1,151 matches
-
țipă viitorul improbabil, bîntuit de himere și scenarii apocaliptice: „aduc/ doar atît/ paharul cu apă/ celui copleșit de onoruri/ îmbrăcat în costumul de mire/ este pregătit pentru ultima Thule/ un rigor îi cuprinde maxilarul/ și mîinilengheț ate/ nu ating paharul/ paloarea îi acoperă fruntea/ nu mă recunoaște/ sînt doar nevrednicul/ zărit printre zăbrelele luminii/ de la Templu/ (mă strecor cu pași de felină)/ se aud pe caldarîm ghearele/ cum bat/ ritmul final al Destinului“. Thule era pentru cei din vechime tărîmul fabulos
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
autorul: "Securitatea băgase atâta spaimă în mine, încât orice posibil contact cu ea mă scotea din minți." Să-l urmărim pe fostul deținut politic, bun povestitor, încă din clipa eliberării din închisoare. Eram "tuns cazon, cu fața emaciată și cu paloarea specifică pușcăriei, cu privirea speriată (s.m.) și cu incredibila și inconfundabila putoare de celulă care îmi intrase în toți porii și de care nu aveam să scap multă vreme." " Se lăsase un ger năpraznic, uscat - continuă el să fixeze cel
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
doare/ străin îmi e și eu îi sunt străină" (stelele-n larg cu numele lumină). Personalitatea ca atare a poetei ni se descoperă în situația critică a subiectului, ca vulnerabilitate și descompunere. Criza e cheia care duce la personalitate. Descumpănirea, paloarea, lacrima, dizolvarea, supunerea la agresiunea mediului proxim alcătuiesc simptomatologia unei existențe scufundate în sine, circumscrise unui fel de a se manifesta unic. Nu întîmplător, instrumentul formal se liberalizează, sub chipul versului desfăcut de adjuvantul sclipitor al rimei, de muzicalitatea programată
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
adjuvantul sclipitor al rimei, de muzicalitatea programată. Desprinse de podoabe, confesiunile curg spontan și impresionant uman, aidoma unui păr bogat, despletit: "e caldă răcoarea/ și proaspătă răscrucea/ și sufletul în trecerea sa/ descumpănit/ el crede în mîinile noastre-mpletite/ în cuvintele palorii/ în seninătatea și în sacrul lac/ al lacrimei neplînse// să treci prin apă/ și picioarele să ți se topească/ să intri în umbră/ descoperind alte umbre/ și ca în-tr-un roi de albine sălbatice/ să te lași atacat" (e caldă răcoarea
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
cunoscute basme ale lui Bolintineanu se evidențiază prin insolit macabru; Mihnea și baba sau Peștera muștelor (celebre prin mecanica ingenioasă a ritmului și prin îndrăznețele armonii imitative) speculează relația ambiguă dintre vii și morți. E o primă apariție a viitoarei palori mortale eminesciene, în care moartea și plăcerea se unesc. Poezia lui Bolintineanu reprezintă întîlnirea dintre două lumi geografic și cultural diferite: cea a Sudului, unde jocul luminilor, atmosfera de iubire intensă fac regula; și cea a Nordului, populată de spectre
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
în stare să creeze obsesii, cu această muzică aș vrea să ies ...pe piață“. Apoi, brusc, Mihai Alexandru se închide în sine. În sinele unde se află muzica sa. Părul lung, alb, statura înaltă, privirea blândă, dar plină de forță, paloarea poetică, toate par îndreptate spre comunicarea cu ceva, cu cineva care... nu ni se arată. Nu vrem să tulburăm muzica. Vrem doar - și asta am făcut - să vă deschidem, dacă vreți, o poartă spre ea. Intră cine vrea, Mihai Alexandru
Agenda2004-26-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282571_a_283900]
-
afară este zi sau e noapte, dacă e frig sau cald. Cu cît marcarea timpului este mai precisă, cu atît aprecierea vremii este mai relativă. Cu cît compozitorul suie panta certitudinilor abstracte, cu atît el coboară rampa ezitărilor concrete. Priviți paloarea celor mai multe dintre noile muzici! E ca și cum am inventaria lumina cea albă a morții ori cum marea muzică a veacurilor trecute cuprinde în veșminte de doliu muzica de astăzi. O umbră aruncată de compozitorii plecați în altă lume asupra celor rămași
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
satisfacție greu traductibila în cuvinte, pentru că specificul plastic, limbajul sau vizual, nu se lasă conceptualizat. Bucurie lirica? N-aș spune, desi suntem undeva pe-aproape. E mai mult o afirmare constatativa, un atestat că azurul există, ca roșul solar cu palori incendiare face parte din izbucnirile universului și că Bogdan Lascăr știe să fie atent la ele fără a se lasă copleșit, dar și fără a rămâne indiferent, ca un martor rătăcitor, măsurat și egal cu sine, care înregistrează fugar, însă
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
din copilărie i-a rămas imprimată. "Mă văd copil în pridvorul podului, cu praștia în mână. Adevărul este că m-am jucat până târziu. Port (...) ținuta din luptele cu copiii: sabie de lemn și pieptar de carton. Da, da și paloarea aceea, eram destul de slab, de bolnăvicios..." - pag. 138. Autorul ne mai anunță că obișnuia să se joace în iarba din fața Televiziunii, cu antena, și visa inaccesibil la o dirigintă, pe care a căutat-o, peste ani, și a găsit-o
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
picturii flamande, ne servește dubla efigie a unui cuplu italian, Arnolfini, care și-a condus afacerile negustorești la Bruges. Dar închipuie, această pereche din Toscana, un soi de paradigmă enigmatică. Frontala lor dualitate, de comanditari fascinanț i, degajînd parcă o paloare selenară, tentația, pentru Panofsky, de a-i citi sub incidență nupțială, - toată această putere visătoare, în cea mai riguroasă precizie, concentrează nebănuit contrariile, le înnoadă miraculos. Atîta vivace prezență de obiecte în jurul personajelor, pînă la papuci risipiți prin odaie, - în
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
mîndră fusese, putem zice, „anticipată” prin reproșul maiorescian adus poeziei Mortua est!: „Abuz de cuvîntul pală, care poate n-ar trebui uzat deloc” (Direcția nouă în poezia și proza română, 1872). Peste aproximativ un secol, I. Negoițescu va identifica în paloare unul „dintre cele mai pregnante simboluri eminesciene”3. Tempora... Înger și demon Strofa ultimă a poemului (ed. Maiorescu): Am voit viața-ntreagă să pot răscula poporul Cu gîndirile-mi rebele contra cerului deschis - El n-a vrut ca să condamne pe demon
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
era parcă fermecat. Dacă am chemat o ambulanță a fost numai ca să îndeplinesc o formalitate, gestul automat al unei speranțe. Mi se pare că simt și acum țesătura dezabieului în mână, urmele de căldură de pe pielea ei, că-i văd paloarea funebră a obrajilor. Deși au trecut de atunci câțiva ani, durerea care nu m-a părăsit încă și admirația pe care-o simțeam, pe care-o simt pentru ea... admirația, dragostea și recunoștința față de ea, poate că recunoștință e un
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
căutarea celuilalt, atmosfera bună, benefică ca să poți să privești, să înțelegi și să iubești teatrul. Numai așa se inhibă, de fapt, gustul cîrcotelii sterile, veninoase, reziduale care, la urma urmelor nu are a face cu teatrul, cu valoarea sau cu paloarea lui, ci cu umorile ființelor ce ne locuiesc. În timp, din fericire, imaginea asta se estompează și rămîne doar claritatea performanței. De aceea, cred că fie și pentru cîteva - două, trei - spectacole remarcabile, de aici sau de aiurea, un festival
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
vocale în jurul spaimelor singurătății, dar și al transparenței, al principiului, deopotrivă luminos și numinos, al existenței. Aparțin gândirii ,slabe", părții de umbră a ființei, feminității, domeniului vin al ontologiei. De aici, omniprezența mărcilor imponderabilității: fluturii, marea, aerul, șoapta, blândețea, somnul, paloarea, absența, albul - avalanșă a elementelor soft, înclinate mai degrabă spre fragmentare și risipire, spre vis, iluzie și imaginar, pe care poeta tinde totuși să le grupeze sub blazonul unui sens: ,fragmente ce se destramă/ cerșind îndurarea întregului" (Puzzle); ,într-un
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
un pariu de nesusținut. Iar rezultatul ține de domeniul miracolului: "Să te-nmulțești altfel:// sub pavăza carnetului de donator/ în încăperi albe/ sîngele tău se adună/ în vase străine/ pentru ca mai tîrziu/ să trăiască în alții// va aduce cu sine paloarea?/ fierbințeala nopților lungi,/ tremurul mîinilor mele/ cînd îți trec prin păr/ gustul cenușii tot mai apropiat/ vor fi acolo?/ Să supraviețuiești altfel:/ în trup de împrumut să te ascunzi/ și inimă de împrumut/ să-ți pompeze sîngele/ «abia atunci te
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
compulsiv, ca și strîngerii de cărți, cum strîng panicoșii provizii pe care n-o să le consume: "A colecționa este o modalitate de a intra în posesia unui trecut care ne scapă." Despre pierderile de substanță proprie, prin care viața capătă paloarea, transparența trecutului de neregăsit, peste încă o săptămînă.
Trupuri in folio by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6705_a_8030]
-
cu o istorisire tulburătoare: autorul, poftit fiind să publice un text într-o revistă pentru vînători, așterne pe hîrtie amintirea sa despre o stranie zi de iarnă, cînd la poalele muntelui Amagi zărise, din spate, silueta unui vînător. Singurătatea vînătorului, paloarea muntelui acoperit de zăpadă, zgomotul cîinilor și al pasului pe pămîntul înghețat, acea așteptare calmă și totuși apăsătoare de dinaintea detunăturii, mirarea nespusă pe care o provoacă simpla prezență a armei și a morții pe care o anunță - toate acestea devin
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
frontalitate foarte puțin mișcată, este disputat în egală măsură de lumină și de umbră. Jumătatea stîngă a portretului este învăluită de o umbră caldă, colorată în tonalități roșietice, iar partea dreaptă este supusă unui ecleraj al cărui efect este o paloare ușor translucidă. Asupra acestei simbioze dintre lumină și umbră, asupra permanenței și a inseparabilității lor în pictura lui Baba, inclusiv în ceea ce privește distribuția lor mai mult sau mai puțin spontană în cazul acestei lucrări, s-ar putea scrie studii întregi. în afara
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
la nu mai puțin de cincisprezece edituri. Media nu e rea. Mai ales că trierea s-a făcut exigent. Lipsesc, de pildă, Sebastian în vis și Amintiri pentru tatăl meu, cele două volume ale lui Radu Vancu (din scrupul). Apoi Paloarea lui Ioan Morar, Aerobicicletele lui Bogdan O. Popescu sau Metalurgicul lui Radu Andriescu. (Vor mai fi fiind cu siguranță și altele, pe care nu mi le amintesc acum sau care nu contează decât statistic.) Oricum, Komartin și Vancu s-au
Cincizeci (și doi) de poeți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5572_a_6897]
-
în schimb, îi dăruiau o fericire senină, făceau parte dintr-o lume orânduită, frumoasă și curată. Îi era însă cu neputință să vadă statuia: îi stăruia imaginea fugară a necunoscutei, pata albastră a fustei ei, părul negru, întins și lung, paloarea chipului, privirea ațintită asupră-i. Erau doar niște pete de culoare, ca o schiță făcută la repezeală de un pictor, fără nici un amănunt care să indice cu precizie vârsta ori anumite trăsături. Dar știa- sublinie cuvântul - că în viața lui
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
de profitabilă timiditate îl ține departe de oameni, care dacă găsesc câte un smoc de blană, un fir de mustață, prin tufișuri himalaiene. La americani, scumpul dispărut obișnuiește a fi așezat pe un scaun, bine boit, spre a-i atenua paloarea cadaverică, în cele mai bune haine și cu pantofii lustruiți, în timp ce rudele, apropiații își iau rămas bun de la el, ciocnind cupe de șampanie (cu pișcoturi?), făcând fotografii, schimbând impresii - o seară de neuitat și ultima deasupra pământului a scumpului dispărut
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
sale, rămâne văduvit de cel mai fantastic dintre peisajele mării. Căci atunci când îngheață marea, ceea ce încremenește, ceea ce se lasă surprins de cristalinul clește al gheții, nu e întinderea ci mișcarea, valul. închipuiți-vă valurile în mantia lor de zăpadă, sub palorile lunii - șiruri după șiruri, stranie cavalerie de fantome, - și coamele de val, întoarse către sine, gata să se spargă, oprite deodată în prăbușirea lor, de nevăzutul suflu glacial. La fel de încremenite, umbrele lor - volute de ger și întuneric - se desenează ritmic
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
decide să-și trimită bastarzii în vînt solar spre implozia invizibilului întors în sine ca o mănușă - corzi de pe care se descojește culoarea timpului plecat în continuă expansiune spre nicăieri acolo unde pe fruntea depărtării înmuguresc spinii - frînghii zbîrnîind în paloarea unei muzici corpusculare din care iau trup inaudibile sunete - roi migrînd spre absentele timpane ale trecutului - vibrații de super-corzi ce înveșmîntă umbra din mai adînc de dincolo și de departe în golul uriașei chitare de praf stelar în care energia
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
asemui de departe cu elixirul slujirii la curțile cuvântului? Nu mi-e rușine să spun că sunt sclav cărând pietroaie la piramida nimănui, nu am roșit nicicând pentru asta. Pe mine însumi mă cojesc ca pe-un arbore, înălțat sub paloarea unor îngeri uitați, din Biserica Greacă-a Brăilei, în fumul unei tămâi arzânde, aprinsă de la sine, pe o piatră neprivită de nimeni Lumea veche-i precum lumina, fragedă, ținută-n viață de săteni: după ce-au plătit taxele istoriei la
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
trupului, ilustrată mai înainte în Sebastian, pânza expusă la Palatul Banffy din Cluj, în urmă cu trei ani. Persoana celui supus torturii - ca niciodată într-un Ecce Homo - întoarce de astă dată, spatele scenei. Spinarea trupului disciplinat de suferință are paloarea morții . Nici o urmă însă de șfichi pe pielea lividă, - ca și când ghimpii, sârmele, și celelalte instrumente de tortură nu l-ar fi atins. Litotă perfectă în revers, cei doi torționari sunt înfățișați cu trupuri aprinse, cu câteva brazde fine de bici
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]