9,678 matches
-
un acces beletristic, recita versuri din Nichita, cla xona insistent în capul aleii, sprijinit cu un gest regal de geamul mașinii, și fuma. Până să se lămurească gunoierul Vasile în ce direcție ar fi fost potrivit să o apuce cu pantalonii suflecați feciorelnic până sub genunchi, juna Andreea, care se mutase la etajul doi, sub el, acum nu mai mult de trei săptă mâni, mai promptă în reacții, bătea deja cu vârful pantofului în ritmuri latine în ușa apartamentului. Și, ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și îl bău arzându-și limba și cerul gu rii. Dimineața îl găsi orb de somn și surescitat la maximum. Se bărbieri cu mai multă atenție decât de obicei și cu o spaimă întrucâtva mistică privind lama briciului. Își trase pantalonii și cămașa pe el, își făcu nod dublu la șireturile de la pantofi, o cruce în dreptul pieptului și ieși exact la și zece pe ușa apartamentului, așa cum făcea de opt ani. Ghinionul însă îl urmărea pas cu pas pe dom nul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și cu un soi de satisfacție crudă stradă după stradă, suportând cu bucurie durerea frigului de primăvară și pietricelele ascuțite care îi tăiau talpa. Curând, își scoase și sacoul. Nici nu-și mai amintea unde îl lăsase. Cureaua și cămașa. Pantalonii. Într-un târziu, sub un cer desuet și buclat trandafiriu, se așeză gol pușcă pe trotuarul din fața porții verzi. O zări ieșind. Candidă și fără gânduri. Gigi Pătrunjel se ridică fript în două picioare și, sprijinindu-se de gard, o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Gestul dezveli, pe lângă pieptul costeliv, asemănător cu al câinilor comunitari suferinzi de boli de piele, încă patru expresii asupra cărora Plescăială nu insistă, pentru simplul motiv că nu avea idee ce e acela un frazeologism. Se scotoci prin buzunarele de la pantalonii prea groși pentru canicula ce îl mânase încă de dimineață de pe stradă înapoi în casa scării blocului 48A și scoase două chiștoace. Îl apucă delicat pe cel mai lung dintre ele și-l privi câteva secunde dus pe gânduri. Făcea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
arse până la filtru, imediat ce respectiva duduie îl abandona. Când ajungea în casa scării, chiștocul era înnobilat deîn dată cu numele de țigară. O întindea grijuliu, îi netezea hârtia boțită de regulă pe la mijloc și o vâra în buzunarul drept al pantalonilor, căci buzunarul stâng depozita obiecte de o cu totul altă natură. Visa la noua achiziție câte o după-amiază întreagă, se amăgea cu ea înainte să-și întindă oasele, dar o lăsa întotdeauna pentru a doua zi dimineață, când urma să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
fie spus, putem da crezare spuselor împărătești numai dacă luăm în considerare faptul că, atunci când actualul sfătuitor de taină nu era nevoit să-și suflece mâne cile de la uniforma mai mare cu două numere, era neapărat necesar să și ridice pantalonii. Între timp, toată tabăra zdrăngănea într-un freamăt groaznic și, din nefericire, continuu. Cineva s-ar putea gândi țși acest cineva ar fi, desigur, cititorul nostru neinstruit, prost și îngâmfat [...] aici cenzura a interzis o bucată de text) că ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-și mânuiască orgoliul ca pe un elefant scăpat printre porțelanuri. Actorul se înduplecă: Dacă vrei să bei..., în genunchi! Și face semn cu degetul în față. Redactorul-șef privește capul pleșuv și linge cu privirea paharul golit. Își ridică nițel pantalonii de deasupra genunchilor și, mai în râs, mai în serios, se ploconește. Actorului nu-i mai pasă. A adormit cu nasu-n buzunarul de la piept. Suflă adânc, lin, ca un prunc cu barbă. Redactorul-șef bea. Se șterge la gură și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să revină la sentimente mai bune. Ea nu voia să provoace durere nimănui, nu așa cum alții îi provocau ei fără nici cea mai mică reținere, sau părere de rău. Se întoarse în casă și se așeză pe marginea patului. Ridică pantalonul pentru a verifica starea. Pielea se crăpase în câteva locuri, coaja apăruse deja pe răni pentru a o proteja. Nu era grav, dar era dureros. Căută vată și spirt și dezinfectă rănile. Usturimea medicamentului o resimți până în vârful degetelor de la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în mușchi miile de ace ce se înfigeau fără milă toate în același timp. Porni curajoasă spre dormitor, riscând să se dezechilibreze căci nu-i trecuse în totalitate efectul. Alese o cămașă verde cu mâneci lungi și o pereche de pantaloni negri. Își luă geaca, tot neagră, și ieși din casă mai repede decât estimase. Trecând prin dreptul cutiei poștale fu tentată să o deschidă sperând că va găsi o nouă scrisoare de la „El” care o tulburaseră atât de mult. Toate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dulce în care se cufunda noapte de noapte. Era agitată. Parcă avea un surplus de energie cu care nu era obișnuită și pe care trebuia neapărat să-l consume. Se îmbrăcă repede cu o bluză neagră și o pereche de pantaloni de aceeași culoare. Se strâmbă în oglindă văzându-și imaginea desprinsă parcă dintr-o secvență dintr-un film de înmormântare. „- Tu porți doliu? Te văd mereu îmbrăcată în negru.” Își aminti că-i spusese într-o zi o cunoștință întâlnind
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se contureze în oglinda imensă din baie. În acel moment își dovedea utilitatea moftul de a avea o oglindă de acele dimensiuni, în care se vedea în întregime. O oglindă pe care o evitase în ultimul timp. Descheie și nasturii pantalonului, lăsându-l să cadă pe gresia rece. Îl îndepărtă cu ușurință doar cu ajutorul picioarelor, eliberându-se de încă o parte din negrul care-i accentua paloarea pielii. Rămase așa, analizându-și imperfecțiunile și frumusețea corpului. Părul lung, în mai multe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mișcări agile în el. Luă sacul cu ea în dormitor, oprindu-se în fața dulapului cu haine. Tot ce era negru ajungea în sacul destul de încăpător pentru hainele care se tot înmulțeau. Nu se îndură să renunțe la două perechi de pantaloni care îi plăceau în mod deosebit, lăsându-le pe raftul alb al dulapului aproape gol. Legă sacul, se încălță și coborî grăbită scările pentru a duce voluminosul bagaj la gunoi. Observă că trecătorii se uitau la ea contrariați, dar îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
privință. Zice că dacă trece o mașină cu viteză mă ia pe sus la cât sunt de slab. Și văd că nici dumneavoastră nu mâncați prea bine. Băiatul era foarte serios dându-i sfaturi Karinei care-și scutura praful de pe pantaloni, ascultându-l totuși cu atenție. O amuza că un copil îi oferea sfaturi, dar se abținu să râdă. - Se pare că mâncarea nu e prietena noastră cea mai bună. Mă voi gândi la sfatul tău, dar să știi că uneori
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
culorilor de pe haine. - Învăț foarte repede. Am câteva cunoștințe de informatică. Mă voi descurca. - Dacă zici tu... - Nu mă descuraja, nu acum când sunt în sfârșit hotărâtă să merg la interviu.” Nu renunță la sacoul preferat, alese o pereche de pantaloni asortați, își aplică un machiaj discret și se simți pregătită să înfrunte marea provocare. Ieși din casă hotărâtă și foarte sigură pe ea, cu mapa cu acte în mână. Trecu pe lângă cutia poștală fără să-i arunce o privire. Chemă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
unde depozita tot ce folosea foarte rar, aruncă în el o pungă de covrigi și două sticle mici cu apă și ieși din casă fredonând o melodie. Nici ea nu-și putea explica cum de nu aruncase bluza neagră și pantalonii asortați pe care îi purta, atunci când făcuse curățenie prin hainele întunecate. Deschise cutia poștală, care continua să scârțâie la orice mișcare, din care scoase un plic alb. Simplu. Fără destinatar, fără expeditor. Mâinile nu-i mai tremurau. „- Ce-ar mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
stabilită. Era o zi călduță de toamnă. Plouase de dimineață, iar picăturile încă străluceau în lumina razelor. Parfumul ploii se împrăștia în jur, în aerul umed și curat. Karina ocolea bălțile în încercarea nereușită de a nu se stropi pe pantalonii deschiși la culoare. Nu fusese deloc inspirată când îi alesese, de parcă nu urmărise stropii care cădeau din belșug, de la fereastră în dimineața aceea și nu știa că riscă să se murdărească. Alesese un sacou alb cu frunze asortate cu toată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Mielușei. MINISTRUL: Nu, purceluși. JENI: Mielușei. MINISTRUL: Pur-ce-luși! Ce rost are să ne contrazicem? JENI: Așa e! Porcii dracului. Ar fí în stare să rîdă de dumneavoastră doar pentru că aveți o secretară pe care o cheamă Jeni. Sau că umblați cu pantalonii descheiați. Sau că la petreceri vă puneți chiloții în cap ca pe o bonețică. MINISTRUL: Eu? Am umblat eu vreodată cu pantalonii descheiați? JENI: Vă rog! MINISTRUL: Mi-am pus eu vreodată... mi-am pus eu vreodată pe cap... JENI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să rîdă de dumneavoastră doar pentru că aveți o secretară pe care o cheamă Jeni. Sau că umblați cu pantalonii descheiați. Sau că la petreceri vă puneți chiloții în cap ca pe o bonețică. MINISTRUL: Eu? Am umblat eu vreodată cu pantalonii descheiați? JENI: Vă rog! MINISTRUL: Mi-am pus eu vreodată... mi-am pus eu vreodată pe cap... JENI: Chiloții. MINISTRUL: Exact. Ca pe o bone... țică? JENI: Niciodată. Niciodată, domnule ministru. Sau cel puțin nu v-am văzut eu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o chestiune politică și de la care atîrnă viitorul, prezentul și trecutul țării, nu încap asemenea meșteșuguri și rafinării de maniere, astfel de tirade distilate cînd situația e așa de limpede. Situația noastră o putem dezlega numaidecît. (încearcă să-și desfacă pantalonii) Vă rog să pardonați dacă mă prezint la dumneavoastră astfel, într-un mod neregulat. Pentru că toți ne iublim țara și toți sîntem români (se uita în pantalonii proprii) mai mult sau mai puțin onești. Iată avantajele progresului. (Arată o jucărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
așa de limpede. Situația noastră o putem dezlega numaidecît. (încearcă să-și desfacă pantalonii) Vă rog să pardonați dacă mă prezint la dumneavoastră astfel, într-un mod neregulat. Pentru că toți ne iublim țara și toți sîntem români (se uita în pantalonii proprii) mai mult sau mai puțin onești. Iată avantajele progresului. (Arată o jucărie sexuală, ia o tableta albastră, o arată la public apoi o înghite demonstrativ cu o strîmbătură). La final se întoarce spre cei din grup care scot notele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sărăcie că nu ține sub nici o formă să fie etern. Așa că În anul acela primăvara se răzvrătea Împotriva partidului, se considera inutilă, precum neputința care striga În pieptul oamenilor. 1985 părea un tablou În transă, cu bărbați Îmbrăcați În tradiționalii pantaloni evazați, demodați, purtați la nuntă pentru eleganță, pentru entuziasmul aperitivului și cu iluzia seducției, părea un album fotografic cu femei În fustă de stofă gri, care ar fi putut arunca În extaz universul bigotelor, femei necesare apocalipsei și activiștilor care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mai repede peste copacii din curtea tovarășului Nicolae Ceaușescu. 3 Când a intrat pentru prima dată În redacția ziarului Viața Buzăului a constatat că nu era nimeni prin birouri care să Îi admire pantofii curați, sacoul ridicol cu dungulițe și pantalonii din catifea reiată, maro, tunsoarea la modă, cu perciunii tăiați oblic. O singură Încăpere era luminată la ora aceea din seară, În care trona, la un birou plin de hârtii și de cărți, Puiu Nistea, șeful cenaclului, un tip pleșuv
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nemaipomenitul stindard din piele de lup sau dezlipindu-și inevitabilele bărbi dacice de pe obraji și lipindu-și-le unul altuia pe frunte, glumind cu instructorii de partid și crezându-se liberi. Nu mai erau muncitorii amărâți În cămașă de plastic și pantaloni de stofă evazați, uniforma de vară a buzoianului cinstit, erau reprezentanții unei istorii glorioase, fără de care România nu ar fi ajuns ce a ajuns. — Să trăiască Burebista! le-a strigat Vasile Înveselit. — Ai noștri! Ura, mă băiatule! i-au răspuns
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
așa Încât nici nu m-am uitat la masa cui m-am așezat Înjurând. Mă așezasem chiar la masa ei, Însă nu am aflat lucrul acesta până când, din Întâmplare, tipul de lângă ea nu mi-a turnat un pahar de vin pe pantaloni, așa, din greșeală. Am Început să protestez. Degeaba, fiindcă individul nu mă băgă În seamă până ce nu Îi Întorsei figura - și atunci a Început ca un ipocrit să se scuze, că din cauza lui, să-l iert, o să-mi scoată el
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
greșeală. Am Început să protestez. Degeaba, fiindcă individul nu mă băgă În seamă până ce nu Îi Întorsei figura - și atunci a Început ca un ipocrit să se scuze, că din cauza lui, să-l iert, o să-mi scoată el pata de pe pantaloni, se pricepe, e croitor, i-am răspuns că fac ceva pe priceperea lui, dacă e idiot să stea dracului În banca lui, Însă el insista și i-am promis că o să l plesnesc dacă nu Încetează. — Hei, hei, a intervenit
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]