857 matches
-
port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența a două personaje sau a unuia singur. Dialogul dintre cei doi pare la prima vedere un schimb de idei, el nu este însă decât articularea reluată iarăși și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu mai știm dacă venea acolo să se împerecheze cu frumoasa Felicia, sau să se lase, sado-masochist, torturat de cei doi paji negri. Întrepătrunderea aceasta dintre Carol și Filip, până la contopirea lor într-unul singur, dă adâncime mistică întregii povestiri. Păzitul și păzitorul se identifică, ajung să fie unul dublul celuilalt. "Filip devenise imaginea mea răsturnată în oglindă". Și, în final, totul plutește în îndoială. Filip se îmbolnăvește și nu se mai poate ridica de pe lada ce-i servea drept culcuș
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
morminte colcăiau șerpii. Iazurile se acoperiră de mătasea broaștei și se transformaseră În mocirle urât mirositoare. Băile de abur, ca și șurile ce străluceau altcândva În soare, se transformaseră și ele În ruine. Până și granița, altădată atât de bine păzită, fusese lăsată În voia sorții. Vitele treceau dincolo și se Întorceau fără ca grănicerii, Înainte atât de atenți să nu calce picior de om sau de câine peste fâșia arată, să tragă În aer vreun foc de armă. De fapt, granița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
submarinul ce ducea în pântecele sale pe maiorul Olrik, cel despre a cărui evadare ziarele relataseră cu câteva săptămâni înainte. Ca de atâtea ori în existența sa tumultoasă, Olrik sfidase moartea. Condamnat la închisoare pe viață în cea mai bine păzită închisoare americană, se părea că prodigioasa sa carieră se apropia de sfârșit. Iscusința și curajul lui Philip Mortimer și a lui Francis Blake învinseseră intelectul diabolic al celui care slujise atât de loial pe crâncenul stăpân al Imperiului Galben. Și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de la urcarea pe pachebot, iar toate mișcarile noastre sunt cunoscute în avans. Vocea din bazar știa despre toate acestea. Noi nu. Dar niciodată nu este prea târziu spre a fi precauți. Centrala din Bulundi ascunde cu siguranță câteva secrete bine păzite. Ziua 6 - Plecăm, în sfârșit, către Bulundi. Suntem înconjurați de o ecsortă de zece soldați, comandați de un căpitan. Doctorul Simba ne-a urat călătorie sigură, rugându-ne să avem încredere deplină în cei care ne însoțesc și sunt acolo
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
completă la Darling. Toate astea pe banii Magistratului; e destul de inteligent pentru a înțelege că trebuie să se întoarcă spre supuși o parte mai mare din câștig. Să le dea iluzia că au învins, că sunt liberi, în deplină siguranță, păziți - de către gărzile tot mai numeroase - de hoți, de alcoolici, de schizofrenici, de violatori, de criminali. De propriile rătăciri, atunci când, împinși de nu se știe ce îndemn, se ridică, năuci, împotriva cârmuirii. Dar nu faci asta! Între gloată și Magistrat poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
-mi vând sufletul pentru un pumn de arginți. Am trudit cu părinții 8 ani să ridicăm schitul, chiliile, zidul, iar acum să dăm drumul lupilor între oi? Prima lecție pe care a învățat-o la Câmpina era că "străinii trebuiesc păziți și când dorm". La început, vin aproape dezinteresați, privesc locașul, împrejurimile, fac poze, filmează, iau interviuri, vizitele se repetă, se leagă prietenii, corespondențe, schimburi de politețuri, de atenții, de nevoi și iar vin, și iar vin, până uită să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de sora lui Baba pentru acest sacrifiu al său. Cine știe care va fi efectul permanent asupra lui? Începu o divagație suplimentară despre suspiciunile sale privind ceea ce i se dădea de mâncare lui Sampath, despre felul în care mâncarea sa era strașnic păzită, astfel ca nimeni să nu se poată apropia, despre posibilitatea ca acesta să fie drogat, despre cum starea sa de spirit urca sau cobora până la cote anormale, spionul nu știa exact care. Vorbi despre cum aborda cerecetarea pe marginea subiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dispăruseră de pe caldarâm, dar eu m-am apropiat totuși de grădină cu precauție, pentru cazul în care, din cine știe ce motiv, cei doi tipi de la SS ar fi rămas în urmă. După ce m-am convins că într-adevăr casa nu era păzită, am mers în vârful picioarelor și am ocolit pe lângă o latură a casei până la fereastra toaletei pe care o lăsasem descuiată. A fost bine că am mers cu băgare de seamă, deoarece lumina era aprinsă și dinăuntrul camerei micuțe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plăcerea crudă pentru suferințele poruncite de dânsul, un aspru monarh, întrebuințând toate mijloacele de stăpânire și hotărât a păstra până la sfârșit, cu orice jertfe, puterea. De alta, un om abia matur, frumos, impunător, mândru de ce-i venise din averea părintească, păzită ca de o stăpână de maică-sa, domnița Elina, și, la nevoie, gata și de un război fără cruțare cu dânsa, și mai ales îmbrăcat de împărătescul său nume, puindu-și pajurea bicefală pe documente și peceți și lăsând a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
19 persoane care stăteau în aceeași casă, și ele, fetele, îngrijeau de frați și surori. Pentru fetițe era umilitor să vândă în stradă. Era rușine să fie silite să iasă din casă, singurul loc unde reputația unei femei era bine păzită. Ieșirea din „gineceu” însemna că sunt sărace și nemăritabile, chiar dacă familia era mândră de ele că aduceau câte un bănuț. Pe deasupra spăla rufe în secret pentru oameni străini. Și acum îi e rușine să vorbească despre asta în fața prietenei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
adăpostul zidurilor; traversând meydane-ul, piața mare, locul unde se aduna comunitatea Întreagă, se ajungea la fortăreața de sus. Aceasta avea forma unei sticle culcate, largă la răsărit și cu gâtul alungit spre apus. Intrarea Îngustă era un coridor foarte bine păzit. Casa lui Hasan se găsea la capătul lui. Singura ei fereastră dădea spre o prăpastie. Fortăreață În fortăreață. Prin uciderile spectaculoase pe care le-a poruncit, prin legendele care s-au țesut În jurul lui, al sectei și al castelului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-l ridice de jos. Așa arse biblioteca din Alamut vreme de șapte zile și șapte nopți, așa au fost pierdute nenumărate lucrări din care nu s-a mai păstrat nici o copie. Se susține că acestea conțineau cele mai bine păzite secrete din univers. Multă vreme s-a crezut că Manuscrisul de la Samarkand se mistuise, și el, În pârjolul de la Alamut. CARTEA A TREIA Sfârșitul mileniului Trezește-te [și bea vină. Secole-ți rămân ca să dormi! Omar KHAYYAM XXV Până la pagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
îmbună, gândind la mersul vieții în vremuri de demult. Apoi, și-a mai strunit entuziasmul. Nu mai umbla chiar așa, din corcodușă în corcodușă. Le mai alegea, de la un anume nivel în sus, unde secretul de partid era mai bine păzit. În rest, și acolo dădeai de aceleași pricomigdale sau târtițe, depinde cum aveai norocul să le descoperi și să te procopsești, când tovarășele dădeau jos chiloții. Orice-ar fi fost în momentul acela, regula era că trebuia să mergi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de ani, eliminarea inhibițiilor, superstițiilor și a ceea ce-i mai rămăsese ca rest de plată în această vale a plângerii care se cheamă viață, încătușată între tabieturi, stări de anxietate, spitalizări, bârfe și desigur (Revoluția?) renașterea energiilor adormite, păstrate, economisite, păzite, ascunse, nesecretate, nealterate, dar mustind de dorințe și căscate de dor, după cel mai vajnic pirat, naufragiat din oceanul iubirii pe țărmul arid al sufletului său, Mitică Petrache. O rază verde cât un bold o străpunse în ochiul drept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui tânăr care bea bere și-și ceartă iubita. Te ridici de la masă părăsind micullocalgălăgios, cu o durere de cap insuportabilă. Imaginea fotografiei pe care ți-o doreai cu atâta ardoare trebuie probabil plătită scump. Este fotografia unui secret bine păzit. Te dezmeticiști Într-un târziu, Întrebându-te În drumul spre casă, cine-i femeia, de unde a aflat de pasiunea ta pentru fenomene paranormale, de unde are fotografia și, nu În ultimul rând, ce va face cu ea. Ploaia de septembrie Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
insulină normală, insulină ‘rapidă’, insulină ‘lentă’, pastile ‘să deschidă,’, pastile ‘să închidă’, pastile... Trei din cinci suferă de această boală - boală ‘bogaților’.Cine ar avea interesul să găsească un remediu? Poate că el și există deja, în vreun seif bine păzit. Mi s-a mărit doză. Mi s-a dat și alt tip de pastile. Glicemia este în control, tensiunea nu. Alte pastile. Sunt iarăși, ‘sănătos’. - Țușca, nu e bine... - Acum ce mai ai? - Nu mă simt bine. - Văd și eu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pietoni și bicicliști, iar în continuare, spre Ospedaletti, Bordighera și Ventimiglia merg pe trotuarul de lângă Via Aurelia. Privesc spre mare, între stradă și plajă, o zonă în care sunt numeroase case de vacanță foarte frumoase și cred că și bine păzite. Mergând mai mult șchiopătând, ajung la Ospedaletti, unde la primărie o doamnă foarte amabilă îmi pune o ștampilă în pașaport și-mi oferă și un mic ghid pliant al drumului. Vecina ei remarcă la gâtul meu crucea sf. Francisc și-
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și-și pune brațele în jurul meu. Când în sfârșit mă lovește durerea și șocul, îmi sprijin capul de umărul ei: de asta am nevoie acum, să aibă cineva grijă de mine, să fiu tratată ca un copil, să mă simt păzită și în siguranță, pentru prima oară de nu știu când. ― Ce zici de o ceașcă de ceai cald și dulce? spune ea în cele din urmă, iar eu încuviințez din cap. ― Ești atât de englezoaică, reușesc eu să articulez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
uit banii și plec la cumpărături. Ca de obicei, Încep cu zacusca, este cea care necesită mai multă muncă. Trebuie să coc mai Întâi vinetele, ardeii capia, apoi, toate să le tai Împreună cu ceapa și să le călesc. Zacusca trebuie păzită, să amestec tot timpul cât este pe foc, să mă protejez cu mănuși de stropii fierbinți care sar pe piele, ce mai, Îmi ia timp mult. Până coc vinetele și ardeii, pot toca legumele pentru zarzavatul de ciorbe. Așa Îmi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Eram la un punct de trecere a frontierei, iar „invadatorii“ făceau parte dintr-o unitate specială de securitate. De pe peronul gării s-au auzit voci, lătrat de câini. Vânătoarea a fost scurtă. Prada: doi bărbați tineri, cu mâinile legate, strașnic păziți, îmbrânciți brutal și demonstrativ cu patul puștii. Încercaseră probabil să treacă ilegal frontiera ascunzându-se într-unul dintre vagoanele trenului în care aveam să urcăm „legal“ peste vreo oră. Plecarea era definitivă. Înapoi nu mai existau decât părinții mei, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nimeni care să înlăture gunoaiele și spuma murdară pe care valurile o aruncă la țărm. In schimb, pescărușii se adună în cârduri pe plaja degradată acum de dejecțiile mării. Moțăie la soare, siguri că nu-i deranjează nimeni. Sunt bine păziți. Jandarmul care stă deasupra, lângă o gheretă cenușie, veghează ca nici un curios să nu treacă gardul de sârmă, retras, față de vechea "graniță", cu vreo cincizeci de metri. Pe dig, patrulează un jandarm cu pistol mitralieră. Când se plictisește, azvârle cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
chiar sub ochii săi. Fusese luată complet pe nepregătite. Din câte știau oamenii, principala poziție a armatei clanului Shibata era la mare distanță - convingere care le adormise vigilența. Fără îndoială, inamicul n-avea să atace un loc atât de bine păzit! Însă chiar înainte de a apuca să-și dea seama că se înșelaseră, dușmanul se năpustise deja ca o furtună. Sebei bătu cu piciorul în pământ, certându-și oamenii pentru delăsarea și neglijența lor. Unul câte unul, ofițerii îl căutau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Admir grija și dărnicia pentru păstrarea mănăstirilor noastre spre adăpostirea în cele mai perfecte condiții, trăirea vieții noastre monastirești și păstrarea credinței noastre străbune, garanția viitorului țării și bisericii neamului românesc. Cu arhierești binecuvântări osârduitorilor viețuitori ai acestei de Dumnezeu păzită așezări mănăstirești. † Victorin Episcopul Episcopiei Misionare Ortodoxe Române în America Arhim. Adrian Hrițcu Arhim. Justinian Dalea Mare Eclesiarh al Sfintei Patriarhii * Din încredințarea Înaltpreasfințitului Justin Mitropolitul Moldovei și Sucevei, am săvîrșit Sfânta Liturghie, de ziua hramului Mănăstirii Secu, vechi lăcaș
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lui propriu și pin astă deconsiderațiune a interesului comun, fie el cât de bun, la urmă el devine de sine rău pentru că e-n coliziune de interese. Ș-apoi fiecare om e rău când interesul aproapelui nu-i destul de bine păzit. Răul e-n societate, nu în indivizi. Și o epocă de tranzițiune e o epocă de disoluțiune internă. Asta-i centralismul în efectele lui psicologice Privind cineva capul unei cămile cu binoclu-ntors s-ar fi minunat de asemănarea lui cu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]