1,084 matches
-
natriu), II (beta și alfablocante necompetitive) cât și de clasa IV (blocant de canale de calciu). Este utilizată în cazul controlului tahicardiilor ventriculare (TV) stabile hemodinamic, a TV polimorfe și a tahicardiilor cu complexe largi de origine necunoscută, a tahicardiei paroxistice supraventriculare necontrolate de adenozină, manevre vagale sau blocarea conducerii nodului atrioventricular dar și a controlului frecvenței ventriculare rapide din tahiaritmiile atriale cu cale accesorie de conducere. În ciuda acestui profil antiartimic impresionant, utilizarea sa e restrânsă datorită unui număr crescut de
Revista Spitalului Elias by AMALIA ARHIRE, IONUŢ STANCA, DOINA DIMULESCU () [Corola-journal/Journalistic/92048_a_92543]
-
QT de peste 0,50 secunde sau alungit cu mai mult de 20% față de QT inițial duce la indicația de scădere a dozei sau de întreruperea tratamentului). Apariția unor aritmii sau exacerbarea celor existente sunt rare și pot include extrasistole, tahicardii paroxistice ventriculare, fibrilație ventriculară și torsada vârfurilor. Aritmiile nou apărute sau exacerbarea celor existente pot fi, de asemenea, și semn de hipertiroidie. Hipotensiunea arterială marcată și șocul pot apare cu precădere la administrarea intravenoasă prea rapidă (care poate produce tahicardie reflexă
Revista Spitalului Elias by AMALIA ARHIRE, IONUŢ STANCA, DOINA DIMULESCU () [Corola-journal/Journalistic/92048_a_92543]
-
-ul provine din cuvinte (fie latinești, fie de altă origine) CARE NU CONȚINEAU SUNETUL/LITERA A în locul respectiv, ci unul/una din sunetele/literele E, I, O sau U, așa că transcrierea sa azi prin â este absurdă. Dacă am fi paroxistic de pedanți, ar trebui să-l transcriem cu ê ("e" cu accent circonflex), ô ("o" cu accent circonflex) sau û ("u" cu accent circonflex). Iată doar cîteva exemple: î din e: monumentum mormînt (=mormênt!), tenerus tînăr (=tênăr!), ventus vînt (=vênt
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
să fie ultima sa apariție pe o scenă londoneză. Decesul survine exact după trei luni. Autopsia consemnează cancer hepatic pe fondul unei ciroze. În realitate, sănătatea lui Silveștri fusese șubredă încă din junețe, iar regimul sau de viață - un "workaholism" paroxistic, acompaniat de tutun și alcool - nu-i lasă speranțe de longevitate. În pofida gravei maladii, pe parcursul ultimelor sale 13 luni de activitate Silveștri a dirijat nu mai puțin de 47 de concerte: 38 cu propria orchestră, patru cu Royal Liverpool Philharmonic
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
01.09.2011. I: Câți bolnavi de epilepsie există azi în România și cam în ce categorii de vârstă, situație socială, etc? IȘ: Termenul de epilepsie provine din cuvîntul grecesc ”aepilambaneism” care înseamnă a surprinde, termenul referindu-se la aspectul paroxistic și imprevizibil al crizei epileptice. Epilepsia este o boală cu care te poți întâlni la orice vârstă, o boală care îți schimbă viața...Crizele pot apărea și la un creier normal ca răspuns la anumite agresiuni externe (droguri, alcool, infecții
500.000 de bolnavi de epilepsie există în România. Majoritatea sunt discriminați () [Corola-journal/Journalistic/24487_a_25812]
-
opere, îi scria el lui Révérdy, pretind altceva decît să-mi dau la iveală spiritul". Concentrată pe raportul creație-viață, concepția suprarealistă a propus o analogie între poezia ce o preconiza (care se definea drept "état de fureur") și stările sufletești paroxistice, placate pe violențe, pe dereglările extreme, purificatoare. Apare semnificativă în acest sens o altă afirmație a lui Artaud (din Suppots et suppliciatons): "Mărturisită sau nemărturisită, conștientă sau inconștientă, starea poetică, o stare care transcende viața, este la urma urmei ceea ce
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
tot și se leapădă de tot, scuipă pe tot și terfelesc tot, renăscînd apoi în forma unor gazetari postbelici care iau interviuri, scriu reportaje, făuresc pamflete, laudă comunismul, luptă pentru pace - într-un cuvînt se schilodesc singuri cu o poftă paroxistică, ce denotă fie disperarea victimei care simte că a pierdut, fie cabotinismul unor slugi care încă mai speră la indulgența călăului. Textele merită citite ca studiu de caz în privința psihologiei acelor intelectuali care au trăit pe viu trecerea de la regnul
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
Punctul culminant este atins în momentul în care, după ce avionul este deturnat, cîțiva pasageri se hotărăsc să preia controlul cabinei din mîinile teroriștilor, imobilizîndu-i. Momentul este dramatic, se dă o luptă, însă ocazia nu este folosită pentru montarea unei tensiuni paroxistice, dar puțin credibile, ŕ la Hollywood. Tot realismul îl salvează pe Greengrass. Gestul pasagerilor este unul eroic (și cu puține șanse de reușită, întrucît nici unul dintre ei nu știe exact cum se pilotează un avion de acel tip, iar piloții
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
dar trebuie pus în balanță cu costul crescut al screening-ului pentru găsirea unei cauze. Astfel, etiologia secundară a hipertensiunii poate fi sugerată de absența unor factori ca istoricul familial, debutul gradual, obezitatea, consumul crescut de sare, de simptome, precum caracterul paroxistic pentru feocromocitom, de examenul clinic ce poate determina un suflu la nivel abdominal ca în stenoza de arteră renală sau de determinări anormale de laborator, precum hipopotasemia în hiperaldosteronism. Cauzele cele mai frecvente de hipertensiune arterială secundară pot fi grupate
Revista Spitalului Elias by ANDREI ROŞU, ALEXANDRA NICORESCU, CARMEN-GABRIELA BARBU () [Corola-journal/Journalistic/92050_a_92545]
-
dar trebuie pus în balanță cu costul crescut al screening-ului pentru găsirea unei cauze. Astfel, etiologia secundară a hipertensiunii poate fi sugerată de absența unor factori ca istoricul familial, debutul gradual, obezitatea, consumul crescut de sare, de simptome, precum caracterul paroxistic pentru feocromocitom, de examenul clinic ce poate determina un suflu la nivel abdominal ca în stenoza de arteră renală sau de determinări anormale de laborator, precum hipopotasemia în hiperaldosteronism. Prevalența și etiologia hipertensiunii arteriale secundare variază cu vârsta. Aproximativ 5
Revista Spitalului Elias by ANDREI ROŞU, ALEXANDRA NICORESCU, CARMEN-GABRIELA BARBU () [Corola-journal/Journalistic/92050_a_92545]
-
pagini cîteodată măcar aparent "disperate", debusolate, o vitalitate ce ia înfățișarea incredulității, angoasei. Un gest capital e cel al inadaptării în cheie avîntată ori depresivă, punct de referință al oricărui act creator. Arșavir Acterian își mărturisește alternanța dintre o frenezie paroxistică, maladivă și incapacitatea integrării în mediul social: "Veselia mea, cînd se isca, era o veselie bolnăvicioasă: tremuram, dănțuiam, chiuiam, pentru că tinerețea îmi cerea să cheltuiesc o energie prisositoare. Trăiam zile care nu-mi prilejuiau nici măcar acea senzație de voluptate că
Un „trăirist” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7363_a_8688]
-
spirituală, patimile nefiind decăt parcursul mistic al eliberării și al măntuirii universale prin jertfa de sine a Fiului, în lectura lui Gibson, de altfel atentă și chiar literală, aceleași episoade devin spectacol pur, un fel de performance/heppening, cu accente paroxistice din repertoriul boroco-expresionist. Citită în cheie spirituală, această deplasare spre spectacolul crud al cărnii, spre naturalismul extrem și gratuit, nu reprezintă decăt o simplă cantonare în uman, varianta mundană a monofizismului, ceea ce face inutilă și inoperantă trimiterea spre evanghelii ca
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
a tenebrosului, neliniștii și catastroficului. Exista o agresivitate a materialului sonor asupra compozitorului (cazul Beethoven, Wagner ori Stravinski); dar există și o agresivitate a compozitorului asupra materialului (la Schonberg și Xenakis, de exemplu). Pe de o parte viziunile informale, demonice, paroxistice ale compozitorului, pe de altă parte tiparele spartane, dieta habotnică la care e supus materialul sonor. Într-un fel avea dreptate Cioran când afirma că "abia după Beethoven muzica a început să se adreseze oamenilor: înainte nu se întreținea decât
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
ascunsă, cât și dezlegarea. Multe exegeze mai vechi sau mai noi, de exemplu, depistează cheia sinuciderii introvertitului mânuitor de bani publici în zona relației sale cu superiorul ierarhic care întrupează Autoritatea - opresivă, înspăimântoare, generatoare de anxietate perpetuă și de înfricoșări paroxistice cauzate de imprevizibilitatea malefică a prezenței/ absenței sale. Or, dacă stăm și ne uităm bine, toate acestea aparțin unui imaginar birocratic care, pur și simplu, n-are nici o tangență cu universul din Inspecțiune! Logica imanentă oricărei interpretări critice veritabile interzice
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
cărții e inima. Inima într-o triplă ipostază: cordul biologic suspus competenței cardiologilor, inima afectivă supusă trăirii intime și inima ca sediu al memoriei sufletești. Cele trei identități ale inimii sunt sursa tuturor trăirilor din carte: de la accesele de tahicardie paroxistică, a căror violență îl silesc pe autor să accepte efectuarea unei intervenții pe cord în America, pînă la senzația de claustrofobie la scară mare trăită într-un uriaș mall american; de la panica resimțită într-o biserică baptistă în mijlocul unor credincioși
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
a împins cu furie confesiunea spre zonele fruste și fără limite ale împărtășirii obsesiilor existențiale. Mărturisiri nocive ele însele prin excesul de rău. Confesiunea lirică în tonurile tari ale neo-expresionismului, aspirând la misticism, a avut loc însă în lipsa religiosului. Oricât paroxistic ar presupune discursul poetic al Angelei Marinescu, creierul rămâne un simbol mult prea recurent, iar divinul rămâne instabil, mai degrabă într-o poziție virtuală, niciodată abordat frontal. E mult prea egocentrică poezia Angelei Marinescu pentru a trece dincolo de pelicula mistică
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
sau dusul la piață, reuniunile de familie sau feluritele întruniri publice, gândurile unora sau altora, exprimate în liberă și devălmașă zurbă de păreri, toate conturează portrete ale câte unui chip de țară. O țară vie, cu seve pătimașe, cu trăiri paroxistice adeseori, surprinzătoare întruna și totuși eternă în a-și oferi mereu alte și alte chipuri spre cunoaștere. Mă întâlnesc, uneori, cu unul dintre aceste chipuri fascinante ale țării. Lumea oamenilor dăruiți, cu tot rostul vieților lor, studierii unor problematici care
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
emigranții din acest lungmetraj sunt de aceeași origine (turcă) și de aceeași naționalitate (germană). Autodestructivitatea acestor personaje e șocantă, își fac rău cu placiditatea și indiferența cu care oamenii normali își molfăie micul dejun. Mai mult, își întrețin stările emoționale paroxistice prin proximitate. Care degenerează în crimă, în viol, în încercări de sinucidere. Care oricum îi aduseseră împreună - cei doi se întâlnesc la o clinică de recuperare. Personajele sunt atât de vii, încât încep să-ți pompeze adrenalina în primele cinci
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
Omului în carapace i se potrivește perfect observația lapidară a stoicilor înregistrată de Diogenes Laertios: Frica este o așteptare a răului". Dar "omul în carapace" nu e liniar, cum am putea presupune. Formula sa conține un paradox. înfricoșat la modul paroxistic, el aspiră în același timp la simțămîntul fricii. Primejdia se convertește pentru el într-un ideal. Teama de zei implică nevoia de zeii în cauză, superiorii în serviciu cu ordinele și cu circularele lor exacte care conturează o autoritate supremă
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
Pavel Șușară Spaimă și celebrare Într-o lume isterică, ale cărei argumente sînt numărul decibelilor, retorica paroxistică a gesturilor și, dacă se poate, lovitura decisivă, argumente plasate insidios înlăuntrul unor categorii eroico-propagandistice cum ar fi terapia socială, democratizarea limbajelor, accesabilitatea mesajelor, nondiscriminarea pe criteriul aptitudinilor și înlocuirea vechilor instrumente cu noile tehnologii, valorile elementare ale artei, acelea
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
precede dematerializarea. Astfel el urmărește priveliștea lor "topindu-se curgînd unele în altele/ amestecîndu-se cu miresmele putrede ale crinilor/ cu mucegaiul din urechile morților tineri/ peste cocleala urinei din ziduri/ peste damful băii cu aburi din Grădina Botanică" (Golem). Percepția paroxistică a materiei dereglate, imunde, duce, corectiv, la o fugă de materie. Văzul și pipăitul, adică simțurile cele mai dependente de fenomenalitatea fizică, sînt înlocuite de olfactiv. Acesta, așa cum remar-că Ștefan Borbely în postfața cărții de care ne ocupăm, "e cel
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
sînt de origine central-europeană și, în particular, vieneza. Toposul cultural al Mirelei Trăistaru este Sezession-ul austriac în varianta lui cea mai autoritara, aceea a lui Gustav Klimt. Jocul livresc și reveria culturală ale aceastei picturi pun în aceeași pagina tensiunile paroxistice ale expresionismului, grația geometriei și tihna solară a decorativului. Cu alte cuvinte, Munch, Klinger sau Barlach sînt înveliți în vastele broderii imperiale din producția lui Klimt. Ceea ce rezultă, însă, din această asociere nu este nicidecum un exercitiu exterior, o simplă
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
cu sîngele colcăind vijelios, da să moară... Auzisem eu destule doine de-ale noastre; dar, nici una nu avea vitalitatea debordanta a cîntării maghiare în care răsună o jale greu de lămurit. Cerul să fi căzut deasupra noastră în acel moment paroxistic, si nu m-aș fi mirat... Nimeni nu mă lua în seamă. Doar față birtașului, o fetișcana zbanghie legată la cap s-a apropiat de mine zicînd teasekporoncion, cu aproximație, si, văzînd că nu scot o vorbă, din cauza uraganului din
Prietenii unguri si transhumanta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17541_a_18866]
-
același mănunchi de criterii estetice și morale ( Chiar dacă le denumim cu un termen, lovit, vai, de peiorație: estetice!), același instrumentar trebuitor oricărei operații critice sau de istorie literară, chiar dacă bisturiul trebuie să taie mai profund în țesutul putrefiat al tendențiozității paroxistice? Unele profiluri de critici apar și ele idelizate prin absența referinței sau a accentului incisiv cuvenit asupra compromisului politic. De pildă, Ov. S. Crohmălniceanu e prizat aproape exclusiv prin prisma ultimului său avatar, de "centru magnetic al noii literaturi", de
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
pentru implicarea lor în proces, el a încheiat spunând cu voce răspicată că nu a acceptat și nu va accepta niciodată sistemul de coercițiune și de represiune al comunismului”, ceea ce i-a adus pe „procuror și judecători într-o iritare paroxistică”. Amintirile lui Teodor Enescu și alte șase mărturii despre Dinu Pillat se pot regăsi pe acest CD apărut recent în îngrijirea Ancăi Mateescu, împreună cu șapte mici texte citite la radio de Dinu Pillat între 1967 și 1970; pentru a accentua
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]