1,077 matches
-
se intensifică, astfel încât Principatele atrag atenția marilor puteri, problemele lor căpătând tot mai mult un caracter european. ÎNCHEIERE în lucrarea de față, ne-am propus să analizăm poziția pe care a adoptat-o Rusia față de Moldova în perioada premergătoare revoluției pașoptiste și în timpul evenimentelor care au avut loc în acest principat în perioada 848-849. Am înfățișat, pentru început, informații privind modalitățile prin care puterea protectoare l-a sprijinit pe domnul Mihail Sturdza în adoptarea unor măsuri care au condus la impunerea
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
la o nouă fază istorică, la un moment revoluționar al istoriei ideilor europene intuit cu exactitate. Această orientare se observă nu numai la exponenții școlii Ardelene, care vorbesc cei dintâi de veacul luminat, ci și la toți iluminiștii români, până la pașoptiștii revoluționari din principate. D. țichindeal, în 1808, era conștient de vremile și țircumstanțele acestui veac. Asemenea lui D. Obradovici care considera veacul al XVIII-lea fericit, deoarece razele învățăturii și filozofiei ajung până la granițele tătărești fabulistul bănățean scrie că: Acum
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
generală pe stadiul progresului, după expresia lui p. poenaru, din 1839. Veacul are înaintare, constată și C. Bolliac în 1844, cu referiri directe la dezvoltarea virtuților morale. Este o idee forță care-și păstrează întreg prestigiul, mai ales la ideologii pașoptiști. Ziarul pruncul român, prin pana lui I. Catina, declară că: Orice nație care nu ia parte la muvimentul secolului, rămâne înapoiată. Acestui ideal european, definit în liniile sale generale și esențiale, îi corespunde o serie de reacțiuni nu mai puțin
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
luminilor Europei recunoștea Florian Aaron, în 1838 pătrund mai de mult în pământul acesta, deșteptară simțământul național și patriotic și aceasta începu a aduce frupturile sale cele făcătoare de bine. Concepția devine între timp un adevărat loc comun, pe care pașoptiștii (prima generație de intelectuali români cu conștiință europeană deplină) și-l însușesc fără excepție. Din această împrejurare ei scot pentru țările noastre, pentru întreaga cultură românească, pentru toți exponenții săi și pentru întreaga lor activitate, o entuziastă judecată de valoare
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Se va vedea atunci că argumentele invocate de autorii citați de G. Ibrăileanu (nivel necorespunzător, neevoluat al societății noastre; respect pentru bunele tradiții naționale; necesitatea împrumuturilor selective critice; adaptare progresivă la civilizație etc.) se regăsesc și la: C. Conachi, la pașoptiștii C. Negri, Mihail și Alecu Kogălniceanu, Ion Ionescu de la Brad, D. Rallet, ștefan Scarlat Dăscălescu, B.p. Hasdeu ș.a. și mai semnificativ este faptul că exact aceeași critică a imitației formelor apusene, și deci a formelor fără fond, este făcută în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
acest critic avea în vedere doar aspectul cultural al problemei și că fiul său a generalizat formula aplicând-o totalității împrumuturilor instituționale, politice și sociale. Reticență deschisă la transplantarea directă de instituții arată însă, încă din 1846, alături de alții, și pașoptistul moldovean Scarlat Vârnav. și pentru acesta formele dinafară ale civilizației sunt deosebit de supărătoare. De notat că ideea se consolidase la paris, în cercurile tineretului român plecat la studii: pentru noi nu este numai mângâierea aceasta singură, care trebuie să ne
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Chișinău, Hyperion, 1993). 39. Sorin Antohi, Europa comunitară, Europa culturală: Identități reticulare (Alocuțiune la Forumul Rețelelor Culturale Europene, peleș, Sinaia, 17 septembrie 1993), in: 22, IV, 37, 22 28 septembrie 1993. 40. Adrian Niculescu, prima intrare a României în Europa: pașoptiștii, in: 22, V, 37-43, 28 septembrie-3 noiembrie 1993. 41. Adrian Dinu Rachieru, Cele două Românii? (Timișoara, Helicon, 1993). 42. Al. Zub, Europeism și francofonie, in: Dacia literară, IV (serie nouă), 4 (II) 1993, pp. 3-5. 43. Istoriografie românească și sincronism
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Introducere Comparativ cu apariția și dezvoltarea mai rapidă a romanului universal, grație maturizării literaturii culte, în tînăra literatura românească geneza acestei specii literare noi, datează abia din epoca pașoptistă. În a sa operă Istoria literaturii române în veacul al-XIX-lea reputatul istoric de talie internațională, Nicolae lorga menționează că „antagonismul, politic de la 1848 trebuia să-și găsească reflectarea în roman (romanul social), dar scriitorii noștri luau romanele gata făcute din
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
veacul al-XIX-lea reputatul istoric de talie internațională, Nicolae lorga menționează că „antagonismul, politic de la 1848 trebuia să-și găsească reflectarea în roman (romanul social), dar scriitorii noștri luau romanele gata făcute din literatura franceză". Faptele-producțiile literare- confirmă acest lucru. Romanele pașoptiste prezintă simplist aspectele realității. În perioada 1850-1890, consemnăm o serie de romane dintre care multe uitate, altele, prea puține, au reușit să reziste timpului. Eugen Lovinescu lega întârzierea romanului de caracterul rural al țării noastre. În paginile prestigioasei reviste Viața
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
și ele în două sub-categorii: proiectiv-programatice (spre exemplu, mitizarea lui Constantin I în perioada imperiului lui Constanțiu II, fiul său, sau a lui Ștefan cel Mare, încă de la sfârșitul perioadei sale de domnie) și retroproiective (de tipul mitizării în perioada pașoptistă a lui Mihai Viteazul). În funcție însă de categoria temporalității, pot fi interpretate ca: mituri arhetipale (atunci când arhetipurile se individualizează în narațiunile civilizării lumii) și inaugurale (cele strict referitoare la geneza cosmosului), continue (ontologice: aventura inițiatică a eroului), periodice (un
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de vitejie sub domnia lui Mihai Viteazul. Memorialul O călătorie pe Dunăre în ghimie (1851), cu supratitlul Arabescuri este o relatare cu momente patetice, de exaltare romantică (sub influența lui Lamennais și Mickiewicz), despre trimiterea în exil a unor fruntași pașoptiști. V. e un cozeur fin, adesea spiritual, cu fraza ușoară și elegantă, cu ochi de moralist. Așa se înfățișează el cititorilor revistei „România literară” în două corespondențe literare, O duminică în Paris și O plimbare la băile din Pirenei (1855
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
rol contestat al criticii, O minciună, două minciuni, Iluzii patriotice, Literatura de peste munți, Pompiliu Eliade, Sămănătorul de neghină). În timpul războiului, din motive politice, Densusianu s-a desolidarizat și de Al. Macedonski. Tradiția recunoscută de V.n. în cadru autohton era cea pașoptistă și clasică. Însă, neabătut, orașul, Occidentul romanic și simbolismul literar au fost ridicate la rangul de athanor în care se pregătește transformarea omului. Orașul, „mare de viață tumultuoasă, bizară, măreață” („și unde e viață mai multă, acolo e și poezie
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
ș.a.), se încheagă imaginea mai amplă, de o anume prospețime, a unei culturi, cu dinamismul propriu și cu protagoniștii ei - de la primii, ingenui, stihuitori și de la bătrânii cronicari, de la sârguincioșii traducători și pedanții pedagogi „luminători”, de la trubadurii melancolici sau învăpăiații pașoptiști până la acei cărturari și poeți care, precum Ion Heliade-Rădulescu, ajung să încunune strădaniile unor generații anterioare și deschid perspective mai înalte cugetării literare, aureolată prin gândirea eminesciană. O viziune mobilă, dialectică susține acest studiu, unde, ca într-o dioramă, sunt
VOLOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290640_a_291969]
-
nou al V.r. este mai clar în partea ei „ideologică”, structurată pe parcurs în rubricile „Orientări”, „Teorie și critică”, „Discuții” (introdusă mai târziu), „Recenzii” ori „Cărți noi”. Chiar în primul număr, o interpretare „în lumina materialismului istoric” a revoluției pașoptiste (Mihail Roller) stă alături de o prezentare a „elementelor noi în poezia românească” (Nicolae Moraru) și de „examene critice” la care sunt supuse revista „Flacăra” (Mihai Novicov) și literatura occidentală (Eugen Schileru). Pe această cale se merge apoi tot mai apăsat
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
și socială (Patrioții de astăzi și patrioții de ieri, Jurământul, Recunoștința ș.a.) Z. susține ideile reformatoare de la 1848 și principiile unioniste. Din încercările lui literare merită citat volumul Din preludările lui Alexandru Zanne (1845), în care aspiră, în spiritul ideologiei pașoptiste, să le deștepte românilor mândria pentru trecutul lor istoric. A tradus din clasicii latini Salustiu și Cicero, dar și din P. Raynal și Herder. Cea mai importantă transpunere, realizată în colaborare cu Dimitrie Bolintineanu și Miltiade Costiescu, este versiunea la
ZANNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290705_a_292034]
-
orice geniu În ochii generației sale stricte, care, ca orice contemporaneitate a unui gigant, se irită mai puțin de „aerele” sale, cât mai ales de vălul definitiv de mediocritate pe care spiritul său Îl aruncă asupra „colegilor” săi! Dar, odată cu pașoptiștii români, Începe un flux de emigranți, exilați sau doar „vizitatori estetici” ai culturii române, În Italia, Germania și mai ales la Paris, până la exilul masiv din ultimele decenii comuniste. Și Slavici, și Eminescu s-au simțit cu siguranță Într-un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
burghezo-moșierimii” și Înlocuirea lor cu submediocrii altor vremuri culturale, dar și cu oportuniștii și semidocții impostori ai „vremurilor noi”. Sigur, a fost probabil și atracția Parisului cea care m-a Îndepărtat de Germania, centrul magnetic al scriitorilor români Începând cu pașoptiștii, dar... un nu-știu-ce provincial mă dezorienta pur și simplu În atmosfera literară germană!... Poate și disprețul prost disimulat față de un scriitor venit dintr-o zonă marginală, neprestigioasă a Europei, aflat mereu Într-un clar dezavantaj Înainte de a deschide gura sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pentru a fi mai prudenți și poate mai aproape de adevăr! - profită, ca să zic așa, de sentimentul clar, destul de adânc În unele cazuri și aproape generalizat la generațiile de adulți care au suportat comunismul „fără să se revolte!”. Probabil că și pașoptiștii Îi disprețuiau pe adulții vremii lor care au „suportat” jugul sau influențele brutale sau insidioase ruso-turcești sau tinerii veniți din primul război teferi, care voiau o „altă lume, o altă societate, mai dreaptă, o altă Românie!”... Dar... cum se poate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu am avut, În secole, reflexul de a ne forma structuri capabile de a se opune Domnului autohton sau venit de-aiurea. Cu unele mișcări fără o reală finalitate - un Horea, un Avram Iancu, un Tudor Vladimirescu -, noi, până la „utopicii” pașoptiști, intelectualitatea, mai ales, nu am știut să creăm nuclee organizate pentru limitarea autocrației. N-am făcut-o nici după al doilea război, iar contrastul cu țările de la nordul României, Înjugate aceluiași car bolșevic, este evident: În ’53 În R.D.G. și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la Greci, În secolul XX, sub dictaturile extreme naziste și comuniste, a devenit o formă a salvării, a supraviețuirii persoanei și a salvgardării demnității și a libertății de creație. Înainte de al doilea război mondial și de „invazia ideologiilor extreme”, odată cu pașoptiștii noștri, exilul avea mai ales o coloratură estetică, formativă; Între războaie, tineri precum Călinescu (la Romaă sau Vianu și Ion Barbu (la Tubingen, În Germaniaă, ca și numeroși alții, pe care nu-i mai numim aici (un Eftimiu sau un
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale unui neam. După această formidabilă regăsire de sine a neamului și a originii sale, după acceptarea modelelor formatoare ale Vestului luminat, o dată pentru totdeauna, nu ne rămânea decât de a păstra această avuție și acest efort magnific al corifeilor pașoptiști, postpașoptiști, clasici și moderni ai culturii noastre. A păstra, În sensul dinamic al tradiției, este adesea mai greu, mai eroic chiar decât a inova tot timpul, o „novatoare” agitație care, mai ales azi, În modernitate și post-modernitate, ascunde prost o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rămâne ca o funestă nenorocire în paginile istoriei acestei țări". Se va invoca, desigur, comoda acuzație de xenofobie, cum bagă de seamă dl Theodor Codreanu. Adevărul este că infuzia de străinism neasimilat a fost și rămâne păgubitoare pentru independența națională. Pașoptiștii au luptat pentru "intrarea în Europa"; la fel și generația "Junimii", întemeietoarea României moderne, dar au respins "formele fără fond", "dominație din afară", "imitația ovină", "înfeudarea țării", "servitutea fără pudoare" etc. A avut dreptate cine a zis că istoria se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ideatic și factologic (Cap. VI) este cel intitulat Românitate și occidentalizare, prin punerea în evidență a conținutului relației ortodoxismului oriental cu al catolicismul occidental sau între înfloritoarea civilizație a Bizanțului și spațiul semibarbarismului occidental. În context, Theodor Codreanu apreciază că pașoptiștii au constituit cea dintâi generație extraordinară din istoria românilor, din care își trag seva toate marile momente ale istoriei moderne a românilor pentru următorii 70-80 de ani: stat național, reformele modernizării, independența, unificarea din 1918. Considerații de analist autentic face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Din fericire, nu și din istoria autentică a poporului român, deoarece un autor își poate permite orice năzbâtie doar în propria carte. "Nu se poate vorbi de o tradiție literară populară, crede N. Manolescu, fiindcă aceasta este o invenție a pașoptiștilor, una din marile mistificări, pe care întregi cohorte de "folcloriști" au întreținut-o până în zilele noastre"(p. 37). Din acest motiv Iuliu A. Zanne, cel care a alcătuit și a tipărit în anii 1895-1903 zece volume cu Proverbele românilor, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
heraldice comune, amplasate pe axul vertical al monedei. Ambele monede prezintă în partea superioară o compoziție heraldica simbolizând Revoluția română din anul 1848. Pe moneda din aur cu valoarea nominală de 500 lei este gravata compoziția heraldica folosită de revoluționarii pașoptiști că emblemă pe unele documente și efecte, inclusiv pe cocardele de revoluționar din Țară Românească. Pe moneda din aur cu valoarea nominală de 1.000 lei compoziția gravata conține figuri heraldice simbolice ale Revoluției române din anul 1848 (cască frigiana
CIRCULARA nr. 12 din 28 iulie 1998 privind punerea în circulaţie, în scop numismatic, a monedelor din aur cu valori nominale de 500 lei şi 1.000 lei, dedicate Revoluţiei române din anul 1848. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121412_a_122741]