939 matches
-
Un verb neregulat la perfectul simplu este neregulat atât la la conjunctivul imperfect, la conjunctivul viitor: decir - dije → dijera - dijere, cât și la persoanele I și a II-a plural ale prezentului conjunctivului, la participiul prezent (dacă verbul are un participiu prezent, care, de cele mai multe ori are valoare de adjectiv sau de substantiv: servir - sirviente) și la gerunziu: dormir - durmió, durmieron/ durmiera, durmiese/ durmiere/ durmamos, durmáis/durmiente/durmiendo. Un verb neregulat la viitorul indicativ este neregulat și la prezentul condițional: salir
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
următoare admit, de obicei, construcția cu ser: feliz - infeliz; dichoso -desdichado; venturoso - desventurado; desgraciado, cierto, indudable, notorio, evidente, posible - imposible; probable - improbable; preciso, necesario: Somos felices, dichosos infelice desdichados, cierto, posible<br> Es probable, necesario<br> 2. Verbul ser împreună cu participiul altui verb formează diateza pasivă: <br> 3. În unele contexte, verbul ser își pierde valoarea de copulativ. Devine verb intranzitiv cu sensul de a exista, a se întâmplă, a servi, a avea loc, a conveni: 4. Cu verbul ser se
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
valoare de verb predicativ și de verb auxiliar.<br> Estar poate formă singur predicatul verbal atunci când are înțelesul de a sta, a se află, a se găsi, atât sub aspect local, cât și sub aspect temporal: Ca auxiliar, estar cu participiul unui verb formează o construcție pasivă: <br> Formulă estar+participio ne arată că acțiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul la care se află auxiliarul estar. Prin această diferă de construcția ser +participiu care ne
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
înțelesul de a sta, a se află, a se găsi, atât sub aspect local, cât și sub aspect temporal: Ca auxiliar, estar cu participiul unui verb formează o construcție pasivă: <br> Formulă estar+participio ne arată că acțiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul la care se află auxiliarul estar. Prin această diferă de construcția ser +participiu care ne semnalează că acțiunea participiului are loc în momentul indicat de timpul la care se referă ser: <br
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
estar cu participiul unui verb formează o construcție pasivă: <br> Formulă estar+participio ne arată că acțiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul la care se află auxiliarul estar. Prin această diferă de construcția ser +participiu care ne semnalează că acțiunea participiului are loc în momentul indicat de timpul la care se referă ser: <br> Deci unei secvențe că: <br>"La casa está construida" îi corespunde: La casa ha sido construida. La casa estaba construida - La
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
o construcție pasivă: <br> Formulă estar+participio ne arată că acțiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul la care se află auxiliarul estar. Prin această diferă de construcția ser +participiu care ne semnalează că acțiunea participiului are loc în momentul indicat de timpul la care se referă ser: <br> Deci unei secvențe că: <br>"La casa está construida" îi corespunde: La casa ha sido construida. La casa estaba construida - La casa había sido construida. În limba
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
ha sido construida. La casa estaba construida - La casa había sido construida. În limba spaniolă, perifrazele verbale sunt formate dintr-un verb auxiliar sau folosit că auxiliar și un verb la un mod nepersonal, nepredicativ, adică la infinitiv, gerunziu sau participiu. Ele sunt sintagme fixe care afectează toate formele conjugării. Sunt folosite cu mare frecvență, întrucat exprimă diverse nuanțe semantice pe care verbul la modul nepersonal care intră în componență lor nu le-ar putea reda. A se compară “escribo” (scriu
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
voi lucra” (perifraza verbală). Putem deosebi mai multe grupuri de perifraze verbale, în funcție de criteriul pe care-1 adoptăm. Astfel, dacă avem în vedere formă nepersonala a verbului, putem împărți aceste construcții în perifraze cu infinitivul, perifraze cu gerunziul și perifraze cu participiul: <br> Dacă le împărțim după modalitatea subiectivă pe care o implică putem deosebi perifraze cu caracter obligativ, perifraze care exprimă o posibilitate, probabilitate, perifraze cu caracter intențional etc.: <br> Clasificarea perifrazelor verbale, ținând seama de modul nepersonal care ia parte
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
ia parte la formarea lor, nu este pur formală. Astfel perifrazele formate cu infinitivul dau acțiunii verbale o orientare spre viitor,față de timpul la care se află verbul auxiliar, cele cu gerunziul exprimă o acțiune în desfășurare, iar cele cu participiul plasează acțiunea în trecut și au sens perfectiv. "Perifraze verbale formate cu Verbo auxiliar + infinitivo."<br> Sensul general al acestor perifraze constă în aceea că acțiunea este îndreptată spre viitor.<br> Cele mai multe perifraze de acest tip sunt formate dintr-un
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
este orientată din trecut spre prezent, ne arată de când durează o acțiune: Desde hace muchos años ::Pedro venía acariciando vanas esperanzas (De mulți ani Petre nutrea speranțe zădarnice). "Perifraze verbale formate cu Verbo auxiliar + participio"<br> Perifrazele verbale formate cu participiul au caracter perfectiv. Verbele care intră, ca auxiliare, în aceste perifraze sunt tener, estar, ser, llevar și uneori, dejar, quedar, traer. Una din caracteristicile acestor perifraze este că participiul se acordă în gen și număr cu complementul sau cu subiectul
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
verbale formate cu Verbo auxiliar + participio"<br> Perifrazele verbale formate cu participiul au caracter perfectiv. Verbele care intră, ca auxiliare, în aceste perifraze sunt tener, estar, ser, llevar și uneori, dejar, quedar, traer. Una din caracteristicile acestor perifraze este că participiul se acordă în gen și număr cu complementul sau cu subiectul la care se referă.<br> Construcția tener + participio se poate folosi numai dacă verbul la participiu este tranzitiv sau folosit cu această accepțiune:<br> cu acestă: Dejar + participio implică
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
llevar și uneori, dejar, quedar, traer. Una din caracteristicile acestor perifraze este că participiul se acordă în gen și număr cu complementul sau cu subiectul la care se referă.<br> Construcția tener + participio se poate folosi numai dacă verbul la participiu este tranzitiv sau folosit cu această accepțiune:<br> cu acestă: Dejar + participio implică faptul că agentul este absent: Quedar + participio se substituie verbului estar + participio pentru a exprima sub forma pasivă nuanțele exprimate de tener + participio și dejar + participio. Llevar
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
lavas sin = "El se spală". Toate verbele se termină la infinitiv în "-i". Există trei moduri finite: indicativ, condițional și imperativ. La indicativ se face diferența între prezent, trecut și viitor; celelalte moduri nu au timpuri. În plus, există un participiu activ (format cu infixul "-nt-") și unul pasiv ("-ț-") pentru fiecare dintre cele trei timpuri. Ex. "fari" = a face; "făraș" - indicativul prezent pentru toate persoanele; "faris" - trecut pentru toate persoanele; "faros" - viitorul pentru toate persoanele; "farus" - condiționalul pentru toate persoanele
Gramatica limbii esperanto () [Corola-website/Science/300745_a_302074]
-
prevederile dreptului cutumiar. Acest concept s-a materializat în cele din urmă într-un cod juridic neterminat. În acest sens, ijtihad-ul are un caracter universal și poate fi asemănat în principiu, mutatis mutandis, ecumenismului creștin. Al doilea cuvânt este mujahid, participiul activ al verbului (مجاهد), însemnând așadar „cel care (se) luptă, se zbate, se străduiește”, sau „participantul la Jihad”. Este, desigur, un cuvânt cu un referent particular, individual; iar aceste două cuvinte sugerează deja existența a două forme de Jihad. Unitatea
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
pluralul substantivului "graffito", deși forma de singular a devenit obscură și este folosită în istoria artei, cu referire la opere de artă realizate prin zgârierea desenului pe o suprafață. Ambii termenii englezești provin din italiană, cel mai probabil de la "graffiato", participiul trecut al verbului "graffiare" (a zgâria); "grafferii" antici își scrijeleau opera pe pereți, înainte de apariția spray-ului cu vopsea. Aceste cuvinte derivă la rândul lor de la grecescul γραφειν (graphein), care înseamnă "a scrie". Nu există încă un echivalent românesc pentru
Graffiti () [Corola-website/Science/299331_a_300660]
-
̭-": "lucråi̭am" „lucram”, "fațęi̭ai" „făceai”, "avzii̭a" „auzea”. Condiționalul-optativ are timpurile prezent, perfect și, spre deosebire de română, viitor. Cel prezent se formează cu verbul auxiliar "(v)rę" „a vrea”. Cel perfect se poate forma cu "fi" + participiul verbului cu sens lexical deplin, ca în română, sau cu "fost" + infinitivul: "ręș fi cântåt" sau "ręș fost cântå" „aș fi cântat”. Condiționalul-optativ viitor are formă sintetică, provenind din "futurum exactum", viitorul anterior latinesc, și având uneori aceeași valoare. Se
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
croată, "neca". Conjunctivul trecut lipsește. Imperativul este analog cu cel din română, dar are și formă de persoana I plural. Cu desinența excepție "-o", în afară de "viro!" „vino!”, mai este și "ådo!" „adu!” Modurile nepersonale din istroromână sunt infinitivul, gerunziul și participiul. Spre deosebire de română, infinitivul se folosește fără "a", iar forma sa lungă nu se folosește. Are numeroase valori verbale, unele specifice, de exemplu de gerunziu: "åflu fętę durmi" „o găsesc pe fată dormind”. Gerunziul are sufixul "-nda" și este rar folosit
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
cuhę́i̭", forma de pers. I sg. și III pl. este "cuhés", cea de pers. II sg. - "cuhéș". Indicativ trecut: De cele mai multe ori, auxiliarul este postpus. La persoana întâi, auxiliarul poate fi folosit singur pentru a evita repetarea participiului: "- Åi̭ tu strilit? - Åm." „- Ai tras (cu pușca)? - Am tras.” Indicativ viitor: După unele cuvinte se folosesc forme scurte ale auxiliarului, legate de cuvântul precedent: "ț-oi̭ fåče" „ți-oi face”, " i̭o-i̭ spure" „eu
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
specifice aspectelor: "-că-" și "-dă-" pentru imperfectiv, "-cn-" și "-dn-" pentru perfectiv. Exemple de perechi de verbe astfel marcate: După Narumov, în meglenoromână se disting formal trei moduri personale (indicativ, conjunctiv și imperativ) și trei moduri nepersonale: infinitiv, gerunziu și participiu. La modurile personale se disting timpurile: După același autor, indicativul viitor, condiționalul prezent și condiționalul perfect nu au forme specifice, dar se exprimă prin forme de mai sus și prin perifraze. P. Atanasov distinge în plus față de formele de mai
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
se formează în general ca în română, cu verbul auxiliar "veari" „a avea” la indicativ prezent, dar are valori specifice, în condițiile în care și perfectul simplu este foarte frecvent. Valorile sale sunt exprimate de poziția auxiliarului: antepus sau postpus participiului verbului cu sens deplin. Auxiliarul antepus are aceleași forme ca "veari" cu sens deplin și poartă accent: Forma cu ă a participiului, ca în aromână, este în graiurile din Umă și Țărnareca. Cu auxiliarul antepus, perfectul compus exprimă tot o
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în care și perfectul simplu este foarte frecvent. Valorile sale sunt exprimate de poziția auxiliarului: antepus sau postpus participiului verbului cu sens deplin. Auxiliarul antepus are aceleași forme ca "veari" cu sens deplin și poartă accent: Forma cu ă a participiului, ca în aromână, este în graiurile din Umă și Țărnareca. Cu auxiliarul antepus, perfectul compus exprimă tot o acțiune încheiată în trecut, ca și perfectul simplu, dar la care vorbitorul nu a fost martor ocular, constatând personal faptul într-un
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
vinit-ău̯ din America" „(Pare-se / Mi s-a spus că) Gheorghe a venit din America”. Observații: Indicativul mai mult ca perfect este cu totul diferit de cel din română, fiind analitic, format cu imperfectul indicativ al verbului "veari" și participiul. Este încă o coincidență cu limbi romanice occidentale ca franceza, dar tot o influență a macedonenei. Exemplu: Și mai mult ca perfectul se poate forma cu auxiliarul "iri" și cu participiul acordat, inclusiv la verbe tranzitive, tot sub influența macedonenei
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
analitic, format cu imperfectul indicativ al verbului "veari" și participiul. Este încă o coincidență cu limbi romanice occidentale ca franceza, dar tot o influență a macedonenei. Exemplu: Și mai mult ca perfectul se poate forma cu auxiliarul "iri" și cu participiul acordat, inclusiv la verbe tranzitive, tot sub influența macedonenei: Indicativul viitor O formă specifică de viitor există numai în graiul din Țărnareca, cu verbul cu sens deplin la forma de conjunctiv prezent (vezi mai jos), precedat de "ăs" sau "ă
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
viitorului este cu formele conjunctivului prezent, fiind nevoie de context ca să se distingă valoarea de viitor. Exemple: Conjunctivul prezent este foarte asemănător cu cel din română: Observații: Conjunctivul perfect se formează în meglenoromână cu conjunctivul prezent al auxiliarului "veari" și participiul: După Capidan și P. Atanasov, există și conjunctiv imperfect, cu forma de indicativ imperfect precedată de conjuncția "să/si": "si căntam". După P. Atanasov, meglenoromâna mai are și conjunctiv mai mult ca perfect, având forma indicativului mai mult ca perfect
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
a III-a singular indicativ prezent a verbului "vreari" „a vrea”) + infinitivul lung: "I̯ăł vă tăl’ari leamni clo" „(El) o fi tăind lemne acolo”. Prezumtivul perfect se formează din "vă" + infinitivul lung al lui "veari" „a avea” + participiu: "Țeaști piperchi să toati arsi, vă veari căzută brumă" „Ardeii aceștia sunt toți arși, o fi căzut brumă”. Acest timp se mai formează și cu auxiliarul "iri" „a fi”: "Vă iri culcat" „S-o fi culcat”. Gerunziul este rar folosit
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]