2,828 matches
-
și ochii Îi sclipiră vesel. Telefonul lui Diane Începu să cânte melodia din Pantera Roz și toate Începură să râdă. Răspunse, mormăi ceva, după care trase pe dreapta și frână brusc, proiectând-o pe Desert Rose direct cu capul În parbriz. — Dumnezeule, Diane, ce faci? Cred că tocmai mi-am spart capul, și mai am și o operație făcută de curând... Diane opri pe Crescent Avenue, o autostradă urâtă și aglomerată. — Sunteți bine? Desert Rose se uită În oglinda retrovizoare. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să-i spună numele lui. Fără a avea habar de suspiciunile asistentei, Henrietta zâmbea îndreptându-se spre parcare. Simțea deja cum se țese o idilă. La semaforul de la intrarea în Woodbury, chiar peste drum de primărie, două pușlamale care spălau parbrize, dușmanii dintotdeauna ai Henriettei, stăteau la pândă cu bureții lor soioși. Fiindcă era prea târziu ca să recurgă la tactica ei obișnuită de-a porni ștergătoarele de îndată ce-i vedea, Henrietta fu silită să-și vadă parbrizul mânjit. Cu nemăsurată satisfacție își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
primărie, două pușlamale care spălau parbrize, dușmanii dintotdeauna ai Henriettei, stăteau la pândă cu bureții lor soioși. Fiindcă era prea târziu ca să recurgă la tactica ei obișnuită de-a porni ștergătoarele de îndată ce-i vedea, Henrietta fu silită să-și vadă parbrizul mânjit. Cu nemăsurată satisfacție își dădu seama că nu avea mărunțiș și nici de-a naibii n-avea de gând să le dea o hârtie de cinci lire. — Uitați. Luă o pungă de hârtie de pe scaunul de lângă ea și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Să nu ne prindă poliția, c-aveam numai poliție în cartier, acolo. Cum ați început să furați? Când m-am mutat aici-șa, în comuna Jilava, ai mei nu muncea nicăieri. Le era lene. Și eu, pe la paișpe ani, spălam la parbrize, în Peco. Am spălat azi, am spălat mâine... În ’90 ne-am mutat din comuna Gonacea, județul Giurgiu. Și m-a luat niște băieți mai mari, m-a văzut că sunt muncitor, caut de bani, duceam acasă, le cumpăram ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
așa, nu prea mă băga în seamă. „Ce, băgăm pe jegosul ăla? Pe amărâtul ăla?“ Am avut ambiție și stai că-mi fac eu bani! Și-am muncit timp de doi ani de zile, furat, în șantier de sărbători spălatul parbrizelor... de la un furat de Paști. Exact de Înălțare. Am furat un butoi de 220 cu d-aia de spălat, soluție d-asta, vopsea d-asta. Îl dai ca varul pe pereți... așa... Am uitat cum se numește. Și furam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îmi trebuie patru roți de teveu sau patru roți de tractor. Sau patru de Dacie, patru de Trabant. Și Trabantu-l puneam pe sticle de lapte în parcare. Roți... și luam să-și facă omul căruță mică. (Asistența râde.) Cum luați parbrizele? Tăiam kederul. Scoteam kederul. Din față, de cauciuc. Ăla-l scoteam. Și portbagajul... mă lăsam o dată pe el și trăgeam o dată cu forța. Sau mă suiam, ca să iau casetofonul, pe capotă. Și săream în călcâie exact pe mijlocu’ la capotă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
De multe ori, îți lua ceasul de lângă noptieră, de lângă pat. Tu dormeai acolo și el intra, pac! Ăștia erau hoții care erau, spărgătorii de seifuri, de bănci, de astea... Dar ăștia, ce? Au luat o piatră, au dat într-un parbriz și gata. Vin aicea și-l vezi: Viceroy, nesuri, salamuri de Sibiu. Asta. Infractor mare, ăsta! Și el, când colo, e vai și vai... Sau stau și mă uit... Eu sunt cu escrocherie! Un escroc, cândva, pe vremea noastră, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se deschide În dreptul portbagajului, și apoi plutește - balonaș diform, ironizat de lumina farurilor. Un rând de blocuri le apăru În față, tremurând, iar lampioanele sure Începură o cursă rapidă, un rând de pini se Înclină dintr-o dată, aplecându-se peste parbriz, făcându-l să se cutremure de spaimă și forțându-l să deschidă larg ochii, bătând din pleoape. Unde suntem? Întrebă Zero. — Chiar că ești ciudat, frate, râse Ago. — Arunci În aer multinaționala și În loc să ai adrenalina la două mii, dormi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și nu mai rămase nimic, doar punctele roșii ale ceasului de deasupra oglinzii retrovizoare, care arătau 5.47, și lampioanele de pe malul fluviului lung și Întins ca o masă de biliard, și o lumină hipnotică galbenă ce se oglindea pe parbriz - un semafor legănat de vânt, care se bălăngănea pe cerul plin de nori. Meri zări o patrulă de poliție alb-albastră și Ago Încetini. Pentru o clipă, Zero Își imagină că ofițerul avea să Întindă paleta. Cineva luase numărul mașinii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de gălăgioasă. Veselia contagioasă a fetiței Îi alunga gustul grețos al unei nopți amare, chinuite de gânduri negre și tulburătoare. Trecură de chioșcul de ziare - Înăuntru vânzătoarea răsfoia curioasă Chi. Atente, se opriră la trecerea de pietoni, oglindindu-se În parbrizul unei mașini În trecere: o fetiță cu codițe, Într-un paltonaș albastru, și o femeie tânără cu o pelerină gri și un fular de mătase, unduind În diferite nuanțe. Impecabilă de la prima oră a dimineții. Chiar și după o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scaunului lui Antonio era o canistră plină cu benzină și se Întrebă de ce, dar apoi, atenția Îi fu atrasă În altă parte, emoționată de vederea casetelor ei - succesele Loredanei Berté, Diana Ross, Celentano, Antonella Ruggiero - Încă pe bordul mașinii. Pe parbriz stăruia abțibildul lipit cu ani În urmă de Valentina: MAKE LOVE NOT WAR. În Tipo plutea un miros de chiștoace vechi și de sex. Emma rămase uimită, căci nu-și imaginase că Antonio are pe altcineva, dar poate că simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
continua să-l tragă de mână pentru a-l convinge să oprească, se eliberă de ea, lovind-o cu cotul. Emma Își acoperi fața cu mâinile și le văzu pline de sânge. Antonio frână brusc, trimițând-o cu capul În parbriz. Motorul se opri. — Scuză-mă, n-am vrut, spuse - În timp ce, trecând peste barajul de ciment, mașina se Înțepenise În piedestalul care Înconjura obeliscul Ducelui, speriind un stol de pescăruși - Îmi pare rău iubire, iartă-mă. Începu să caute În buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
chinuiseră să le parcheze la marginea pieței. Le aranjaseră În centru, În jurul fântânii de secol XV, peste tot, căci oricum gardienii publici nu treceau pe acolo și n-ar fi amendat pe proprietarul vreuneia dintre acele berline care aveau pe parbriz autocolante pline de steme și insigne cu numele societăților și asociațiilor provinciale sau regionale, sau chiar de stat. Portarul țeapăn În uniformă care păzea intrarea Închisă ermetic refuză să-l lase pe Antonio să urce: nu avea invitație. El protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
geamurile din spate ale mașinii. Încă mai era acolo canistra cu benzină așezată În spatele scaunului lui. Și revistele și carcasele casetelor de pe bord. Și pata de sânge de pe scaunul pasagerului. Mașina era Închisă. Scoase chitanța de amendă de sub ștergătorul de parbriz. Fusese Întocmită la ora 20.40. Antonio și copiii trebuiau să fie Încă În Împrejurimi. Răscoliră străduțele și piețele aglomerate de adolescenți care veneau În centru pentru petrecerea nopții de vineri, și toate colțurile Întunecate și pustii din zona Tor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ne caută În viața pe care o trăim vede doar umbra pe care noi o proiectăm. Dar noi nu suntem așa. Pe aleile din Gianicolo, prundișul scârțâia sub pașii lor. Un văl umed făcea să lucească mașinile parcate sub platani. Parbrizul Peugeotului lui Sasha era stropit de apă - ca de ploaie. Dar norii rătăceau și nu reușeau să se adune. Din când În când Învăluiau fața lunii, descoperind-o apoi Încet - diafană, ca o monedă. Emma Îi arătă luminile roșii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
benzină. — Eu merg acolo Întotdeauna când trebuie să sărbătoresc ceva. N-am fost niciodată singur. Îi deschise portiera mașinii, iar după ce ea se așeză o Închise la loc, cu grijă. Emma privi luminile albastre ale firmei care se oglindeau În parbriz. Sasha ocoli Încet mașina și se așeză la volan. Băgă cheile În contact, dar nu porni motorul. Părea că așteaptă ceva. — La Grand Hotel, la Termele din Saturnia, este o cameră rezervată pe numele meu, două nopți deja plătite. Hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
placa și am deplasat-o aproximativ zece metri, până aproape de mașina mea. Unde-mi pusesem cheile?Telefonul era în mașină și trebuia să sun urgent la 112. Am luat o piatră, m-am depărtat câțiva centimetri și am aruncat-o. Parbrizul din dreapta se făcu țăndări. Am luat telefonul și am sunat apoi când cineva răspunse am spus dintr-o suflare: Pe plajă, un tânăr a fost mușcat de un rechin! Repede! Apoi am închis și m-am aplecat spre placă. Brațul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vocală. Mesajul pe care Îl lăsă Marie era scurt. „Sună-mă repede. Te iubesc“. Urmări din ochi goeleta care se Îndepărta spre apus, de unde venea furtuna. Și dacă nu se va mai Întoarce? Primele picături de ploaie se striviră de parbriz cînd ajunse la mașină. Deschise portiera, provocînd un curent de aer care făcu să zboare hîrtiile din compartimentul pentru diverse mărunțișuri. Închizînd iute ușa, se apucă să le adune și tresări descoperind un bilețel scris pe o foaie ruptă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebuit să fie ca un Dumnezeu; totuși, prezența lui părea să le lase indiferente. Un val de ceață coborî din vârful colinei, ascunzându-le puțin câte puțin privirii. Reveni la mașină. Așezat la volan, Walcott fuma un Craven; ploaia udase parbrizul. Cu o voce blândă, discretă (discreție ce nu părea deloc un semn de indiferență), Îl Întrebă: „Sunteți În doliu?...” Michel Îi povesti despre Annabelle, despre sfârșitul ei. Walcott asculta, din când În când clătina din cap sau ofta. Când Michel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mașină, aceeași poveste. Umbra îi cade pe scaunul de lângă șofer, de acolo se lățește la șofer, apoi urcă în întuneric, ca să se ivească din nou în colțul din dreapta, să urce, să crească, să dispară, să se ivească din nou. Pe parbriz șiroiește umezeala, îndepărtată ritmic de cele două ștergătoare. Fâș fâș. Roțile scârțâie. Fâș fâș. Motorul urcă în viteza a treia. Fâș fâș. Umbra suie pe scaunul din față. Fâș fâș. O roată din dreapta a trecut peste un capac de canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Fâș fâș. Roțile scârțâie. Fâș fâș. Motorul urcă în viteza a treia. Fâș fâș. Umbra suie pe scaunul din față. Fâș fâș. O roată din dreapta a trecut peste un capac de canal. Fâș fâș. O picătură de apă agățată de parbriz încearcă să ajungă și ea undeva. Fâș fâș. Apoi alta. Semaforul o iluminează violent. Fâș fâș. Apoi alta. ─ Spătarului 29, se aude prin stație. Spătarului 29, în cinci. Spătarului 29, hai care sunteți, în zece. Spătarului 29, donșoară, sunt 241
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. Pe cap avea un fes tricotat, verzuliu. Se juca cu cesulețul-breloc atârnat de plafonieră. Îi dădea un bobârnac ușor și urmărea cum cesulețul se zbate, dând parcă să atingă parbrizul. Mormăi amuzat, pe jumătate întors spre șoferul care îl urmărea nehotărât ce să-i facă: - Până trece coloana. Apoi pornim. Coloana se scurgea, într-adevăr, în capătul străzii. Femeia coborâtă din taxi. Încerca și ea să urmărească goana mașinilor. Înălțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care se cerea rapid potolit. Mai ales atunci când mai luai în calcul și faptul că drumul spre casă, la volanul unui Aston Martin, fusese încetinit de un idiot care mergea cu douăzeci de mile pe oră și pe al cărui parbriz din spate se găsea unul din abțibildurile alea enervante pe care scrie „Copil la bord“. Hugo se simțea iritat de fiecare dată când constata că gradul de moralitate e impus de clasa posesoare de copii. Mai cu seamă că, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
licitație de prăjituri, la care toți părinții erau așteptați să contribuie. Hugo avea senzația pregnantă că dacă el s-ar fi abținut, copilul avea s-o pățească. Când a intrat în parcarea supermarketului, ploaia a început să se rostogolească pe parbriz. Ultimul loc din zona Părinți și Copii de lângă intrare tocmai fusese ocupat. Hugo a privit furios cum o familie cu greutate, formată din patru membri, a coborât din Fordul Escort. Ambii fii, care erau îngrozitor de grași, aveau în jur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Mormăi: - Îți spusesem să taci. Nu vrei. Nici nu te bag în seamă, în astfel de condiții. Ridică din umeri și continuă să scrie... „La volan, o huidumă îmbrăcată într-un costum negru, cu dungi, încerca să vadă ceva prin parbrizul lovit de picăturile mari. Zgomotul monoton al ștergătoarelor interfera neplăcut cu melodia “Blues falling down like rain”, interpretată de Dana Gillespie, iar fumul din mașină începea să pună probleme serioase plămânilor celor doi bărbați. Huiduma coborî un pic geamul, apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]