868 matches
-
mulțimile se îmbulzeau în jurul lui Iisus ca să-I audă cuvântul, ca să le vindece bolile și să le aline durerile, în cei trei ani de petrecuți în Galileea și în Iudeea și dincolo de granițele lor, acum se lasă dus spre pătimire. Pentru Apostoli e greu de priceput cum Iisus cel „tare în cuvânt și faptă”, nădejdea tuturor, cel ce avea putere asupra bolilor trupești și sufletești, asupra valurilor mării, asupra morții însăși, acum se lasă dus spre junghiere fără să rostească
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mulțumire și de cerere. Dar, întrucât noi nu putem ieși prin puterea noastră de sub stăpânirea păcatului și nu putem înainta în viața de desăvârșire în Dumnezeu, e nevoie să mijlocim puterea și harul lui Dumnezeu, date nouă creștinilor prin întruparea, pătimirea și învierea Fiului Său, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. între darurile pe care le primim se pot enumera: Cuvântul revelat a lui Dumnezeu înainte de întruparea Fiului Său și primirea lui cu credință, întruparea Fiului lui Dumnezeu și primirea învățăturii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
una cu El, prin modul său spiritual creștin de a fi, neamul românesc ce s-a ridicat „din Carpați până la mare”, cum zice Nicolae Iorga, își află drumul său istoric și îl urmează. Având de urcat o anevoioasă Golgotă a pătimirii, poporul român îndură toate încercările împreună cu Biserica lui Hristos și devine părtaș la o putere spirituală dumnezeiască, ce îl însoțește necontenit în curgerea veacurilor. între această putere și credința sa apostolică nu face nici o distincție, ea devine „lege românească”, una
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nu ne lăsa pe noi, ticăloșii, să murim în faptele noastre cele rele, nici pe începătorul răutății și pizmuitorul și pierzătorul să-și râdă de noi. Că știi, îndurate, câtă pizmuire și vrajbă are asupra noastră și câtă este și pătimirea și slăbiciunea și nepurtarea noastră de grijă. Ci, Te rugăm, nu ne lipsi de bunătățile Tale, pe noi, care Te mâniem în toată ziua și în tot ceasul, prin călcarea cinstitelor și de viață făcătoarelor Tale porunci. Și toate greșelile
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite să treacă Feleacu...”, de o „jale mare, fără leac,/ de când e hatul la Feleac”, de inima care „bate a-nceput de furtună...” Imaginea Ardealului sfâșiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
sale secrete este astăzi condamnat ca fiind caduc, Republica Moldova și România continuă să suporte consecințele lui nefaste" (Editura Științifică, Chișinău, 1993). La două sute de ani de la prima pierdere a Basarabiei, România este încă despărțită de România de Est de peste Prutul pătimirii noastre. Visul reîntregirii pare, din păcate, încă departe de a se împlini. Ultimele trei veacuri de istorie națională au stat sub blestemul poziției noastre geopolitice: "Românii și România - cum spunea un diplomat român interbelic -, s-au aflat prea aproape de Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de tălmăcit - al dăruirii propriei vieți ce, adesea, se concretizează printr-o irosire a vieții. Un cuvânt ce ar trebui să ne însoțească, mai ales atunci când suntem nevoiți să acceptăm declinul și moartea, este răspunsul pe care Domnul, în ajunul pătimirii sale, i l-a dat lui Iuda, oarecum ca leac pentru trădarea sa: «De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari și să se dea săracilor?» (In 12,5). Risipa necesară, ca expresie a dăruirii exagerate a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
sale, acolo unde nu mai existau certitudini, nici cunoaștere, doar trăirea subiectului gînditor. Existențialismul său, ca și cel al maestrului său, semăna prea puțin cu cel al lui Camus, Sartre, sau Malraux, acești "salonarzi" ai gîndirii, atît de îndepărtați de pătimirile esențiale ale lui Fondane. Existențialismul francez e teoretic, nicicînd capabil de a se detașa în întregime de supremația, sau cel puțin de o autonomie a rațiunii, căci Ființa (în diferitele sale accepțiuni) trebuie să se împace cu finitudinea sa și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și gura ca rubinul. Boierul o duce sub un copac mare și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare, Pământul tot în cutremur, și stihiile-n perzare Sămăna înspăimîntate de atâta pătimire!... După aceea, vulnerat, îndrăgostitul cu giubea își poartă "melanholia" prin singurătăți. Visul amorului aduce o bănuială de Roman de la rose și de La carte du tendre a d-nei de Scudéry. E vorba de "căile amorezești", de temutul, fratele prepusului și clevetirii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
s-oprește-n drum Și urcă-ncet pe scară... Lin sună micul clopoțel - Cling-cling-cling, fără veste... Și de la ușă, lin detot, Vin șoaptele aceste. OCTAVIAN GOGA Tonul profetic, mesianismul, acestea izbesc de la început în poezia rășinăreanului Octavian Goga (1881-1938). Poetul înalță "cîntarea pătimirii noastre" și cade în genunchi în fața lui Dumnezeu. Ideea politică e absorbită într-un text obscur de oracol cutremurător: Din casa voastră, unde-n umbră Plâng doinele și râde hora, Va străluci odată vremii Norocul nostru-al tuturora... Ci-n
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se îndepărtau până ce el nu le permitea. Cu doi ani înainte să-și încredințeze sufletul cerului, într-o viziune a lui Dumnezeu, a văzut deasupra sa pe cel Răstignit, care și-a întipărit în el cu o așa evidență semnele pătimirii sale, încât el însuși părea un răstignit. Mâinile Sale, picioarele și pieptul semnate cu sigiliul crucii străluceau în el. Se spune că acest slujitor al lui Dumnezeu ar fi vindecat doi leproși și că unul dintre ei fiind și paralizat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și mai rău subiectul. În relația poezie - eros, un alt poet de Început, Barbu Paris Mumuleanu introduce (În prefața la volumul Rost de poezie adecă stihuri, 1820) un element nou: fantezia („acel năluc al minții”). Esența poeziei rămîne Însă tot pătimirea, iar pătimirea este cu precădere de natură sentimentală. „Mișcarea patimilor celor dinlăuntru” naște rostul poeziei. Fantezia este instrumentul care transformă patima sufletească În rostire lirică: „această faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rău subiectul. În relația poezie - eros, un alt poet de Început, Barbu Paris Mumuleanu introduce (În prefața la volumul Rost de poezie adecă stihuri, 1820) un element nou: fantezia („acel năluc al minții”). Esența poeziei rămîne Însă tot pătimirea, iar pătimirea este cu precădere de natură sentimentală. „Mișcarea patimilor celor dinlăuntru” naște rostul poeziei. Fantezia este instrumentul care transformă patima sufletească În rostire lirică: „această faptă a poeziei nu iaște alt, decît o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să armează, cu dînsăle biruiește, Ele sînt a lui dorințe, pentru ele să jărtfește. Pacea lui nu-i vro pace sau de arme contenire, Ci este după răceală a dragostei Înnoire. Războiul lui nu-i spre moarte, ci spre dulce pătimirea, Cari-nghimpă și deșteaptă și iuțăște toată firea.” Poemul acesta (și, În genere, toate versurile lui Conachi) se grupează În jurul unei vaste figuri a oximoronului. Relația rece - cald, dulce - amar este urmărită pe toate planurile. CÎteva definiții sînt fine. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a sufletului, de zmintire, apoi, a lucrurilor: „Toate-au lipsit de la mine, de toate petrec departe, Toate curg spre osîndirea ticăloasăi melc soarte. Alerg, mă duc și vin iarăși, cufundat Întru uimire, Căci cu nimică nu să-mpacă sufletul de pătimire. Abia zorile răvarsă și doresc de asfințire, Pentru că În toată vremea sufletul mi-i În clătire.” De la clătirea sufletului, Conachi ajunge la trecerea lumii spre neant: „Lumea stă pe o schimbare, toate trec și mor și cher...” La originea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Soarele, ce eu cu plînsul Îl Întîmpin cînd răsare, Și luna ce mă găsăște În suspin și În oftare, Pentru mine nu colindă decît În cerc de durere. Pămîntul tot În cutremur și stihiile-n perzare Sămăna Înspăimîntate de atîtea pătimiri...”. De aici pînă la ideea că există o conjurație a „rălelor” din univers și că omul Îndrăgostit a devenii, prin chiar intensitatea pasiunii lui, o jucărie În mîinile sorții nu este o cale prea lungă. Conachi ridică jalea pe fundamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În poezia lor. N-a dispărut nici plăcerea chinului erotic. Sihleanu spune Într-un vers: „iubesc a mele chinuri și voi a suferi”. Și tot el: „Iubirea pentru mine e numai o durere, Un șir de suferințe, un lanț de pătimiri...” Însă, atingînd această clapă, simțim numaidecît sunetul eminescian. 10. GÎndul pătimirii În dragoste nu ocolește ideea de jertfă. Jertfa este moartea benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spune Într-un vers: „iubesc a mele chinuri și voi a suferi”. Și tot el: „Iubirea pentru mine e numai o durere, Un șir de suferințe, un lanț de pătimiri...” Însă, atingînd această clapă, simțim numaidecît sunetul eminescian. 10. GÎndul pătimirii În dragoste nu ocolește ideea de jertfă. Jertfa este moartea benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cînd și viața ne omoară, Două inimi ce-s unite cînd să despart vor să moară. Ah, să murim, căci prin moarte vom veni iar la unire Moartea pentru noi Îi viață, dacă n-are despărțire.” Conachi se instalează În pătimire și trăiește numai cu sentimentul morții În față atunci cînd ibovnica slăvită dispare. Jocul de-a moartea s-a terminat. Rămîne numai senzația de zădărnicie a lumii și dorința de cufundare În Întuneric. Tonul devine deodată sincer, mașinăria retoricii amoroase
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sentimentul morții În față atunci cînd ibovnica slăvită dispare. Jocul de-a moartea s-a terminat. Rămîne numai senzația de zădărnicie a lumii și dorința de cufundare În Întuneric. Tonul devine deodată sincer, mașinăria retoricii amoroase nu se mai vede: „Pătimire, tu ești numai hrana sufletului meu, Cu durerea și năcazul de-acum a petrece vreu. Nădejdea și bucuria ce m-au putut folosî Decît scîrbă mai amară curînd a-mi agonisî! Mă lepăd de toate-a lumii, mă cernesc, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pann, faptul n-are o importanță capitală pentru tema acestui eseu. CÎntecele la care mă refer folosesc cunoscuta retorică amoroasă. Aflăm, aici, toate elementele a ceea ce Paul Cornea numește „erotica combustiunii”. Ele s-ar putea rezuma astfel: amorul este o pătimire În doi; despărțirea schimbă culoarea universului („lumea toate le negrește / amîndoi dacă nu sînt”); amorul are legi și legile pot fi Înțelese etc. Alte imagini: cînd pleacă, Înamoratul ezită să dea „veste scîrbită”, iar cînd, În fine, se hotărăște s-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce se Întunericează, a muncilor În silă, a legii cumplite, vrăjmășești. Să se observe că la Anton Pann suferința În amor are o puternică nuanță de agresiune asupra ființei. Nu este numai un chin dulce, ci și o peire, o pătimire În munci rele. Dealtfel, sentimentul fundamental al acestor CÎntece este acela de Înșelăciune. Pann este foarte sensibil la astuțiile femeii. Presimte trădarea și vede ușor ura ce Încolțește În iubirea cea mai năvalnică. Poeziile sale oscilează Între laudă și misoginie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Șerban Cioculescu, Literatura în „Bucureștii de altădată”, RL, 1988, 14; Mircea Anghelescu, „Bucureștii de altădată”, LCF, 1994, 4, 6; Teodor Vârgolici, „Bucureștii de altădată”, ALA, 1994, 205; Z. Ornea, Corespondență din Basarabia înainte de 1900, RL, 1997, 13; Teodor Vârgolici, Epopeea pătimirii basarabene, ALA, 1997, 364; Iordan Datcu, Sub semnul Minervei, București, 2000, 142-144; Z. Ornea, Capitala de odinioară, RL, 2001, 13; Teodor Vârgolici, „Bucureștii de altădată”, ALA, 2001, 595. T.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285506_a_286835]
-
la baza Sinaxarului Bisericii Constantinopolitane, o listă de sfinți alcătuită în veacul al VIIIlea, care, la rândul său, stă la baza Calendarului ortodox de astăzi. Fără să mai menționăm martirologiile răsăritene sau occidentale care ne oferă informații despre viața și pătimirile Sfinților Epictect și Astion, reținem doar faptul că, în anul 1920, Ch. Anuer a argumentat într-un studiu de prestigiu din „Dictionnaire ď Archéologie chrétienne et de Liturgie” autenticitatea „Pătimirii Sfinților Epictect și Astion”. Opinia sa este fermă și convingătoare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
răsăritene sau occidentale care ne oferă informații despre viața și pătimirile Sfinților Epictect și Astion, reținem doar faptul că, în anul 1920, Ch. Anuer a argumentat într-un studiu de prestigiu din „Dictionnaire ď Archéologie chrétienne et de Liturgie” autenticitatea „Pătimirii Sfinților Epictect și Astion”. Opinia sa este fermă și convingătoare. În 1928 Hippolyte Delehaye publica la București, în patria pătimirilor celor doi sfinți martiri, studiul Les Martyrs Epictéte et Astion, în care subliniază în chip judicios faptul că sfinții martiri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]