1,076 matches
-
Ion Buzași Istoricii literari vorbesc despre pașoptiștii transilvăneni ca de a doua generație a Școlii Ardelene, în sensul că există între aceste momente culturale o continuitate de idealuri: cultul pentru latinitate și mândria originii noastre romane, dar și datoria luminării poporului pentru emanciparea lui socială și națională
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
o strânsă legătură între bunăstarea materială și cultura unui popor, adevăr rostit în propoziții ce sintetizează mesajul acestei cărți: Fericirea unui popor e bunăstarea materială și cultura generală a lui... Bunăstarea e rădăcina, cultura e floarea fericirii lui." În concepția pașoptistului transilvan bunăstarea materială "e avuția - atunci când un popor e avut în agronomie, meserie și neguțătorie." La această bunăstare se poate ajunge numai când în aceste ramuri ale economiei, poporul "produce mai mult decât are lipsă", dar susține pe bună dreptate
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
viscole ca să nu piară ci să crească în frumuseți și nobleță, așa învățătorul îndepărtează toate datinile și faptele rele ale tinerimii, îi poleiază mintea și facultățile ei, ca să nu se ucidă spiritul, ci ca să se desfășure în puterile sale..." Generația pașoptistă a beneficiat față de Școala Ardeleană de o nouă modalitate de îndrumare și luminare a poporului: jurnalistica. Atanasie Marian Marienescu este conștient de acest rol al presei literare. De aceea, în articolul Foile literare române dincoace de Carpați recomandă editarea și
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
cele două proiecte de Constituție. Autorul are dreptate cînd relevă că nu burghezia a fost - chiar în Țară Românească - factorul motor al revoluției, ci intelectualitatea ("Revoluția de la 1848 din Țările Române a fost în primul rînd opera intelectualilor liberali, a pașoptiștilor, care ajunseseră la maturitate în anii ^30 și ^40. Ei sînt aceia care au initiat-o, care i-au definit obiectivele, care i-au asigurat conducerea"). Asta concorda perfect cu opiniile lui Lovinescu din Istoria civilizației române moderne (1924-1926) și
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
au asigurat conducerea"). Asta concorda perfect cu opiniile lui Lovinescu din Istoria civilizației române moderne (1924-1926) și explică de ce Maiorescu în 1897, apoi Iorga după 1900 și exponenții extremei drepte în interbelic, s-au rostit atît de vehement împotriva intelectualității pașoptiste. Iar pașoptiștii, buni cunoscători ai Europei de Apus (mai ales Franța), unii participanți la revoluția din februarie 1848 la Paris, voiau să racordeze treptat și selectiv țările române la civilizația apuseana. De aici relativă lor omogenitate ideologică și politică, chiar
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
conducerea"). Asta concorda perfect cu opiniile lui Lovinescu din Istoria civilizației române moderne (1924-1926) și explică de ce Maiorescu în 1897, apoi Iorga după 1900 și exponenții extremei drepte în interbelic, s-au rostit atît de vehement împotriva intelectualității pașoptiste. Iar pașoptiștii, buni cunoscători ai Europei de Apus (mai ales Franța), unii participanți la revoluția din februarie 1848 la Paris, voiau să racordeze treptat și selectiv țările române la civilizația apuseana. De aici relativă lor omogenitate ideologică și politică, chiar cu aripa
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
studiile în străinătate). Înfrîngerea revoluției de la 1848, previzibilă, a deschis însă calea modernizării nu numai instituționale a țărilor românești. Autorul consideră, apoi, tot cu dreptate, ca "în perioada dintre Revoluția de la 1848 și 1866 cînd, prin 1856 (unii mai devreme) pașoptiștii s-au putut reîntoarce în țară din exil, maturizați, au pornit activitățile lor prounioniste, pe care începuseră să le pregătească încă în anii exilului. Desigur, efortul lor a fost facilitat de războiul din Crimeia, cu încheierea ostilităților, la Conferința de
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
Dar se preconiza nu Unirea completă a Principatelor, ci numai una administrativă. Oficial, țările române rămîneau sub suzeranitatea otomană dar beneficiau de protecția colectivă a puterilor europene. Chestiunea Uniunii rămăsese neclarificata în textul tratatului. Inteligență și abilitatea diplomatică a foștilor pașoptiști au știut să folosească util, pentru scopurile Unirii, rivalităților știute dintre marile puteri semnatare ale tratatului. Dezbaterile din Adunările ad-hoc, cu toate tărăgănelile și suspendarea primelor rezultate, în octombrie 1857 ele sînt reluate și recoltează succesele știute. Bizuindu-se pe
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
a fost dat să fie chemat de Ion C. Brătianu, ca ministru de Externe, apoi de Interne, legîndu-și numele, pe vecie, drept cel ce a proclamat, în Camera Deputaților, independența țării. Dar o personalitate politică n-a mai fost, dintre pașoptiști muntenii I.C. Brătianu și C.A. Rosetti devenind capii Partidului Liberal (în stare nascendi) și, apoi, din 1875, ca organism politic atotputernic, pe cînd Kogălniceanu, care a murit în 1891, a trebuit să se mulțumească cu roluri subalterne de ambasador
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
gîndit nu o dată la felul în care au trăit astfel de evenimente oamenii de dinaintea noastră, în alte vremuri, în alte secole. M-am gîndit la Goethe care l-a întîlnit pe Napoleon, proaspăt ocupant al unei părți din Germania, la pașoptiști, sărbătorind dubla alegere a lui Cuza, la Iorga primind vestea ultimatumurilor date României de ruși și de nemți în vara lui 1940 și la atîția alții confruntați cu ocupații, refugii, războaie și revoluții. Deși nu lipsesc din nici o epocă, evenimentele
Pulsul istoriei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16656_a_17981]
-
entuziasmeze sau să potolească masele, îți dai seama că politica a profitat fără reținere, mai bine zis fără rușine, de toate mijloacele retorice ale literaturii, și nu neapărat în scopuri nobile. Și că politicienii sînt mai degrabă oratori în epoca pașoptistă, retori în interbelic și, după 1989, limbuți. Limba de lemn este și ea bine reprezentată, cel puțin de la 1947 încoace, iar morala contextuală este adeseori, din păcate, opusă celei textuale. Antologia Der Politische Diskurs in Rumänien, aide-mémoire, roman istoric și
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
elemente dominante, proza non-ficțională (relatarea de călătorie, jurnalul intim, corespondența, eseul etc.) și o poezie eterogenă (lirică, epică, didactică etc.). Nuvela și romanul sunt considerate în epocă specii inferioare. „Romanul n-are nume bun", afirma un scriitor pașoptist. Nici unul dintre pașoptiști nu reușește, de altfel, să încheie un roman, nici Ghica, nici Kogălniceanu. Iar în nuvelă e de remarcat doar Negruzzi. Deceniile următoare vin cu o importantă schimbare de standard. În proză, nuvela și romanul ocupă - romanul pentru mult timp - centrul
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
un istoric ce n-a putut ajunge la dezvoltare completă, cît modul special în care acest istoric și-a trăit viața. Nu întîmplător mai unitară și cea mai valoroasă parte a operei lui Bălcescu (la fel ca și a altor pașoptiști) o reprezintă corespondența personală, seismograf scriptic formidabil, notînd mișcările sufletului unui personaj situat în afara tiparului comun, scrisori ce compun un soi de roman indirect, atașant și cu final tragic. Nimic nu părea să indice că Nicu Bălcescu, bunul prieten al
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
întoarcere, devine slujitorul ei necondiționat. Viața sa devine cea a unui soldat-călugăr. Dă la o parte tentațiile lumești, șterge din planul său existențial instanțele parazitare, precum cariera, averea ori căsătoria, consacrîndu-se propriei sale religii, cu fervoare totală. în generația romantică, pașoptistă, Bălcescu a reprezentat singurul exemplu de asemenea comportament. Istoricul a avut intuitiv, aplecarea spre explicația divină a istoriei, spre motivarea spirituală a desfășurării ei - și asta în ciuda faptului că motivațiile materiale, chiar strict economice, l-au preocupat în mod deosebit
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
vîrsta de 40 de ani, înainte de a fi apucat să vadă înfăptuită Unirea Principatelor, pentru care luptase atît de mult. Spre deosebire însă de Alecu Russo, Dimitrie Ralet, provenit din marea boierime, a jucat un rol politic proeminent în epoca pașoptistă; timid ca scriitor, și-a pierdut timiditatea atunci cînd s-a decis să militeze pentru ideile liberale și pentru Unire. Participarea sa la Revoluție a fost reală, iar funcțiile guvernamentale ocupate sub domnia lui Grigore Ghica l-au situat printre
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
stil pașoptist: versuri slabe, publicate în Foaie pentru minte și Albina românească (între 1841 și 1844), meditații lirice, fabule, satire politice (sub titlul de Plutarhul Moldovei, imediat după înfrîngerea Revoluției), totul la un nivel literar plat, chiar și în raport cu media pașoptistă a acelor ani. Ca și alți moldoveni, el schițează în proză cîteva "fiziologii", înrudite ca spirit cu cele ale lui Negruzzi ori Kogălniceanu, dar prolixe și fără darul notației concrete (Provincialii și ieșenii, Vînătoria). Singurele pagini care mai pot prezenta
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
față de turcii înșiși. Le admiră nu doar costumele, limba, frumusețea fizică, dar și comportamentul zilnic; găsește în lumea otomană mai multă toleranță și simț al nuanțelor decît în cea occidental-europeană. Iată-l pe Ralet făcînd din nou opinie separată față de pașoptiști! Există și o altă obsesie, subterană, în această carte: obsesia sfîrșitului. Bolnav, știind probabil că nu mai are mult de trăit, memorialistul încearcă să spună tot ce ar fi vrut să spună de cînd scria literatură, dar nu reușise. în
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
o așteptăm fără sfială" (Cap.XVI). Curioasele Suveniri ale lui Ralet ne dezvăluie nu doar un talent neajuns la desfăvîrșire (cum se întîmplase și în cazul lui Alecu Russo), ci și o viziune asupra lumii mai puțin conformă cu regula pașoptistă. Dacă pașoptiștii se întrecuseră în a lăuda țările și orașele europene, i-a revenit lui Ralet rolul de a reabilita Constantinopolul, în pagini penetrante și de mare inteligență. A făcut-o fără să cedeze unor clișee romantice (după exemplul lui
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
fără sfială" (Cap.XVI). Curioasele Suveniri ale lui Ralet ne dezvăluie nu doar un talent neajuns la desfăvîrșire (cum se întîmplase și în cazul lui Alecu Russo), ci și o viziune asupra lumii mai puțin conformă cu regula pașoptistă. Dacă pașoptiștii se întrecuseră în a lăuda țările și orașele europene, i-a revenit lui Ralet rolul de a reabilita Constantinopolul, în pagini penetrante și de mare inteligență. A făcut-o fără să cedeze unor clișee romantice (după exemplul lui Bolintineanu și
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
e de acord cu această idee, eu cred că și integrarea în Uniunea Europeană va fi trăită de români ca o apartenență la comunitatea francofonă mai degrabă decît la oricare alta din sînul noii Europe. Limba franceză, în care au scris pașoptiștii și care a fost limba diplomației în secolul XIX, pentru noi limba culturii, a elitelor, a cremei intelectuale de pe toate meridianele. Nu e vorba de știință, aici, e vorba de un sentiment aproape unanim.
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
martie 1848, la o întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactată de catre Vasile Alecsandri. VASILE ALECSANDRI. După înfrângerea mișcării pașoptiste VASILE ALECSANDRI este exilat. După ce călătorește prin Austria și Germania se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile Adio Moldovei și Sentinela română. VASILE ALECSANDRI. În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactată de catre Vasile Alecsandri. VASILE ALECSANDRI. După înfrângerea mișcării pașoptiste VASILE ALECSANDRI este exilat. După ce călătorește prin Austria și Germania se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile Adio Moldovei și Sentinela română. VASILE ALECSANDRI. În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar în toamna aceluiași an, la Paris. Scrie primele „cântecele comice" (Șoldan Viteazul, Mama Anghelușa
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
Mihai Zamfir Cu Bolintineanu întîlnim pentru prima oară la noi poezia în stare pură. Dacă pînă la el pașoptiștii români integraseră arta versurilor în entități non-culturale, considerînd-o mijloc de a atinge valori sociale, politice, umanitare etc., odată cu Bolintineanu ea se dispensează de pretexte nonpoetice, ajunge valoare în sine. Poetul a făcut la început parte din „școala lui Heliade”, aderînd
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
strînge toate versurile într-un volum de dimensiuni medii. Bolintineanu, în schimb, a scris imens, în ritm susținut, versificînd așa cum respira. Facilitatea lui de a improviza depășește limitele obișnuitului, într-o poezie aflată la primii ei pași, cum era poezia pașoptistă. Ușurința de a compune - trăsătura esențială a poetului - s-a transformat curînd în principala deficiență a unei opere mult prea întinse: ea a fost și blestemul lui Bolintineanu. Versurile și strofele lui memorabile se găsesc înecate într-o mulțime anonimă
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
mulțime anonimă și rareori ele se ridică pînă la dimensiunile unei poezii întregi. Versuri izolate reușite se numără însă cu sutele. A descoperi valoarea poetică bine ascunsă din această nesfîrșită operă presupune o investigație aproape polițistă. „Cel mai poet” dintre pașoptiști poate fi înțeles mai bine dacă îl privim ca pe un fel de pre-Eminescu. Nu știm aproape nimic despre Bolintineanu dinaintea debutului din 1842; urmele vagi de școlaritate bucureșteană (la Colțea și la Sfîntul Sava) sînt ipotetice și neguroase; își
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]