1,125 matches
-
comparatiști, de la Montesquieu la Max Weber, pentru a explica căderea Imperiului Roman. Niciuna nu este pe deplin satisfăcătoare, dar fiecare aduce o clarificare proprie. Aceste contribuții se întind pe mai multe decenii. Istoria științelor sociale nu este marcată de bulversări paradigmatice, ci de teorii competitive, dintre care multe au fost invalidate, în timp ce altele s-au impus, consituind fundamentele științelor sociale contemporane. Fără teorii competitive, știința politică comparată nu ar avansa. Confruntarea dintre teorii nu lasă loc proclamațiilor paradigmatice. Putem observa o
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
marcată de bulversări paradigmatice, ci de teorii competitive, dintre care multe au fost invalidate, în timp ce altele s-au impus, consituind fundamentele științelor sociale contemporane. Fără teorii competitive, știința politică comparată nu ar avansa. Confruntarea dintre teorii nu lasă loc proclamațiilor paradigmatice. Putem observa o analogie sugestivă între ceea ce Kuhn numește, în versiunea remaniată a tezei sale, "comunitate științifică" și ceea ce unii sociologi ai științei numesc "școală" (Almond, Merton, Smelser, Zuckerman). În istoria recentă a științelor sociale "școlile" s-au înmulțit (monetaristă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a tezei sale, "comunitate științifică" și ceea ce unii sociologi ai științei numesc "școală" (Almond, Merton, Smelser, Zuckerman). În istoria recentă a științelor sociale "școlile" s-au înmulțit (monetaristă, individualistă, postmodernistă, biosocială, raționalistă, elitistă, culturalistă, etc.). Încercările de a formula generalizări paradigmatice au fost acuzate de "păreri imperialiste". Soarta durkheimismului este exemplară: "Nimic nu pare mai surprinzător în istoria sociologiei din Franța decât destinul sociologiei durkheimiene după moartea lui Durkheim. O tradiție abia creată, dar productivă și prestigioasă, sociologia n-a mai
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cuprinse în paradigma lui. El poate "să se orbească pe el însuși"23 și, în unele cazuri, paradigmele pot căpăta o orientare dogmatică. Așa că nu e de mirare că puțini savanți aderă la ele. Noțiunile de paradigmă și de revoluție paradigmatică sunt uneori acceptate provizoriu, pentru a fi respinse in fine. Lakatos este adesea beneficiarul acestui exercițiu, deoarece apare drept un Kuhn moderat"24. Incompatibilitatea dintre metoda comparată și postulatul paradigmatic Cuvântul paradigmă s-a înrădăcinat în unele discipline din științele
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
savanți aderă la ele. Noțiunile de paradigmă și de revoluție paradigmatică sunt uneori acceptate provizoriu, pentru a fi respinse in fine. Lakatos este adesea beneficiarul acestui exercițiu, deoarece apare drept un Kuhn moderat"24. Incompatibilitatea dintre metoda comparată și postulatul paradigmatic Cuvântul paradigmă s-a înrădăcinat în unele discipline din științele sociale. Dar majoritatea filosofilor și sociologilor științei îl resping. Cei mai mulți istorici nu îl folosesc. Majoritatea economiștilor continuă să gândească în termeni de supoziții și postulate. Majoritatea sociologilor, și dintre cei
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Majoritatea sociologilor, și dintre cei mai buni, nu îl tolerează. În știința politică a fost adoptat de o mică minoritate: 8%25. Pentru comparatiști termenul pune o problemă de identitate. Dacă progresul științific s-ar realiza într-adevăr prin salturi paradigmatice uniforme și universale, legitimitatea cercetării comparate ar fi pusă în cauză, pentru că n-ar exista diversitate, pluralitate contextuală și evoluție. Dar n-avem de ce ne teme. Putem număra pe degetele de la o mână adevărurile absolute din științele sociale. Iată unul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
nicio societate plată. Dar gradul de inegalitate și modalitățile de organizare socială variază foarte mult. Această variație este substanța și esența cercetării comparate, deoarece nu au fost descoperite două națiuni identice. Variația și paradigma sunt antonomice. Științele sociale scapă formulărilor paradigmatice nu numai din punct de vedere al spațiului, dar și al timpului. De exemplu, societatea americană era, în anii 1950, una dintre cele mai egalitare dintre țările avansate. În anul 2000 aceasta este una dintre cele mai inegalitare, dintre aceleași
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
redeschide dosarul teoriei "denumirilor corecte", soluționând spinoasa problemă a crizei limbajului prin ceea ce numește "dezbrăcarea de formă". El nu caută forma perfectă, ci adevărul, goliciunea lui, ajungând la o arhiformă, care e "o formă în mișcare" ce tinde să fie paradigmatică. Dinamica stilului eminescian aici își are resortul. El aspiră să prindă în cuvânt viața ("proporția de mișcări în formă"), nu să o ucidă. Stilul său se supune, de aceea, legilor vieții universului, între care a simetriei domină. Subtile considerații face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au scris alți critici spre a determina propriile obiective ale analizei spre a-și găsi astfel "declicul" hermeneutic, cheia deschizătoare a căilor de acces, spre a polemiza din mers și a contura în consens sau în disensiune cu alții portretul paradigmatic al poetului. După ce ne inventariază cele două cărți cu multă atenție la nuanțe și alte repere critice, basarabene (Druță, Damian, Vasilache, Dolgan, Țurcanu, Palladi, Burlacu, Bantoș, Ciocanu, Strâmbeanu, Galaicu-Păun, Lungu) și din țară (de la Marin Sorescu și Nichita Stănescu la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mare parte a cărții lui Theodor Codreanu, de la manipularea primei sacrificări a ziaristului incomod până la cunoscuta consfințire a genialității poetului. În mod bizar, repet, debutul "Galaxiei Grama" îndreptățește mitul Eminescu, cimentat în timp cu apariția altor dărâmători de soclu. Mitul paradigmatic e refăcut de opera eponimă, odată cu tipărirea volumului de poezii din 1883, după ce criticul îl întâmpinase elogios în 1870, cu o intuiție incredibilă și va atinge cota maximă cu studiul din 1889. Acest fapt îl îndreptățește pe Theodor Codreanu să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conștient (de la 14 ani!) de condiția sa de "victimă sacrificială" de bunăvoie întru stabilirea "adevărului", concept cu prevalență nu doar în operă, eroul și înțeleptul (după modelul Mântuitorului) neputând trăi decât în adevăr. Profesorul Codreanu observă însă că scenariul acesta paradigmatic mioritic avea să se refacă în preajma zilei de 28 iunie 1883, când rivalii liberali și conservatori și-au dat mâna "pe l-apus de soare" pentru a înfăptui "moartea civilă" a celui care apără interesul național lovind în cei care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Eminescu în centralitatea canonului românesc este maladivă pentru națiunea română, iar ca temei și pretext pentru asemenea "concluzii" îi servește cartea Ioanei Bot, Eminescu poet național român, apărută în 2001, în care autoarea insistă în ideea că "un Eminescu paradigmatic și anistoric neschimbător și pururi exemplar pentru toată suflarea românească este o formulă mortificantă" (p. 60). O contrazic însă atâția și atâția mari intelectuali români care, canonizându-l pe Eminescu, n-au văzut în el pe un "frigid", "imobil", "mortificant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
elipsei la forma canonică)." (p. 63) Iată, așadar, nu doar o posibilă explicație a gestului lui Barbu (rimbaldian în esență) de a părăsi poezia, ci și sursa de la care izvorăște dorința unei reinterpretări, pe alte coordonate, în limitele altui orizont paradigmatic. Plecând, așadar, de la contestarea de către Barbu a grilei lovinesciene de lectură, și prin aceasta înțelegând contestarea tuturor celor care au operat ulterior pe materia poetică barbiană cu "instrumentarul cultural lovinescian" (p. 17), Theodor Codreanu trece, în prima parte, în revistă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
odată cu publicarea tomului Eminescu în captivitatea "nebuniei" (Editura Universul, Chișinău, 2011), la o analiză lucidă, remarcabil documentată, tranșantă, cu evidente merite în ceea ce privește expresia și tensiunea provenite din eșafodajul dicțiunii ideii, ceea ce atinge, în mod indiscutabil, prerogativele unei cărți de referință, paradigmatică, pentru înțelegerea celui mai discutat, cred, episod din istoria literaturii autohtone, o adevărată pată oarbă în biografia marelui poet. Demersul lui Theodor Codreanu, unul dintre cei mai autentici istorici și critici literari ai contemporaneității, nu se bazează pe negarea contribuțiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ar fi în stare să mă nenorocească pe toată viața și să-mi răpească onoarea" (un om fără onoare își declină cu bună știință eternitatea), constatarea lui Th. Codreanu că Eminescu a refăcut în preajma zilei de 28 iunie 1883 scenariul paradigmatic mioritic al crizei sacrificiale, e imbatabilă. Introducând în demersul său metoda dublului referențial, autorul cercetează cu maximă atenție întâmplările premergătoare momentului când poetul este aruncat în cămeșoiul de forță (bieții "inimici" și câți de-atunci se frâng într-o veselie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
putere, pe modul în care realitatea construită favorizează anumite grupuri și defavorizează pe altele. Deși trasarea liniilor de demarcație este o operațiune întotdeauna parțial artificială, M. Foucault este figura prototipică pentru analiza discursivă critică, iar lucrările sale constituie adevărate "exemplare" paradigmatice. Sociologia s-a racordat la curentul analizei de discurs care traversa științele sociale prin "joncțiunea Foucault" (1998), deși gânditorul post-structuralist francez este greu de încadrat cu prea multă precizie într-o disciplină tradițională clar circumscrisă. În ciuda acestei dificultăți de clasare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o alegere arbitrară. Dimpotrivă, semnalează un eveniment în care este injectată o considerabilă doză de semnificații simbolice. Nu degeaba regimurile postrevoluționare aleg să marcheze simbolic desprinderea de "l'Ancien Régimes" prin abolirea calendarului și decretarea unui nou început al istoriei. Paradigmatic în acest sens este stabilirea în 1792 de către Convenția Națională a Primei Republici franceze a "Anului Întâi". Noul punct de reper în calcularea timpului istoric devenea astfel primul an al Republicii franceze. Performanța revoluționarilor francezi a fost depășită de Pol
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din Roma și din Italia" (Șincai, 1886, p. 10) [1811]. Chiar dacă Șincai concede posibilitatea infiltrării unor coloniști cu origini geografice mai puțin nobile, Roma și Italia rămân sursele principale ale recrutării. În schimb, făcând notă discordantă încă o dată față de linia paradigmatică a Școlii din care făcea neîndoielnic parte, Ioan Budai-Deleanu, în tratatul său istoric despre originea popoarelor din Transilvania, afirmă doar că Dacia pustiită (dar nu deșertată complet de daci) a fost colonizată cu "mulțime nenumărată din toată lumea romană" (Budai-Deleanu, 1991
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
etnică a tuturor românilor), care sunt completate cu adiții extrem de importante elaborate în climatul romantismului istoriografic: independența națională ("neatârnare" politică și "slobozenia" lingvistică și culturală) și mai ales unitatea românimii sub cupola aceleași statalități și sub aceeași autoritate politică. Renovarea paradigmatică adusă de fundarea discursului istoriografic pe coordonate romantice a implicat o deplasare a accentului de pe chestiunile originii, latinității pure și continuității etnice (asupra cărora s-a concentrat aproape în totalitate investiția istoriografică a Școlii Ardelene) înspre ideile de unitate, independență
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
adevăr, un moment de cotitură în evoluția pedagogiei românești și în reconstrucția literaturii didactice. Însă această turnură nu s-a produs din senin, ci a venit pe fondul unor evoluții produse în cultura autohtonă. În avangarda reflecției istoriografice românești, glisarea paradigmatică produsă în pedagogia istorică dinspre dogmatica oficială înspre multi- perspectivism a fost amorsată de apariția lucrării Istorie și mit în conștiința istorică românească, semnată de L. Boia (1997). Pregătită la rândul ei de o altă lucrare cu rulaj tipografic redus
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care trecutul a fost asumat, înțeles și interpretat după acest punct critic, se poate oberva o amplă revizuire a memoriei colective, desfășurată simultan pe dimensiuni multiple, care merită pe deplin titulatura de "revoluție mnemonică". În mare, asistăm la o tranziție paradigmatică dinspre o memorie eroic-celebrativă a trecutului național monumentalizat către o memorie reflexivă post-eroică a unui trecut național deglorificat. Intrarea memoriei istorice românești în condiția postnaționalistă este parte a unui proces mai amplu de reconstrucție identitară pe aliniamentele unui ethos postnaționalist
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românești la etica europeană a memoriei configurată în epoca postbelică. Începând cu reforma învățământului care a început să producă efecte cu anul 1999, naționalismul - vectorul axial al tradiției istorice românești - a fost estompat, pe măsură ce în cadrul discursului didactic se producea tranziția paradigmatică de la modul eroic-celebrativ de ilustrare a trecutului, impregnat de un spirit belicos, către un mod critico-reflexiv, post-eroic, de înțelegere a trecutului românesc. Tranziția paradigmatică reperabilă în rândurile literaturii didactice a fost accelerată prin asumarea oficială de către statul român a responsabilității
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vectorul axial al tradiției istorice românești - a fost estompat, pe măsură ce în cadrul discursului didactic se producea tranziția paradigmatică de la modul eroic-celebrativ de ilustrare a trecutului, impregnat de un spirit belicos, către un mod critico-reflexiv, post-eroic, de înțelegere a trecutului românesc. Tranziția paradigmatică reperabilă în rândurile literaturii didactice a fost accelerată prin asumarea oficială de către statul român a responsabilității față de păcatele trecutului (Raportul Wiesel, 2004; Raportul Tismăneanu, 2006). Angajându-se în efortul de clarificare a trecutului în vederea așezării unei noi temelii morale pentru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au un caracter mai propunțat teoretic. Conceptualizările care adresează problematica memoriei colective, încercând să surprindă natura relației dintre prezent și trecut și a modului în care se realizează gestiunea politică a trecutului istoric pot fi categorisite în două mari branșe paradigmatice: teoriile prezenteiste, care insistă asupra fragilității trecutului și mai ales asupra ușurinței cu care ordinea socială existentă reușește să instrumentalizeze trecutul în slujba agendei politice a prezentului, respectiv teoriile conservatoriste, care afirmă opusul, și anume durabilitatea inerentă a memoriei colective
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conținutul unei puternice tente pragmatice, dar și explicative și teoretizante în același timp. Cum s-a mai subliniat și mai sus de altfel, analiza științifică se fundamentează pe metodologia sistemică și comparatistă, dar și pe avantajul teoriei în cîmpul orientării paradigmatice. În acest sens, este observabil demersul analitic și printr-o simplă enumerare a cuprinsului manualului, a problematicii abordate. Astfel, dacă în prima parte s-a insistat cu temei asupra naturii și evoluției științei politice, cursul va prezenta apoi cu minuțiozitate
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]