KorAP: Find »[drukola/base=paroh & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...141 >

3,524 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

botez păpușa cu numele de Eva. — Dar cei de la poliție par să creadă în continuare că e moartă. — O femeie ca ea nu poate să moară niciodată, zise dr. Board. Poate să explodeze, dar amintirea ei va rămâne neștearsă. Părintele paroh St John Froude stătea la el în birou și împărtășea părerea doctorului Board. Amintirea unei doamne masive și, din câte se părea, goală, pe care apucase s-o vadă țâșnind de după salcia de la capătul grădinii sale ca o nimfă dezgustător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
reprezentant al unei mătuși - lucru care putea totuși explica ortografierea greșită a cuvântului „soră-ta” și transcrierea mai degrabă fonetică decât literală a cuvântului -, când vântul schimbă șirul rotunjit de litere. De data asta, când se uită, mesajul spunea SOSSAR. Parohul se înfioră. Ce sos sărea și unde sărea? „Păcatele făcute cu gândul” se adresă el cu reproș celui de-al patrulea pahar de whisky înainte de a mai consulta o dată oracolul. TURAJOS fu urmat de JARSUS, iar acestuia i se succedă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
tăcere împotriva contracepției, a avortului și a relelor provocate de promiscuitatea sexuală. Toate erau simptome și cauze și simptome cauzative ale haosului moral în care se transformase viața de pe Pământ. Și, în cele din urmă, mai erau și excursioniștii. Preotul paroh St John Froude ura excursioniștii. Ei mânjeau micul Eden al parohiei sale cu ambarcațiunile lor, cu radiourile lor și cu lipsa de rușine cu care se bucurau de clipa prezentă. Iar excursioniștii care îi profanau perspectiva de la fereastra biroului său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
casca de pe cap, o să-l dezlege și o să-i împingă cadavrul peste bord, în apă. Gaskell Pringsheim urma să moară din cauze naturale, prin înec. Și chiar în clipa aceea ușa cabinei se deschise, iar Sally se uită la silueta parohului St John Froude, care stătea în pragul ușii. — Ce dracu’...? murmură ea și sări de lângă Gaskell. Părintele St John Froude ezită. Venise aici ca să-și recite poezia și ar fi zis-o el, dar era limpede că năvălise nepoftit peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
să se zvârcolească acolo într-un stil extrem de neobișnuit. Părintele St John Froude se uită la el îngrozit. Nu numai că bărbatul nu avea nici un fel de față, dar îi mai erau legate și mâinile la spate. Dragul meu, rosti parohul, terifiat de scenă, și își ridică privirea spre femeia goală, sperând să primească o explicație de vreun fel sau altul. Femeia îl privea demonic și ținea în mână un cuțit de bucătărie imens. Părintele St John Froude se retrase, poticnindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
exact când înfiorătoarea femeie plonjă înspre el, apoi începu să vâslească, îndepărtându-se și uitând complet de misiunea lui inițială. Sally rămase în cocpit și-i strigă vorbe jignitoare, iar în spatele ei se ridică o formă apărută în ușa cabinei. Parohul văzu cu ușurare că acum bărbatul avea față - nu una simpatică, ci de-a dreptul oribilă, dar, la urma urmei, totuși o față! - și că se apropia de femeie prin spate, mânat de cine știe ce intenție oribilă. în clipa următoare intenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
spate, mânat de cine știe ce intenție oribilă. în clipa următoare intenția a și fost dusă la capăt. Bărbatul se aruncă asupra femeii, cuțitul căzu pe punte, femeia încercă să se agațe de marginea ambarcațiunii și apoi alunecă drept în apă. Părintele paroh St John Froude nu mai așteptă nici o clipă în plus. Vâsli viguros și se îndepărtă. Indiferent ce orgie îngrozitoare de perversiuni sexuale întrerupsese, nu mai voia nici să audă de așa ceva și nici femeile pictate, cu cuțite după ele, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
după ele, care îi spuneau fiu de curvă futangioaică și fiu de lingător de pizdă - pe lângă alte lucruri asemănătoare - nu-i stârneau înțelegerea atunci când obiectul pasiunilor lor obscene îi făcea să se arunce în apă. Și, oricum, erau americani. Părintele paroh St John Froude nu avea timp de pierdut cu americanii. Ei simbolizau tot ceea ce el considera dezgustător în lumea modernă. Cuprins de un dezgust și mai aprig pentru prezent și de o nevoie urgentă de a trage un gât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
era cumva moartă, când îl cuprinse somnul. în curtea bisericii, Eva urmări cum reverendul St John Froude coboară înspre adăpostul bărcii și începe să vâslească către stufăriș. Imediat ce bărbatul dispăru, ea începu să urce cărarea spre casa acestuia. De vreme ce părintele paroh era plecat, Eva era dispusă să înfrunte riscul întâlnirii cu soția lui. Se strecură pe poartă în curtea casei și se uită în jur. Locul degaja un aer de paragină și o stivă de sticle goale aruncate într-un colț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
gol. Femeia își strecură capul cu mare grijă în câteva camere și descoperi că toate erau în mare parte lipsite de mobilier sau cu huse de praf puse peste scaune și canapele. Locul mai era și incredibil de murdar. Clar, parohul nu putea fi decât burlac. în cele din urmă Eva îi găsi biroul. Pe masa lui de lucru stătea un telefon. Se îndreptă spre el, ridică receptorul și formă Ipford 66066. Nu-i răspunse nimeni. însemna că Henry trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
trebuie să fie acolo! — Ei bine, nu e. — Dar trebuie să fie! E cutremurător de important să dau de el! — îmi pare rău, dar nu vă pot ajuta, răspunse tânăra. — Dar... începu Eva și aruncă o privire pe fereastră. Părintele paroh se întorcea și tocmai urca pe cărarea din grădină, venind spre ea. — O, Doamne! murmură Eva și puse repede receptorul în furcă. Cuprinsă de panică, se întoarse și ieși în grabă din încăpere. Numai când izbuti să ajungă iarăși pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
că sunteți doamna Wilt? — Bineînțeles că sunt sigură. Din cauza asta v-am și sunat. — Pot să vă întreb de unde sunați? Nu știu, zise Eva. Vedeți, sunt aici, în casă, și n-am nici o haină pe mine și... o, Doamne! Părintele paroh urca pe cărarea spre terasă. — V-am ruga să ne dați adresa, dacă se poate. Nu mai pot vorbi, zise Eva și puse telefonul în furcă. Ezită o clipă, după care înhăță iedera de pe birou și ieși în fugă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
cu cele mai stranii halucinații. Casa parohială devenise ciudat de zgomotoasă. Pe casa scărilor se auzeau scârțâituri stranii, iar de la etajul de sus veneau sunete inexplicabile, ca și cum cineva sau ceva s-ar fi deplasat pe furiș prin casă, dar când parohul se duse să verifice, zgomotele încetară brusc. Urcă la etaj și-și strecură capul în câteva dormitoare goale. Coborî iar la parter și se opri pe holul larg, ciulind urechile. Apoi se întoarse la biroul lui și încercă să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
dormitoare goale. Coborî iar la parter și se opri pe holul larg, ciulind urechile. Apoi se întoarse la biroul lui și încercă să se concentreze pe predica de care se apucase, numai că senzația că nu era singur persista. Părintele paroh St John Froude rămase așezat la masa de lucru și se gândi la posibilitatea existenței unor fantome. Se petrecea ceva foarte ciudat. La ora unu după-amiaza coborî în hol, intră în bucătărie și descoperi că îi dispăruse o jumătate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
că trebuie să fie o greșeală. Eu nu cunosc nici o doamnă Wilt. — Apelul a venit în mod cert de la telefonul dumneavoastră, domnule. Părintele St John Froude medită asupra problemei. — Asta-i foarte ciudat, zise el. Eu locuiesc singur. — Sunteți părintele paroh? — Desigur că sunt parohul. Aici e casa parohială, iar eu sunt parohul. — Am înțeles, domnule. Iar numele dumneavoastră este...? — Părintele St John Froude. F... R... O... U... D... E. — în ordine, domnule. Și dumneavoastră nu aveți în nici un caz o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
o greșeală. Eu nu cunosc nici o doamnă Wilt. — Apelul a venit în mod cert de la telefonul dumneavoastră, domnule. Părintele St John Froude medită asupra problemei. — Asta-i foarte ciudat, zise el. Eu locuiesc singur. — Sunteți părintele paroh? — Desigur că sunt parohul. Aici e casa parohială, iar eu sunt parohul. — Am înțeles, domnule. Iar numele dumneavoastră este...? — Părintele St John Froude. F... R... O... U... D... E. — în ordine, domnule. Și dumneavoastră nu aveți în nici un caz o femeie în casă. — Desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Apelul a venit în mod cert de la telefonul dumneavoastră, domnule. Părintele St John Froude medită asupra problemei. — Asta-i foarte ciudat, zise el. Eu locuiesc singur. — Sunteți părintele paroh? — Desigur că sunt parohul. Aici e casa parohială, iar eu sunt parohul. — Am înțeles, domnule. Iar numele dumneavoastră este...? — Părintele St John Froude. F... R... O... U... D... E. — în ordine, domnule. Și dumneavoastră nu aveți în nici un caz o femeie în casă. — Desigur că n-am nici o femeie în casă. Insinuarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
că a dispărut de-acasă în condiții suspecte. L-am reținut pe soțul ei pentru cercetări. Părintele St John Froude clătină din cap. — Ce nenorocire! murmură el. — Vă mulțumim pentru ajutor, domnule, zise sergentul. Și ne scuzați pentru deranj. Părintele paroh St John Froude puse telefonul în furcă, rămânând pe gânduri. Ideea că împărțea locuința cu o femeie eliberată de corp și recent ucisă nu era tocmai dintre cele pe care ar fi avut chef să le pună pe lista lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
îndârjire la ideea de a fi trezit în mijlocul după-amiezei, după ce că nu avusese parte de somn vreme de treizeci și șase de ore, iar acum încerca să recupereze ceva din el. Mă trezești ca să-mi spui nu știu ce idioțenii despre un preot paroh pe nume Sigmund Freud... — St John Froude, domnule, zise Yates. — Nu-mi pasă cum îl cheamă. Tot neverosimil sună. Dacă afurisitul ăla de individ zice că femeia nu e acolo, nu e acolo. Ce-ar trebui să fac eu? — M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
relativ sănătoasă, ba chiar îi ceruse dovezi ale identității sale într-o manieră dintre cele mai buimăcitoare. Din ciocnirea cu propria ei convingere în existența sa neîntreruptă, acum subminată zdravăn, Eva se retrăsese cu răni serioase și exact reacția părintelui paroh St John Froude la apariția sa în casa lui era ceea ce-i mai lipsea ca să-i completeze suferința. Apelurile acestuia la Atotputernicul, care trebuia să elibereze sufletul dragei de Eva Wilt, cea plecată dintre noi, cea decedată, de actuala ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
care trebuia să elibereze sufletul dragei de Eva Wilt, cea plecată dintre noi, cea decedată, de actuala ei formă, greu de suportat de către cei vii, o afectară profund pe Eva. îngenunche pe covor și izbucni în plâns, timp în care parohul se holbă la ea prin lentilele ochelarilor, închise ochii, se rugă cu o voce șovăitoare, deschise iar ochii, tremură și, în general, se comportă într-o manieră gândită special să provoace amărăciune și disperare în presupusul cadavru, iar atunci când, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
ei rol cu tot entuziasmul de care era în stare, așa cum se dedicase și trambulinei elastice, olăritului sau lecțiilor de judo, ceru să știe unde îi era morții biruința sa, unde era boldul ei. De unde dracu’ să știu eu? mormăi parohul și se întinse după sticla de whisky, dar descoperi că era goală. Atunci se așeză și-și acoperi urechile cu mâinile, ca să înăbușe sunetul acela îngrozitor. în general, „Rămâi la mine!” era ultimul imn pe care l-ar fi ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
în cămară, când auzi o bătaie la ușă și Eva intră la el în birou. — O, părinte, am păcătuit! zbieră ea, străduindu-se cât putea ea mai bine să se jeluiască și să scrâșnească din dinți în același timp. Părintele paroh St John Froude apucă strâns brațele fotoliului și încercă să înghită un nod. Nu era ușor. Apoi, înfrângându-și spaima - explicabilă - că fusese lovit de delirium tremens mult mai repede decât se aștepta, izbuti să deschidă gura. Ridică-te, copila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
o persoană așa cum ne-o amintim și ne-o imaginăm că este și personalitatea ei reală. Tocmai începeam să-mi amintesc lucruri tandre despre ea, iar acum... — Ai fost vreodată la Waterswick? Wilt clătină din cap: — Niciodată. — îl știi pe parohul de-acolo? Nici măcar n-am avut habar că au un paroh acolo. — Așadar, nu există nici o șansă să știi cum a ajuns ea acolo? — Doar ați auzit-o, spuse Wilt. Zicea că a fost pe un vas de agremenent. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
este și personalitatea ei reală. Tocmai începeam să-mi amintesc lucruri tandre despre ea, iar acum... — Ai fost vreodată la Waterswick? Wilt clătină din cap: — Niciodată. — îl știi pe parohul de-acolo? Nici măcar n-am avut habar că au un paroh acolo. — Așadar, nu există nici o șansă să știi cum a ajuns ea acolo? — Doar ați auzit-o, spuse Wilt. Zicea că a fost pe un vas de agremenent. Iar tu nu ai de unde să cunoști pe nimeni cu un asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]