20,853 matches
-
limpezi - culoarea puștilor de vînătoare (textual, excelent!). O țeavă gri ca oțelul, am tras și eu odată, ce senzație!... Era la moșie, scuzați, așa era pe vremea aceea: o pușcă de vînătoare englezească... Anchetatorul zîmbi flatat și își puse o palmă peste alta pe birou. Ea, mai departe: Dacă aș avea cu 20 de ani mai puțin, ori măcar cu 15, m-aș îndrăgosti pe loc de dumneata... Ah, ce bărbat viril ești! Ce caracter! Azi nu mai sunt bărbați de
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
ca-ntr-un prizonierat familiar, în care se complace. Nu există accente tragice, tonul interior nu pare a fi rezonanța unui spațiu fără ieșire. El se roagă unui Dumnezeu amic, nu unei instanțe pedepsitoare, sau ordonatoare: "un ins mărunt cît palma, puțin chel, puțin sașiu/ și cu barba albă pînă-n brîu./ avea vorbă șugubeață și se odihnea cu o sticlă-n stînga și cu alta-n dreapta sa./ hai, mă, i-a zis domnul, răsucește-o/ țigare și ia o vodcă
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
lungul vremii, astfel încît să pot spune cu încredere: "Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim!" Obscenitățile articulate în public sau așternute pe pereți, pe ziduri, pe sticla securit a cabinelor de telefon noi, aspectuoase, reprezintă tot atîtea palme răsunătoare pe obrazul orașului, al Capitalei. După "iepoca" limbii de lemn, acea Sahară a monotoniei de import, grija, atenția față de cum vorbim și, mai ales, de ce vorbim, sunt cheia de boltă a unui întreg eșafodaj. Plivind buruienile dobîndim un ogor
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
scene de gen". Un puștan de vreo 14-15 ani îl bate ușurel pe umăr, rînjind triumfător, pe un veteran de război, întrebîndu-l fără sfială, obraznic: - Nu știi cît să fie ceasul, tataie? Octogenarul se preface a nu auzi bine, duce palma - pîlnie - la ureche și replică surîzător, potolit, ca să nu spunem "înțelept": - N-am ceasornic... căci ți-aș spune cît e ora, țîncule. " Țîncul" se încruntă, pe cînd veteranul continuă să zîmbească bătrînește, lipsit de răutate, mai degrabă vag mustrător și
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
turbulent, care poartă un chipiu respingător mirosind a gunoi, un individ de o agresivitate paroxistică... Și, ca să completez contextul emoțional-afectiv până în cele mai mici detalii: viziunea unui pește gras, cu solzii colorați țipător, care se rotește leneș, la numai două palme distanță de tavan și aruncă priviri crucișe, amețitoare, dătătoare de greață și leșin." Tot ceea ce se întâmplă în continuare se întâmplă probabil doar în imaginația scriitorului-pacient, obosit de observarea agitației din sala de așteptare și cuprins de un fel de
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
la apariția la aproape orice adjectiv a cîte un sens secundar contrar sensului de bază). În acest volum, la cuvîntul zaiafet "chef mare" e înregistrat un sens secundar "bătaie", pe baza unui citat din Neculce: "Slugile lui Fliondor îi da palme și-i dzicè: "Dzi, grece, bine; nu dzice așè". Acest fel de zeefet frumos i-au făcut". În contextul respectiv s-ar potrivi la fel de bine multe alte cuvinte cu sens de bază pozitiv (petrecere, sărbătoare, distracție etc.), fără ca aceasta să
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
Constantin Țoiu 25 mai 1969. Puiul de vultur care nu poate înhăța carnea decît din viteză. Îi arăți în palmă o bucată de carne. El nu va schița nici o mișcare. Îndreaptă-i spre cioc carnea cu un gest iute și neprevăzut. Puiul o va înhăța imediat. Sînt inși care nu percep lumea decît prin accelerarea ideii sau gestului. * 29 mai
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
mituri. Căci "mitomanii" l-au ucis pe șeful și prietenul său. Cu toate acestea, continuă să rămînă pe aceleași poziții". E îndurerat, la 20 iunie 1940, de înfrîngerea Franței ("Dezastrul Franței mă doare ca și cum mi s-ar fi dat o palmă de umilire personală. Mă copleșește, mă enervează") și prevede, a doua zi, mari neplăceri pentru România, (""România Mare" și-a trăit traiul. Înfrîngerea Franței a ucis-o".) La 1 septembrie 1940 notează, cu o mare deznădejde: "După ce au cedat Basarabia
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
tenta lor cianotică: cel tăiat, al lui Pompei, pe tipsia de alamă, cel al călăului, și masca decorativă de pe mobila apropiată. Capul lui Cezar, crudul autor moral, e radios-carnal. Brațele celor doi complici ai crimei, albe, se înroșesc progresiv spre palme. Totul în opulența brocarturilor în cute brune. Fastul crimei. Dar ce-i cu pasa asta neagră? Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio(?), Rubens (?) și mă aflu dintr-odată în fața celei a lui Felix
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
era proprietatea unui francez căsătorit cu o româncă. Ea ne ajuta să devenim muncitori. Lucram, pentru cine a văzut filmul Timpuri moderne, ca Charlot, à la chaîne. Charlot învîrte acolo un șurub de zece ori, aici trebuia să luăm în palme materia din care se fac discurile, s-o punem pe galvanou, să închidem. În sfîrșit, o întreagă mecanică repetitivă. A fost momentul în care m-am simțit bogat. Căci, deși condiția muncitorului mi s-a părut sinistră, plata nu era
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
exagerăm, a intervenit Iliescu, și toate atacurile din partid împotriva lui Năstase au încetat. Pe Geoană l-a umilit el însuși, de cîte ori a fost nevoie pentru a-l face pe fostul ministru de Externe să îi mănînce din palmă. Mai toată presa a frisonat cînd Ion Iliescu a făcut-o "viperă" pe o ziaristă de la "Adevărul". Cînd s-a întîmplat asta? După relatarea ziaristei că Iliescu a fost contestat la o întîlnire cu membrii unei filiale a PSD. Așa că
Gafele marelui actor Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11873_a_13198]
-
peste fată. Oamenii strigă tot felul de sfaturi recomandate la accidente: "Nu-l ridicați!" "Chemați Salvarea!" Eu privesc din hol. Sîngele lui Carlton împroașcă totul, îmbibă covorul, stropește hainele oaspeților. Mama și tata încearcă din răsputeri să astupe rana cu palmele lor, dar sîngele li se scurge printre degete. Carlton arată mai curînd nedumerit, de parcă nu poate înțelege întorsătura pe care au luat-o lucrurile. - E în ordine, îl încurajează tata, încercînd să-i oprească hemoragia. E în ordine, nu te
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
ce îi dă posibilitatea de-a deveni producătoare de fantastic: "ploaia a spălat nămolul/ dezvelind pietrișul originar// soare pauză coups în geamul sălii de curs pauză de sable / viperele dorm în temple verzi/ stropi rostogolindu-se pe dale// în căușul palmei cascade asfințesc". Din elementele unei ambianțe terne țîșnesc feerii geometrizante: "case căpițe garduri molizi/ un păienjeniș de linii/ dezvăluie savante geometrii// cărări ca niște albii secate// petele de zăpadă joacă rolul/ zonelor de vid/ din peisajele chinezești". Chenarul absenței se
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
veni să o ia la promenadă, urmând să o aducă acasă la o oră care va fi stabilită de ei. Din acel moment, Mache petrecu mult timp împreună cu Veta. Într-o zi, simți cum micuța ei mâna se strecoară în palma lui bătătorită de munca câmpului, deoarece domnul Alexandrescu îl învoise câteva zile să-și ajute tatăl la culesul porumbului de pe câmp, a cărui recoltă din acel an depășise orice așteptării. Mache o strânse cu delicatețe, iar la despărțire îndrăzni să
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
care viață urma să îmi dea iar și iar din dragostea lui m-am oprit nu mă opresc scriu am început să scriu pe mine mie redă-mă Doamne când ninge sau plouă botez să îmi fiu sau nod în Palma Ta dezleagă-mă sau lasă-mă să-mi învelesc sufletul cu toate filele destinelor puilor de om prinse în pasul Tău de abur molcom fulger în pocalul iubirilor răzvrătite răscolite prin om frate tată prieten iubit iubit iubit îngemănată umbră
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
că nu s-a întâmplat nimic. Totuși simțea cum în aer plutește pericolul. Dintr-o stare de răcoare, aer curat și perfect pentru o plimbare de relaxare, atmosfera devenise sufocantă, greu de respirat, iar o transpirație rece îi invadă corpul. Palmele se umeziră, tălpile și le simțea reci în pantofii sport din picioare, respirația greoaie de parcă tocmai ce ajunsese în vârful unei pante după un urcuș obositor. Ar fi preferat acum să fi rămas cu celelalte două femei în casă, la
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Doar ieri Doar ieri, lăsându-mă purtată-n paradis, În clipele de fericire cireșul mi-a promis, Că pentru mine florile le va păstra Și că doar eu, cu palmele-l voi mângâia. Dar astăzi, când în grădină am privit, Din iarba crudă petale albe s-au ivit; În clipele de fericire nu crede ce-am promis, Nu plânge, uită-mă! A fost doar un vis.” Și de gândești că
DOAR IERI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382780_a_384109]
-
Articolele Autorului Ar trebui să adorm, să mă desprind de înflăcărarea gândurilor ce mă țin trează până în târziul privirii, să-mi feresc inima de prinderi seculare în tăcerea vreascurilor. Cu pleoapele în rugăciune, ar trebui să o culc mereu în palma Lui Dumnezeu. Dimineața mă vor întâmpina cu plămada zămislirii, noi fâșii de lumină. Mă voi ridica din viață spre viață, cu sufletul în zbor din cădere liberă din aproapele din mine în mai aproapele simțirii, acolo unde pretutindeni zvâcnește iubirea
PE ARIPA VISELOR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382794_a_384123]
-
Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului În zori mi-ai sărutat obrazul, Lumină blândă, fremătând; Cireașa gurii, aromată, Un zâmbet dulce, un cuvânt. Mi-ai șters o lacrimă din geană, M-ai alintat cu palma ta! Mi-ai spus că sunt cea mai frumoasă! O floare gingașă,...o stea! Că vrei să mergi pe drum, cu mine, Oricâte piedici s-ar ivi; Prin macii înfloriți în lanuri, Sau drum cu bolovani și spini. Vei face
DOAR TU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382799_a_384128]
-
artmark.ro/arhiva-rezultate-licitatii/licitatia-de-toamna-105-2013/legenda-dochiei.html Sabin Bălașa, "Legendă Dochiei" cobor adesea între mine și sensul cuvintelor care mă trezesc pentru că uneori mă închid fără voie sau nu știu eu dacă nu cumva totul este cu voia subconștientului care cu palma esențelor acoperă rațiunea blând sau acid mă ridic și încerc să uit tararea păstrând verticală întregului totuși totul îmi pare o coborâre că un gest înaintaș al urcușului permanent al sinelui spre sinele superior pe care clipă de clipă îl
COBORÂRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382800_a_384129]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > NEGLIJENȚĂ Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului când ți-am deschis ușa din față unde îmi adăposteam inima am simțit Soarele răsărindu-mi în palmă mă pârlojise căldura Saharei din ochii tăi luați parcă de la o bufniță văzusem cândva o bufniță împușcată în mijlocul drumului zbătându-se scoțându-și ochii cu ghearele uitasem a fost însă destul să ne întâlnim în ascuțișurile de cuțit ale irișilor
NEGLIJENȚĂ de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382813_a_384142]
-
pe care, în ciuda neînțelegerilor, îl admiram; așa dar, întâlnindu-ne, criticul veni spre mine zâmbind și șchiopătând într-un fel ce mă șoca totdeauna, retrăgându-și mult, pas cu pas, umărul drept, de-a-ndaratelea, și bătându-mă ușurel peste obraz cu palma și zicându-mi, vesel, că nu mă mai publică deoarece eram prieten cu Negoițescu, aflat în anchetă. Înmărmurisem... Întrebându-l "și ce dacă? și ce are una cu alta?" - el făcuse sec privindu-mă în ochi, cu cinismul său voios
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
schilodire. Originală este formula narativă de spectacol în film: în fața unei extrem de emotive audiențe contemporane, un cîntăreț Pansori relatează întreaga istorie ce prinde viață cu adevărat, într-o sacadată melopee cu happy-end. Mai tînărul părinte al filmului Adio, concubina mea (Palme d'Or 1993), chinezul Chen Kaige a revenit pe croazetă în 1999 cu o somptuoasă montare moralizatoare: Împărat și asasin. Eroinei care, într-un frămîntat ev chinez de secol III î.Ch., încearcă să medieze între scop și mijloace, adevăr
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
fi dat drumul, tot ar fi murit în pădure sau ucisă de celelalte jivine. La moartea lui... (șters apăsat). La editură... miting... Frusina, femeia de serviciu bătrână care face curat și aduce în pauze sandviciuri, bocește în gura mare pleznindu-și palmele una de alta, ritmic, zbierând: Și-acum ce ne facem... fără el... ce ne facem noi... acuuuuu (în loc de cuvintele religioase sau închinări, bocetul e el însuși cenzurat, strict laic, în timp ce ceilalți, femeile simple mai ales, suspină cu batistele la nas
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
femeie seamănă izbitor de mult cu un câine care se comportă ca o pisică. Geniile mor de timpuriu, fiindcă și-au menținut viața într-o continuă erecție. Limba maternă pentru copil n-are nici o valoare dacă nu e dublată de palma paternă.
Limba maternă, palma paternă şi femeia cu mustaţă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19741_a_21066]