1,639 matches
-
la Turnu Măgurele, lunar, în ianuarie și în februarie 1936, având ca subtitlu „Literară. Critică. Artistică.”. Redactori: Florea Călin și Dan Mureș. Este o publicație de orientare social-democrată. Cu un format liliputan, ușor extravagant, asemănător, întrucâtva, cu arghezienele „Bilete de papagal”, revista se vrea, după simbolul ales ca titlu, o expresie a înțelepciunii, a echilibrului. Ideile marxiste din articolul-program (Preliminarii, unde este citat Ilya Ehrenburg) nu sunt suficient cristalizate. Mai vizibile par accentele polemice la adresa curentelor avangardiste, a estetismului abstract, iar
BUHA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285919_a_287248]
-
să-și vadă reeditată opera. A. încarnează, la dimensiuni medii, tipul de scriitor interbelic. Debutul poetic din 1926 îi este patronat de Perpessicius, la „Universul literar”, al cărui colaborator intermitent rămâne până în 1946. Va publica în „Propilee literare”, „Bilete de papagal”, „Tribuna”, „Vremea”, „Azi”, „Facla”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Gândirea”, „Studio Teatrul Național”, „Duminica”, „Seara”, „Fapta”, „Săptămâna C.F.R.” ș.a., iar după 1967, în „Luceafărul”, „Steaua”, „Tomis”, „Argeș”, „Orizont” ș.a. Cu o regularitate
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
și al Institutului Pedagogic (1955-1959). A fost secretar general al Societății de Științe Istorice și Filologice (1960-1968), redactor-șef adjunct la „Gazeta învățământului” (1951-1953) și redactor responsabil adjunct la „Limbă și literatură”. A debutat în anul 1928, la „Bilete de papagal”, iar editorial în 1948, cu monografia Alecu Russo. Omul, opera. Tributar până către sfârșitul deceniului al șaptelea din secolul trecut unui concept sociologizant de literatură, B. a contribuit din plin la așa-numita „reconsiderare” a clasicilor, la „valorificarea științifică a
BOLDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285801_a_287130]
-
clarifice ca scriitor, l-au încurajat și și-au asumat editarea manuscriselor sale. Debutul lui B. s-a produs în 1930, când T. Arghezi, apreciind tenta urmuziană a unor mici proze - Herrant și Don Jazz -, le publică în „Bilete de papagal”. Cu alte texte literare (schițe, prozopoeme, versuri, traduceri, reportaje) sau cu eseuri, recenzii și note, el continuă să colaboreze la „Le Surréalisme au service de la révolution” (Paris), „Adevărul literar și artistic”, „Adam”, „Viața românească”, „Vremea”, „Feuillets inutiles” (Paris), „Lumea românească
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
profesia de marinar. Începe o lungă și excepțională carieră de gazetar: e redactor al revistei „Câmpina” (1927-1929); în ianuarie 1928, editează - împreună cu Alexandru Tudor-Miu -, la Câmpina, revista de avangardă „Urmuz”, debutând acolo și ca poet; colaborează la „Bilete de papagal”, „unu”, „Meridian”, „Pinguinul” ș.a. În 1929 debutează editorial cu volumul de poeme Jurnal de sex, care alături de altele, publicate în diverse reviste de avangardă, îi aduc acuzații de pornografie, procese și chiar detenții, în 1933 și în 1937. În anii
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
în „Cronica”. În primii ani de după război, semnează articole politice în „Chemarea”, „Hiena” (sub pseudonimul Pelham) și „Cuvântul liber”. Ulterior, colaborează cu portrete critice, eseuri, versuri și traduceri, iscălite și Elena Protopopescu, la „Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Cuvântul”, „Bilete de papagal”, „Pământul”, „Convorbiri literare”, „Strada”, „Lanuri”, „Symposion”, „Tribuna”, „Viața” ș.a. În 1938, o parte din versuri erau strânse în placheta Game. Un volum de portrete critice, anunțat în repetate rânduri, nu a mai apărut. La început, în publicistica lui B. coexistă
BOTTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
Ritmul vremii” și „Adevărul literar artistic”, dar se face cunoscut și apreciat de Mihail Dragomirescu cu o poemă publicată în „Lumea” de la Iași, dedicată lui Mihail Sadoveanu și intitulată Cherhanaua de altădată, cherhanaua de acum. Mai colaborează la „Bilete de papagal”, „Gândirea”, „Vremea” și scrie la revista „Azi”, în colecția căreia își publică și primul volum de poezii, Zbor alb (1932). Între anii 1936 și 1940, a condus revista de turism și artă „România”, a îngrijit suplimentul „Caiet de poezie” al
BOUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
cenaclul lui E. Lovinescu, stârnind entuziasmul criticului, care îi publică schițele în „Sburătorul”. Lansat, el va colabora intens la cele mai importante periodice ale vremii - „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Rampa”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Furnica”, „Universul”, „Vremea”, „Bilete de papagal”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „România literară” și la multe altele. Articolele sale, semnate uneori și G. B., Ghiță Toboșarul, R. Porter, sunt expresia unei atitudini morale și civice, un amestec de constatare și satiră, de seriozitate și glumă. Publicistul
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
Marcus) și a lui Max Banuș, funcționar. A absolvit, în 1931, Institutul „Pompilian”, urmând apoi Facultatea de Drept și Facultatea de Litere și Filosofie la Universitatea din București (1931-1934). Debutează în presă la vârsta de paisprezece ani, în „Bilete de papagal”, cu o poezie intitulată chiar 14 ani. Editorial, debutează cu volumul de poezii Țara fetelor (1937), care aduce o notă de prospețime tinerească în lirica momentului și, în același timp, accente caracteristice pentru filonul ulterior al poeziei feminine de la noi
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
1983 este redactor al publicațiilor „Bulletin informatif” și „Cahiers”, editate de Asociația Francezilor de Origine Română. Își ia doctoratul în litere la Sorbona, în 1978, cu lucrarea Lucian Blaga (1895-1961) poète et dramaturge. A colaborat, în țară, la „Bilete de papagal”, „Perspective”, „Izvoare de filosofie” și, în străinătate, la „Luceafărul”, „Anotimpuri”, „Caete de dor”, „Limite”, „Națiunea română”, „Sfinții Arhangheli”, „Biserica ortodoxă română din Paris” (Franța), „Revista scriitorilor români” (Germania), „România” (SUA) ș.a. Autor a numeroase eseuri, cronici și articole răspândite în
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
la biserica ortodoxă din Jimbolia, unde rămâne până la pensionare (1976). A debutat cu schița Urangutanul în calorifer, semnată cu pseudonimul Mark Abrams. A publicat texte avangardiste, teribiliste, ludice ori absurde, unele în stilul lui Urmuz, în diferite reviste: „Bilete de papagal”, „Adam”, „Zodiac”, „Contimporanul”, semnând cu pseudonimele Ionathan X Uranus, Uranus, I.X.U. A semnat Ștefan Adam o rubrică „Semne” în „Fapta” și cu numele propriu unele colaborări ocazionale la „Cuvântul liber”, „Radical” și „Vremea”. În 1935, a editat efemera
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
intrusul este aici ochiul puterii) sau în O rugăciune de prisos, intruziunea ajunge la desăvârșire în Robespierre. „Adevărata libertate a omului e dreptul la delațiune” este sloganul sub care se petrece acțiunea acestei tragicomedii istorice, cu patru personaje și un papagal vorbitor și desfășurată de-a lungul a două zile din viața lui Robespierre. Un capitol important în dramaturgia lui A. îl reprezintă teatrul politic, inaugurat în 1967 cu Song pentru Anamaria. Acțiunea piesei, transpusă ulterior în Ce ne facem fără
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
ai trunchiului; menținerea volumului respirator în limite cât mai normale. Programul kinetologic al spondiliticului se alcătuiește pornind de la aceste obiective. SPONDILOZĂ (< fr. spondylose) - Formă de reumatism degenerativ produsă de uzura discurilor intervertebrale, însoțită de reacții de reparare (osteofite, ciocuri de papagal) la nivelul corpurilor vertebrale. Afecțiune cronică degenerativă a discurilor intervertebrale în regiunea cervicală, toracală sau lombară, însoțită de modificări de structură a corpurilor vertebrale. Alterările biochimice ale cartilajelor articulare și discurilor intervertebrale nu sunt cauzate exclusiv de îmbătrânirea țesuturilor. În
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
într-un volum pe care vi- l ofer pentru lectură și bibliotecă. Recunosc că n-a fost ușor ca să pun păpușile să vorbească între ele, să vorbească cu actorii, într-o limbă pe care doar voi o înțelegeți: cum vorbește papagalul cu veverița, cum se ceartă pisica Miki cu cățelul Piki. Cu toate acestea sunt mulți ,,vinovați” pentru un spectacol de 40-50 de minute: autorul textului, regizorul, scenograful, ACTORII și PĂPUȘILE. Dar mai sunt și alți ,,vinovați” pe care nu-i
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
intru în BASM, gen atât de iubit de către voi, încercând să vă ofer pe cât posibil ,,lecții de viață cotidiană.” „Stop!Stop!Stop!” - despre cum circulăm în siguranță pe străzile orașului; „Miki,Piki și Coco” - o pisică, un cățel și un papagal...Se vrea a fi o lecție despre modul în care se poate conviețui într-un apartament cu animalele de companie, atât de dragi vouă. „Ora de religie” - un imn închinat divinității. ,,Împărăția Soarelui” - este aventura lui Gigel la Curtea Soarelui
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
fac parte din distribuția spectacolului: Raluca, Gigel, Ana II, bunica, mama, ofițerul. Sfârșit Ion Bălan Brăila,25 iunie 2002 MIKI, PIKI ȘI COCO... - 2011 Loc de joc, sufrageria unui apartament de bloc Locatari: Gigel; Pisica Miki, siameză; Cățelul Piki, pechinez; Papagalul Coco, african; Veverițele. În sufragerie se mai află o colivie, un ceas cu cuc, o canapea Scena 1 Dimineața, ora șapte Cucul din perete anunță ora șapte: Cu-cu, cu- cu, cu-cu... Apare Piki lătrând strident la cuc. Intră
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ia în brațe și o mângâie. Piki, în două picioare, face câteva piruete ,,artistice’’, aplaudat de Gigel. Coco se așează pe umărul lui Gigel. Coco: Cu-cu! Cu-cu! Gigel: Și cucu; trebuie întors arcul. Coco: Hoațele! Hoațele! Miki: Ce papagal nesuferit, numai el vorbește! Ce vrea să mai pârască... Gigel: Așa-i, și hoațele, veverițele Codița și Uța... Coco: Hoațele! Hoațele! Gigel: Veverițele au casa în parcul de lângă noi, dar ne mai vizitează pe furiș și caută alune, prăjituri, și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Nu, copii?(către sală) Copii, vreți să vă spun cum l-am cunoscut eu pe Coco și l-am adus acasă? Vreți...? Eram într-un târg de păsări. Un tip fioros, cu mustață și o privire de pirat țipă: ,,ia papagalu’, ia papagalu’! Din Africa, rasa yako. Nu bea apă, mănâncă doar semințe. Priviți frumusețe! Și un cioc care vorbește!’’ L-am cumpărat. Am ascuns colivia pe balcon, departe de Miki și Piki dar și de mama și de tata. (către
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
către sală) Copii, vreți să vă spun cum l-am cunoscut eu pe Coco și l-am adus acasă? Vreți...? Eram într-un târg de păsări. Un tip fioros, cu mustață și o privire de pirat țipă: ,,ia papagalu’, ia papagalu’! Din Africa, rasa yako. Nu bea apă, mănâncă doar semințe. Priviți frumusețe! Și un cioc care vorbește!’’ L-am cumpărat. Am ascuns colivia pe balcon, departe de Miki și Piki dar și de mama și de tata. (către sală) Și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
luat urma și parfumul este aici. Miki: Vai de capu' tău, te-ai târât prin casă ca să găsești o sticluță cu parfum. Eu n-am vrut să-mi stric mirosul de felină (și se întinde grațios) Iar Coco, minte de papagal. Auzi ce-a ținut el minte: mirosu' de parfum!... (râde sarcastic) Coco: Râzi, dar tu Miki, nu mai știi care-i mirosul de șoareci, ca să nu mai vorbesc de-o vrăbiuță moartă, pentru că n-o poți prinde, zboară... Miki: Moțatule
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Coco? (Miki strănută și se alintă pe lângă Gigel, Piki îi dă o limbă lui Gigel și latră a scuze) Uite, Coco, Miki și Piki își cer scuze. Coco: Mincinoși! Gigel: Trebuie să învățăm să trăim împreună. Tu, Coco, ești un papagal inteligent...( Coco bate din aripi) Coco: Coco inteligent... Miki: Coco îi frumos, Coco îi inteligent, Coco vorbește. Ți-o fac eu, moțatule.. Gigel: Miki, tu du-te la plimbare în parc. Piki, tu pe terasă ascultă muzica preferată. Iar eu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
și Coco vom conversa... Miki: Noi vom conversa...Auzi, cică moțatul o să învețe o poezie. Coloratu' ăsta se crede că-i chiar om... Coco: Mâță rea!Este o idee: ce-ar fi să mă declar OM? Nu, eu sunt un papagal care a avut noroc să-l întâlnească pe Gigel. (Miki iese cu un mers „elegant”, provocator) Piki: Coco învață poezia, ca să vedem ce va mai bârfi Miki. (își pune căștile și iese) Gigel (se așează la masă): Hai aici, Coco
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Cum mă cheamă? Coco: Gigel... Gigel: Telefonul? Coco: Șase, patru, doi, unu, trei,șase... Gigel: Bravo! (îi mai dă o mână de semințe) Coco: Coco, Gigel, șase, patru, doi, unu, trei, șase... Gigel: Bravo!Ce ziceți, copiii? Coco este un papagal foarte deștept. Nu? Acum trebuie să învăț o poezie de Eminescu pentru mâine la ora de limba română, Coco, tu treci în leagăn (Coco începe să se dea în leagăn iar Gigel începe să repete poezia) Scena 5 Gigel (cu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
în legea lor, cred că povestesc cum trăiesc la familiile care i-au adoptat. V-am plictisit ? Coco, să vă spun ce-a făcut Coco? Hai să vedem... Cortină de lumină Miki: Coco, m-am săturat de mutra ta de papagal care vorbește ca oamenii. Știe și el două, trei vorbe : Coco, Gigel, mama, tata...Am lăsat fereastra deschisă la balcon. Ți-o promit de mult, coloratule...Coco, ia vezi, au venit hoațele ? Coco: Hoațele !Hoațele ! (zboară către balcon strigând : Hoațele
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
să fac ? Unde să mă duc ? Cortină de lumină Sună telefonul Gigel: Cine poate fi, copii ? Să răspund ? (ridică receptorul, pune difuzorul) Să ascultați și voi, copii. Alo !Da, mă numesc Gigel. Dacă avem animale în casă ? Avem. Și un papagal. Ascultați (« vocea » lui Coco întreabă : « Cum te cheamă ? Coco. Unde stai ? Telefon Gigel. Telefon ? Coco: șase, patru, doi, unu, trei, șase...Vorbesc pe mobil, mă aflu în parc ». Vă rog retineți-l pe Coco, vin imediat, locuim chiar lângă parc. Alo
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]