1,988 matches
-
coagulare al sângelui, în metabolismul glucidic, lipidic, în hematopoeză, având consecințe: diminuarea calibrului arterelor și reducerea fluxului sanguin (Mihai Moronescu ,1982, (19)). Ca efect al fumatului, apar tulburările: scăderea memoriei, modificări de caracter, lipsă de inițiativă și de perseverență. Fumatul paralizează creierul și produce confuzii în judecată. Fumatul este o formă de manifestare a apocalipsei. Acum vezi elevi de școală, din ce în ce mai mici, râzând inconștient și fumând. Având în vedere efectele negative asupra sănătății oamenilor, ar trebui să nu se mai fabrice
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Într-un fel de autoexil. La rândul ei, Marlena rumega la cele spuse de Harry. Detesta să se țipe la ea, mai ales de către figuri autoritare. Tatăl ei făcuse la fel și acum nu se mai simțea intimidată, ci doar paralizată de furie. Wendy era complet neafectată de cele Întâmplate. Sprijinită de umărul lui Wyatt, chicotea la gândul că fuseseră prinși În flagrant. În mod ciudat, găsea acest lucru excitant. Îi comunică acest gând și lui Wyatt, pe un ton insinuant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
specie de megalilieci, rinoceri și amestecul obișnuit de papagali și păuni, insecte urâte care mușcă, lipitori și mai urâte, cobre scuipătoare Încă și mai urâte, o specie de bungar al cărui venin e letal, mori Într-o oră pentru că-ți paralizează toți mușchii - fără a mai pomeni ce-ți pot face un tigru sau un urs dacă te Încolțesc. Bennie luă cuvântul: —Sunt sigur că cei de la agenția de turism au verificat zona și pot să ne garanteze că suntem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cum ar fi să purtați în fiecare zi o cască grea de piatră. Dacă aș putea scăpa de durere... Nu cred că altcineva în afară de mine înțelege situația. Sunt singur, singur. Dacă mi-aș fi pierdut o mână sau aș fi paralizat complet, poate oamenii m-ar fi compătimit mai mult. Cred că ar fi fost mai bine dacă muream atunci. Nu mă mai gândeam la atâtea... Dar familia mea este foarte importantă și trebuie să dau tot ce e mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
stătea pe bancă, cu capul aplecat, își apăsa batista pe buze, părea că o doare ceva. Bărbatul se plimba de la un capăt la altul al peronului și spunea: «Ciudat! Ciudat! Nu văd! Nu văd». (Se pare că domnul acesta a paralizat complet, dar nu pot să confirm verdicitatea zvonului.) «Ceva nu e în regulă, să mergem la spital», am zis eu. Am reușit să o ridic pe femeie și, împreună cu domnul acela, am mers la biroul din stație. Angajatul de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fiecare dată. Când se termină mișcarea, colinesteraza produce inactivitatea. Însă, când nu mai există colinesterază, acetilcolina rămâne activă și mușchii sunt într-o stare permanentă de contracție. Mușchii lucrează prin mișcări repetate de contracții și relaxări, așa că atunci când rămân contractați, paralizează. La ochi, aceasta înseamnă contractarea pupilelor. — Acest simptom de scădere a nivelului colinesterazei mai apare și în cazul altor gaze toxice, în afară de sarin și de organofosfați? Apare și în cazul altor intoxicări. Însă, în cazul fosfaților, situațiile sunt cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
auzit asta, dar în același timp am avut un sentiment de pace sufletească. E greu să-mi descriu trăirile din acea perioadă. Cum să explic? Am crezut că era sfârșitul sectei Aum - un sentiment de nedescris. Cred că am fost paralizat, fără nici o reacție. Chiar dacă n-am realizat la momentul respectiv, chiar vroiam să ies de acolo. Dar n-am avut puterea s-o fac și am încercat să mă adaptez la atmosfera respectivă. Mai ales că eram într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
simpli, nevinovați, au fost victimele unui accident fără sens. Fără îndoială, există o legătură între exterior și interior. Pentru mine scrierea acestei cărți a fost un lucru foarte important, dar, în același timp, un lucru care m-a făcut să paralizez de teamă. Aceste sentimente au fost mai pregnante după ce am publicat volumul. Kawai: Un lucru înspăimântător. Din această cauză încerc să nu fiu prea sociabil în viața cotidiană (râde). Altfel lucrurile se pot complica. Să trăiești cu „răul“ în sân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de moarte, spuse Carol cu voce tare. Le e frică să-i rostească și numele. Bine, ai să-mi spui tu, dar nu mor ei. Nu, dar numai gândul la moarte, chiar a altuia fiind, e în măsură să-i paralizeze. Și apoi ține cont că moartea altuia este o..." "Ce dracu m-a apucat!? Vorbesc de unul singur ca nebunii?! Noaptea, pe o bancă, într-un parc?! Am uitat că sunt singur?... Că Filip nu mai e cu mine. Începusem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gândeam tot timpul, și astfel mi-o exageram. Pe drum, aducîndu-mi aminte de amenințarea camaradei, o învățai o minciună (ca și cum ar fi fost nevoie să ne scuzăm față de cineva!): "Mîine vei spune singură domnului S. de plimbarea noastră nocturnă. Astfel paralizezi orice aluzie răutăcioasă." În trenul care ne întorcea mai târziu acasă, amândoi, lângă fereastră, ne întreceam să prindem din fugă frunzele copacilor apropiați, cu exclamații, bucurii și regrete copilărești și, ca din întîmplare, ne atingeam mâinile. De pe banca din față
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înseamnă, cum am văzut, realul prin excelență, adică puterea, eficiența, izvorul vieții și al fecundității. Dorința omului religios de a trăi în sacru înseamnă de fapt dorința lui de a se situa în realitatea obiectivă, de a nu se lăsa paralizat de relativitatea fără sfârșit a experiențelor pur subiective, de a trăi într-o lume reală și eficientă și nu într-o iluzie. Acest comportament se verifică pe toate planurile existenței sale, fiind evident mai ales în dorința omului religios de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fapt de o veșnică întoarcere in illo tempore, într-un trecut care este "mitic" și nu are nimic istoric. S-ar putea conchide că această eternă repetare a gesturilor exemplare dezvăluite de zei ab origine împiedică orice progres uman și paralizează orice elan creator. Concluzia este justificată, dar numai în parte, deoarece omul religios, chiar și cel mai "primitiv", nu se împotrivește progresului, în principiu, ci îl acceptă, atribuindu-i însă o origine și o dimensiune divine. Tot ceea ce, din perspectiva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
concepția modernă. Această nostalgie duce inevitabil la repetarea neîncetată a unui număr limitat de gesturi și de comportamente. Se poate spune chiar, până la un anumit punct, că omul religios, mai ales cel din societățile "primitive", este prin excelență un om paralizat de mitul eternei reîntoarceri. Un psiholog din zilele noastre ar încerca să descifreze într-un asemenea comportament spaima în fața noului, refuzul de a asuma responsabilitatea unei existențe autentice și istorice, nostalgia unei stări "paradiziace", tocmai pentru că era embrionară și nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
complicilor este suspendată. Masonii din guvernul de concentrare își apără colegii republicani. The Times scrie: "Lumea civilizată va înțelege că cei care comandă în Portugalia sunt domnii asasini". Societățile secrete, masoneria și carbonarismul, își continuă opera. Guvernul e cu totul paralizat de forța crescândă a republicanilor și nu îndrăznește să ia nici o măsură împotriva lor. Președintele Consiliului, amiralul Ferreira do Amaral, întreabă pe președintele republicanilor, venerabilul Bernardino Machado, dacă Regele Don Manuel poate asista la o ceremonie. Machado îl trimite vorbă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sfârșit, dominată ani de-a rândul de cea mai tristă și mai primejdioasă indiferența politică?!" (Republica din 3 decembrie 1911). Costa, adevăratul dictator al Republicii, nu se gândea la asemenea măsuri. Misiunea lui era să distrugă din rădăcină vechiul regim, paralizând pe rând instituțiile tradiționale. În primele șase luni ale Republicii, acest neobosit reformator dă la iveală 759 de decrete. Câteva din cele mai de seamă, le-am amintit mai sus. Costa însă își pregătește cu abilitate rolul de dictator absolut
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și telegrafului. Guvernul imobilizează pe greviști și încearcă să-i înlocuiască prin voluntari și ofițeri. Câteva zeci de mii de scrisori, unele conținând valori, zac în depozitele poștelor așteptând să fie distribuite. Uniunea Națională a Muncitorilor declară greva generală, care paralizează întreaga Portugalie. Viața ajunge cu adevărat insuportabilă. Țara e sărăcită de greve, moneda e compromisă, oamenii sunt demoralizați, încep să fie atacate magaziile cu alimente și brutăriile. La toate acestea se adaugă miile de soldați care sunt trimiși săptămânal în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și el e alungat după aproape șapte luni. Este un mic record - dar cât de scump plătit! Căci acest guvern, care amenința să se cramponeze la putere - trecuseră trei luni și încă nu căzuse - are de întîmpinat greve generale, care paralizează sectoare întregi din economia țării, acte de sabotaj care dau pradă flăcărilor clădirea caietelor poștale și închisoarea din Lisabona, atentate cu dinamită etc. În august 1919 Parlamentul alege ca Președinte al Republicii pe tribunul Antonio José de Almeida, care-și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
deasupra orașului, pentru a nu primejdui Catedrala sau vreunul din monumentele istorice din Braga. Dar telegramele și informațiile lui Correia Marques au același rezultat pe care l-au avut telegramele trucate și informațiile inexacte în toate celelalte orașe ale Portugaliei: paralizează inițiativa guvernamentalilor și încurajează pe revoluționarii șovăitori. În loc să atace Braga, coloana guvernamentală cere un armistițiu lui Gomes da Costa!... Lovitura de stat reușise. De abia acum, restul garnizoanelor aderă la mișcarea generalului da Costa. La Lisabona, comandantul Cabeçadas adresează în numele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ci integrați armatei spaniole. În același timp, ia naștere "Legiunea Portugheză", organizație paramilitară pentru combaterea comunismului. Devenit ministru al Afacerilor Străine, Salazar strânge legăturile cu generalul Franco, al cărui guvern îl recunoaște printre cei dintâi. Și continua vigilența în interior, paralizând comploturile comuniste, urmărind activitatea masonilor, veghind conjurațiile pregătite de emigrații politici portughezi în străinătate. Portugalia naționalistă și catolică trăiește acești trei ani de crunt război spaniol cu o fervoare și o intensitate fără pereche. Pentru că, instinctiv, simte că primejdia n-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-și ia prin surprindere adversarii cu atâta ușurință. îl auzi din spate pe Odolgan scoțând urlete ca de fiară sălbatică, dar nu se întoarse. Se îngriji, în schimb, de propria persoană: desluși o spărtură în cercul bagauzilor, ce păreau încă paralizați de uimire, strigă în urechea calului și porni către primul șir de brazi. Goana sa nu fu, însă, prea lungă, căci animalul, lovit în coastă de o suliță, se prăbuși într-o parte cu un nechezat și îl trimise de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl află pe Craig preocupat încă de această problemă. CAPITOLUL 9 Se trezi tresărind în beznă, conștient că se mai afla cineva în cameră. - Taci! îi șopti în ureche vocea de femeie. Am un pistol ațintit asupra ta. Ceea ce-l paraliza era că nu putea prinde nici o scăpărare din gândurile ei. Gândul i se îndreptă la speculațiile făcute mai devreme asupra acestui subiect, și apoi, la o concluzie simplă: Nu putea citi gândurile femeilor! - Ha! începu el buimac, ce... Simți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de moarte, spuse Carol cu voce tare. Le e frică să-i rostească și numele. Bine, ai să-mi spui tu, dar nu mor ei. Nu, dar numai gândul la moarte, chiar a altuia fiind, e în măsură să-i paralizeze. Și apoi ține cont că moartea altuia este o..." "Ce dracu m-a apucat!? Vorbesc de unul singur ca nebunii?! Noaptea, pe o bancă, într-un parc?! Am uitat că sunt singur?... Că Filip nu mai e cu mine. Începusem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în privința sentimentelor. Și când am voit să le exprim, fie prin vorbă, fie în scris - am bâlbâit, am fost stângaci. Groaza de sentimentalism, spiritul de analiză, jena de a-mi deschide saltarele cele mai din fund ale sufletului - m-au paralizat. Numai o dată în viață, stăpânit de o nemăsurată pasiune, am putut s-o exprim în scris - atunci când toată ființa mea se târa în genunchi, sărutând urma pașilor unei femei adorate. E de mult de-atunci! Încă o dată, poeziile de la 18
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
știi dacă nu ți le rupeai pe amândouă. Gelozia pricinuită de o femeie e mai chinuitoare în absența ei, decât în prezența ei, pentru că torturile geloziei sunt produse de imaginație, și când femeia e de față, imaginea ei absorbantă îți paralizează imaginația. "Homo homini lupus". Filozoful nu știa că lupii nu se mănâncă între dânșii decât la ultima extremitate. Un bărbat nu e rudă cu nevasta sa, dar e rudă cu surorile nevestei sale. A flirta, adică în ultimă analiză a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai multe căi și când, la aceste nemulțumiri cu caracter "egoist", se vor adăuga și durerile altora, atunci în el va vibra toată durerea vremii lui. 9. Artiștii, când se apucă de "creat", sunt cuprinși de un sentiment care-i paralizează - teama că nu vor corespunde exigențelor excesive ale criticii (...). Idealul, pus prea sus, strecoară în suflete un sentiment de deznădejde, care uneori poate ajunge până la renunțarea, din capul locului, la lupta de a te ridica până la el. 10. Actul creației
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]