o serie de sărutări pătimașe surprizându-l. De fapt tocmai acest gen de comportament își dorise de la soția lui când a improvizat decorul cu lumânările și veioză, așa că intră și el în jocul dragostei și a dăruirii mânat de instinctele stârnite în corpul tânăr și puternic
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
ești un ochi al apelor cosmice ce se-nvârt ca o balerină de foc, cu rochii țesute din scânteieri de stele, din cefei de fierbinți, din pitice albe, și galbene, și roși, strălucind orbitor... Te răsucești grațios și-ți întinzi pătimași brațele rotitoare aprinse ca să cuprinzi neantul ce veșnic fuge de tine. Lentilă cosmică gigantă prin care veșnicia ne privește mirat ca pe niște viruși efemeri, dar inteligenși și ciudaș, plămădiți din lumini și din umbre gânditoare, ce-ar putea devora
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
a ființei cu apucături de reptilă în concertul zgomotos al supraviețuirii campestre, din nefericire, nu se poate discuta aici cu larghețe. Cu toată ființa ei de ierburi și de lut, pampa își transcende propria metaforă și realitate, căpătând, prin verbul pătimaș al lui Martinez Estrada, contururi precise de mit. Un mit netăcut însă, care covârșește și subjugă ființa, deoarece lupta îndârjită dintre om și demonul supraviețuirii din prezentul sempitern a obligat noblețea spiritului să-și piardă în vreme definitiv consistența. Cu
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
zbor. Ador cuvintele tale, Rostite cu grijă și pline de tandrețe și dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare, Mă descompun în pulberi și mă rematerializez Când ne topim în îmbrățișări și ne contopim în dânsul nostru pătimaș. Citește mai mult Zările mele se lumineazaSi simt cum sclipiri mă ademenesc în păduri neumblate.Ochii tăi verzi sunt frunze de măr abia înmugurite,Ce tresar la atingerile degetelor mele sfioase.Cand rătăcesc în privirile tale caldeSimt că brațe suave
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
să zbor.Ador cuvintele tale,Rostite cu grijă și pline de tandrețe și dor. Ador fiorul ce mi-l produce simplă ta sărutare,Mă descompun în pulberi și mă rematerializezCand ne topim în îmbrățișări și ne contopim în dânsul nostru pătimaș.... XX. ZBOR, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1629 din 17 iunie 2015. Renasc și zbor când suntem împreună În colțul de Răi știut doar de noi, În care-mpreuna-am pictat Un colț de cer, o rază de
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
umplu cu-arpegii. Cioplești pe mister litere sonore. Stelele le-auzi descifrând solfegii din aurore. Ți-ai scos și-ai zvârlit ruginita-armură. Vechile tristeți le-ai gonit din minte și simți că din nou orișice nervură este fierbinte. Un imn pătimaș iese din tumulturi și codrii-n afund îl freamătă-n plete. Din inima ta țâșnesc mii de vulturi zburând în cete. Cui să mulțumești pentru noaptea sfântă care ca un crin inima-îți îmbată? Parcă-ntinerit sufletul tău cântă ca niciodată. Anatol
NOAPTE DE VIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373447_a_374776]
-
spune Solomon Marcus, a iubirii de viață, ca învingătoare a morții. Parcursul volumului este o cronologie a ultimatului dat vieții, în momente și viziuni, o bisectoare care a împărțit triunghiul morții pieziș, între organismul cu diagnostic sumbru și sufletul viu, pătimaș vieții. Și atunci se ivesc alte două triunghiuri, unul viu, colorat, și unul negru, care nu are decât să devină invizibil...În triunghiul colorat, Rodica adună, adună, secunde, momente, zile și nopți, întâmplări, nu pune prea multe întrebări, ci constată
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
descoperim savoarea prozatorului de sorginte renascentist întârziat, cu voluptăți șirete pentru pagini inedite din istorie și pline de miez, un împătimit de trecut cu viziuni neoplatonice, în fine, un degustător rafinat al cuvintelor încărcate de legendă pe care le scormonește pătimaș în memoria colectivă, dar și în hrisoave. Citind paginile despre principele Radu Valdescu din Ținutul Severinelor, despre principele Vâlcelelor, principele Pătru Valdescu, căpitanul Preda, sau a căutătorilor de comori, mi-am adus aminte de ce zicea poetul Grigore Vieru: „Nimeni nu
LEGENDA CA UN SUMUM DE ADEVĂR ISTORIC ŞI IMAGINAŢIE, DE AL. FLORIN ŢENE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373570_a_374899]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > IUBIREA NOASTRĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului Iubirea noastră-a fost un început din care s-a născut primul sărut și-ntâia pătimașă-mbrățișare, când pentru prima oară au vibrat și am simțit că e adevărat că dragostea e-o binecuvîntare. Iubirea noastră nu a fost la fel cu-a altora,ea a avut un țel și-un crez în care inimile noastre
IUBIREA NOASTRĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373650_a_374979]
-
dorința de a ne cunoaște, la bucuria de a trăi făcând dragoste. Am sărutat acei sâni pierduți câtre noianul de stele sclipitoare și ea și-a scos bluza, abandonându-și trupul în brațele mele. Printre îmbrățișări strânse și săruturi din ce in ce mai pătimașe, ne-am dezbrăcat reciproc și ne-am lăsat trupurile goale în voia patului moale de fân mirositor, fără să mai simțim ușoarele înțepături ale paielor mai tari ori poate și ale frunzelor mărăcinoase... Am abandonat stelele din Cassiopeia și din
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
care am uitat orice frământ, vrăjiți de-al fericirii splendid cânt întruchipat într-o privighetoare. Ești doar a mea și am uitat de ierni pentru că zi de zi în mine cerni doar flori pline de rouă și lumină pe care pătimaș le tot sărut, în îngerul iubirii prefăcut, sorbind din ele dragoste deplină. Ești doar a mea și pot viața s-o-nfrunt fiindcă și eu al tău întruna sunt. Anatol Covali Referință Bibliografică: Ești doar a mea / Anatol Covali : Confluențe
EŞTI DOAR A MEA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374891_a_376220]
-
masă, că te dau cu capu’ de pereți, imediat! - Nu pot să mănânc, nu mă simt bine... - Nu te simți bine? O să te simți acușica. Dezbrăca-te și dansează pentru mine! a poruncit el cu voce dură și cu priviri pătimașe printre gene, după care a desfăcut o sticlă de coniac și a băut câteva înghițituri mari. Observând că ea a rămas nemișcată, s-a ridicat de pe scaun, s-a apropiat de pat și a ridicat-o trăgând-o de păr
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]