2,639 matches
-
a filozofului-revoluționar este pentru înnoire radicală, cea de-a doua opțiune a sa -de multe ori nici măcar mascată bine în bagajele primei - este pentru restaurația foarte-vechiului. Opțiunea a doua, chiar dacă rămâne totuși uneori mai discretă, sau pare o mască, o parodie, este fundamentală și are, după părerea mea, o forță de neînvins. Ne afirmăm, poate, zgomotos la prima opțiune, ca adepți fără rezerve ai noului, ne avântăm înainte cu elan, ambiționăm cu patos la asaltul viitorului; dar s-ar părea că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
urmă a dispărut, putem reconstitui cu greu modul lui de acțiune printre adepții săi al căror număr a putut fi considerabil. Unii îl considerau lider al „frățiorilor” și al „lollarzilor” partizani ai mișcării libertine. Organizează banchete orgiace, un fel de parodii ale Cinei cea de taină și ale slujbei religioase în serate secrete și nocturne. Un Hristos îmbrăcat în veșminte somptuoase, încoronat cu o diademă și având alături o Marie strălucitoare. Ei figurează cuplul primordial care celebrează întoarcerea la inocența edenică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de orbire. Acesta Îl felicită pe Baskerville pentru că a găsit rezolvarea și, recunoscându-și În aparență Înfrângerea, Îi Întinde volumul care a pricinuit atâtea morți. Eterogenă, cartea cuprinde un text arab, un text sirian, o interpretare la Cœna Cypriani - o parodie a Bibliei - și un al patrulea text În greacă, cel pentru care avuseseră loc crimele. Această carte, ascunsă printre celelalte, e al doilea volum al celebrei Poetici a lui Aristotel, o lucrare nerepertoriată până atunci În bibliografii și În care
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a Înțelepciunii pe care creștinătatea o strânsese de-a lungul veacurilor. Părinții Bisericii spuseseră ceea ce trebuia despre puterea Verbului, și a fost de ajuns ca Boethius să-l comenteze pe Filozof pentru ca taina dumnezeiască a Verbului să se prefacă În parodia omenească a categoriilor și a silogismului. Cartea Facerii spune ceea ce trebuie știut despre alcătuirea cosmosului, și a fost de ajuns să se descopere cărțile despre fizică ale Filozofului pentru ca universul să fie regândit În termenii unei materii oarbe și mucilaginoase
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
și se învelește cu cealaltă parte a ei; întreaga câmpie „curge spre un asfințit necunoscut”. În volumul Stâlpi (1974) se întâlnesc versuri pe ritmuri populare mai jucăușe, nici ele debordând de optimism. Altele, în stil pillatian, sunt mai degrabă niște parodii: „Ieșiți și din metrouri, și târlă și din iurtă / În iarba cea mai verde ne tăvălim acum / Și-aflăm în timp ce râdem ca-n alte ere cum / mesajele din cosmos ne gâdilă pe burtă.” Tipică din nou pentru „câmpia eternă” este
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
TR, 1968, 28; Gabriel Dimisianu, „Nedumerit în Atlantida”, VR, 1968, 12; Zaharia Sângeorzan, „O mască în plus”, CRC, 1969, 46; Sasu, Progresii, 142-145; Virgil Cuțitaru, Dincolo de măști, CRC, 1973, 4; Voicu Bugariu, Modalitate și rezolvare, ARG, 1973, 4; Liviu Leonte, Parodie și gravitate, CRC, 1975, 52; Valeriu Cristea, Consecvența umorului, RL, 1976, 47; Valentin F. Mihăescu, Umor și gravitate, LCF, 1976, 50; Vlad Sorianu, Un prozator, ATN, 1977, 1; Valentin Tașcu, Un exercițiu de imaginație, ST, 1977, 2; Virgil Brădățeanu, Viziune
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
de rigoare, o limpiditate a fantasticului. Farmecul lor special rezidă în „atitudinea” narativă a autorului, care, mimând ingenuitatea și detașarea, se preface că nu-și cunoaște personajele și le lasă, inclusiv atunci când vorbesc, de capul lor. De aici învăluitoarea ironie, parodia tandră din aceste povestiri. Volumul Povestiri din Medio Monte cuprinde nuvelele Gravimetrul, un mic roman de formare a „eroului” Lutz Korodi, inventatorul unui aparat pentru măsurarea gravitației pământului, și Memoriul lui Vasile Duminică, o scurtă cronică subiectivă, „cârcotașă”, a orașului
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
al XIX-lea, în care se consumă melancoliile și obsesiile unui tânăr intelectual cu veleități artistice, asemănător întrucâtva lui Traian Demetrescu. Iarăși diferit, sub toate aspectele, este romanul Orașul (1978), striat de masive componente livrești, eseistice și funcționând după tehnicile parodiei și ale caricaturii. Autoarea întrebuințează procedee precum citarea și parafrazarea de versuri, evocarea unor situații din alte opere literare și, în general, din sfera culturii, face apel la pagini de jurnal, la adresarea către cititor, la pastișarea unor atitudini narative
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
celebre). Pe de altă parte, este aici o confirmare a continuității de tehnică și de substanță a scrisului lui I., care, dincolo de toate diferențele, își asumă să rămână egal cu sine și perfect previzibil pe traseul literatură-parodie a literaturii-parodie a parodiei literaturii ș.a.m.d. Nicolae Iliescu pune în noua poetică a autenticității mai multă ironie intelectuală decât alții și o artă de a combina tehnicile epice care spulberă completamente coerența și ritmurile narațiunii clasice. Povestirea începe prin a parodia un
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
romantismul naiv, schematic, edulcorat, în care bună parte din proza românească întârzia încă. Și, fragmentar, chiar reușește. În nuvelă, lucrare caracterizată printr-o compoziție inedită, un autor-narator pornit să demitizeze, să arunce în aer regulile îmbină ingenios tiparele romantice și parodia lor într-un joc ironic, polisemantic, care trimite la procedee ale intertextualității din narațiunea modernă. Eroul, un personaj byronian, apropiat ca structură și de câteva personaje ale lui Pușkin și Lermontov, practică fără scrupule, cu o voluptate cinică nedisimulată, un
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
introductiv Catastihul amorului, ca și al romanului La gura sobei (apărute anonim în 1865), precum și al nuvelei O zi de fericire. În Catastihul amorului se teoretizează în marginea principiilor realismului de tip balzacian, iar romanul (poate o adaptare) este o parodie, surprinzătoare prin modernitate, a procedeelor clișeizate de construire a unei astfel de scrieri. Articolele de critică literară ale lui I., mai ales Principiele criticei, au ca sursă estetica hegeliană, cunoscută fie direct, fie prin intermediari francezi. Delimitată net de știință
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
aparent versul nu mai are nimic din izvorul originar, el păstrează în conținut firul arhetipal. În volumul Colorând o frază (1978), I. scrie o poezie a sentimentelor, în tonuri calde, calme, cu discrete nuanțe ironice, împinse uneori cu delicatețe până la parodie, ezitând între accentul grav dat de conștiința trecerii timpului și un fel de divertisment festiv. Volumul Desen după natură (1988) cuprinde două cicluri, Scriptorum și Epistolarium. Primul are o compoziție eterogenă: alături de poezii erotice, pasteluri nostalgice, se întâlnesc evocări ale
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
lui sunt foarte reușite, în linia teatrului postbelic ilustrat de Teodor Mazilu, Marin Sorescu și Ion Băieșu. Literatura sa, în genere, este un amestec de observație realistă, de reflecție morală (în care intră, fatal, și ironia) și o notă de parodie și fantastic ce vine dinspre teatrul ionescian. Toți indivizii, copleșiți de destinul lor existențial, nu găsesc altă soluție de salvare decât fuga în închipuirile pe care și le plăsmuiesc, evaziunea într-o utopie ce merge spre absurd și grotesc. Având
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
LCF, 1964, 15; Nicolae Crețu, Ion Istrati, IL, 1968, 4; Liviu Leonte, Originalitatea povestirii, IL, 1969, 12; Popa, Dicț. lit. (1971), 305-306; N. Barbu, Comedia țărănească, CRC, 1973, 3; Petru Poantă, „Satul fără țărani”, ST, 1974, 11; Voicu Bugariu, O parodie involuntară, LCF, 1975, 2; Val Condurache, „Păsări călătoare”, CL, 1975, 6; Andi Andrieș, Bădia Nică, CRC, 1977, 5; Const. Ciopraga, Exodul prozatorului Ion Istrati, CRC, 1977, 5; Maftei, Personalități, III, 168-171; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 237-238. Ș.A.
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
în paginile „Gazetei literare”, cu povestirea, Tampon și trambulină (1967). În același an va publica în „Ateneu” un eseu amplu pe tema etnopsihologiei. Ulterior colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Hyperion” ș.a., cu proză scurtă, fragmente de roman, parodii, note polemice, recenzii. Prima carte este Idolii peșterii (1969), roman în care sunt urmărite cu umor și compasiune deambulările unei promoții de absolvenți în complicatul proces de integrare socială și profesională. Romanele semnate de L. sunt relativ omogene și ca
LOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287845_a_289174]
-
natural. Sau că cei aproximativ de oameni care vor muri În acest an datorită medicației luate exact cum a fost prescrisă ar putea fi mai bine protejați. Însă datorită specificului de autoprotejare a acestei cărți vreau să scot În evidență parodia științifică pentru a vă Încuraja să fiți vigilente. Nu permiteți propriilor concepții și prejudecăților fixiste despre corpul și nevoile sale să se amestece cu opiniile generale. Indiferent de cît de contradictorie este informația sau de cît de convingătoare propaganda puteți
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
de comparația lui Dinicu Golescu între realitățile din țară și cele din afara ei. Aplicată și erudită, cartea este ea însăși o călătorie antrenantă, spectaculoasă și pitorească. Scriitura artistă, evidentă încă din studiile anterioare, se răsfață aici în voie. Pastișa și parodia - uneori abia simțite în discursul eseistic și combinate cu stilul dezinvolt al specialistului - sunt expresive instrumente analitice, cu o tentă a gratuității estetice, ca într-un Levant al istoriei noastre literare. Cu volumul Cordonul de argint (1997), autorul își continuă
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Gâze, lucruri, animale, / Câte-am prins în Fabule, / Nu știu dacă fac parale / Asprele-mi vocabule. Însă eu vă cer iertare/ (Cu umor și grație!), / Pentru cazul când vă doare/ Câte-o comparație!” (Epilog). În mai bine de șaptezeci de „parodii întârziate”, poetul demonstrează o certă virtuozitate a imitației, într-un registru variat care surprinde caracteristica minoră a creației altora - de la Victor Eftimiu, Mihai Beniuc, Marin Sorescu până la Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, Gheorghe Grigurcu ori la textierii de muzică ușoară Angel
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
București, 1966; Fabule dintr-un degetar, București, 1970; Cartea cu zâmbete, București, 1974; Minifabule, pref. Aurel Baranga, București, 1974; Un buchet de epigrame, București, 1975; Flori de cactus, București, 1977; Jocul cuvintelor, București, 1982; Ce frumoasă este viața!, București, 1986; Parodii... fără adresă, Timișoara, 1998; Triptic satiric, București, 1999; Oglinda cu multe fețe, București, 2001. Culegeri: Colo-n larg de Bărăgan, București, 1964. Repere bibliografice: Aurel Martin, Un poet sensibil, „Tânărul scriitor”, 1956, 9; George Corbu, „Un buchet de epigrame”, O
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
o enormă gură) și, aproape de modelul arghezian al Țării de Kuty, montează tablourile caricate și înfricoșătoare prin derizoriu ale țării Kalup și cetății F.B.K., dominate de stupizii Ocves (Omul cu creierul vesel) și Gip (Genialul intens pozitiv). Amestecul de pamflet, parodie, farsă și umorul, privilegierea jocului până la punctul în care limita dintre artă și antiartă se șterge, insulele de lirism adevărat fac din acest insolit și aproape necunoscut roman sau antiroman - cum l-a definit Ion Pop - o scriere a cărei
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
murit intoxicat” și „Ți-am citit volumul/ Versuri cu duiumul/ Prețul, trei lei fix/ Poezie... nix” sunt două dintre numeroasele catrene ironice pe care M.-N. i le dedică adversarului. La gloria modestă a numelui Nigrim a contribuit, desigur, și „parodia originală” scrisă de G. Topîrceanu: „De ce e tristă luna oare/ În seara asta? Da, ghicim:/ A auzit la șezătoare/ O epigramă de Nigrim”. SCRIERI: Filosofia socialismului, Câmpulung, 1900; Astrale, București, 1901; La Roumanie à l’Exposition universelle de 1900, Paris
MIHAESCU-NIGRIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
lor, ce sunt? Nimic alt, iubiților, decât limbajul cifrat cu care cei isteți se înțeleg între ei sub nasul proștilor.” Revista a adunat în jurul ei o seamă de „specialiști” ai genului, care au colaborat permanent cu versuri satirice, schițe, scenete, parodii, fabule, panseuri, epigrame, anecdote. Multe texte sunt semnate cu pseudonime. Printre cei care au publicat aici poezii satirice se numără Al. O. Teodoreanu, Mihail Munteanu, B. Mihail ș.a. Cu proză scurtă figurează, între alții, Gh. Brăescu, Gh. Costăchescu, Th. Cazaban
GLUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287301_a_288630]
-
descântec se poate citi și admira că și o doina. Cu devotament filial și cu rigoare de cercetător, G. îngrijește și publică scrierile părinților săi, Ștefania Cristescu-Golopenția și Anton Golopenția. SCRIERI: Le Sînge à la porte. Vers une théorie de la parodie, New York-Berna, 1983; Mitul pagubei, Providence (SUA), 1986; Leș Voies de la pragmatique (în colaborare), Stanford (SUA), 1988; Cartea plecării, București, 1995; America, America, București, 1996; Vămile grave, București, 1999; Intermemoria. Studii de pragmatică și antropologie, Cluj-Napoca, 2001; Chemarea mâinilor negative
GOLOPENŢIA-ERETESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287311_a_288640]
-
de concret, construită, abstractă și generalizatoare precum matematicile, cu modele în Paul Valéry și Ion Barbu. Nu a avut însă forța de a-și pune stihurile în acord cu aceste deziderate novatoare. À la manière de... e o culegere de parodii și pastișe agreabile, dovedind buna cunoaștere a poeziei românești și universale. A doua carte, Bolta bizantină, încearcă - în vis și legendă, senzualitate și culoare, în mistica luminii și a apei - să recompună un „vechi suflet din Răsărit”: „bolta bizantină” este
HUZUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
haz de necaz. Facem la fel și noi, cu speranța că vom izbuti să aducem o rază de bună dispoziție în sufletul cititorilor noștri.” Publicația reușește, într-adevăr, să-și atingă scopul, făcând să apară numeroase versuri, proze, scenete, anecdote, parodii și caricaturi de bună calitate. Foarte acide sunt, de pildă, satirele antifasciste în versuri ale lui Ștefan Baciu și ale lui Grigore Cumpănașu, ca și ale unor autori ce se ascund sub pseudonime precum Ivan Turbincă sau Don Garcia și
HUMORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287465_a_288794]