3,522 matches
-
actrița Simona Bondoc și scenografa Adriana Grand să ridice un spectacol în toată regula, un poem de o mare sensibilitate și de o mare emoție, un poem rafinat, ironic, ludic, între vis și realitate. Un spectacol care are rigoarea unei partituri muzicale. Acolo unde există reguli precise pe care, dacă le încalci, totul devine agresiv și strident. O statuetă a lui Beethoven, găsită într-un tîrg de vechituri, strînge cîteva destine ajunse la apus, patru femei dintr-un azil. Cîteva istorii
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
nu cunoști cursul [sic ! - n.n.] Evelynei Underhill; dacă însă cunoști paginile 231-237 ale Misticii, sensul parantezei lui Nae Ionescu se clarifică.“ În realitate, tot ceea ce spune Marta Petreu despre această ultimă prelegere e o foarte îndrăzneață cacealma, menită să ferească partitura plagiatului de a fi înmuiată de vreun bemol. Nici una dintre aceste afirmații nu e adevărată. Ultima prelegere a lui Nae Ionescu are în comun cu textul corespondent al lui Evelyn Underhill doar tema. La fel, și menționarea alchimiei are în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
marginea patului său privind în sus, rîde. Apoi coboară și se așază în patul de jos lîngă Efimița care a coborît. Desfac legătura de gît și o țin fiecare cu o mînă cîntînd, ca și cum ar fi scrisă pe ea vreo partitură. Se leagănă veseli în ritmul muzicii. Deodată se aude din culise, pe bandă, melodia "Portretului" cîntată bine, de o voce profesionistă. Cei doi izbucnesc în rîs. 19. Cîntecul pe bandă se oprește și intră grupul de agitație în uniforme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
teii încă netreziți, un câine tremurător îmi dădea târcoale. L-am scuipat, am fugit câțiva metri după el și am avut revelația, ca în violentele transe zen: ăia se fut în absența mea! Urcând scările câte patru deodată, auzeam crescendo partitura scârțâindă a patului și, deschizând cu triumf nedorit ușa, i-am surprins făcând stupide salturi de crap... Erau într-o postură atât de grotescă, încât mi a reve nit generozitatea. Mă priveau cu ochi goi. Nu sunt cornuri, le-am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vei dori o admiratoare dementă care să te tortureze -, apoi reduse viteza și dădu sonorul radioului mai încet. Duran Duran nu-l impresionaseră, făceau furori doar printre gagici, cu ani în urmă, ca și cum ar fi contat prezența scenică și nu partiturile. Nu contesta că avuseseră și piese bune, de pildă Notoriuos, dar așteptase mult mai mult din partea lor. Începu să fredoneze din nou Forever Young, apoi își privi ceasul cu cifre fosforescente care ascundea în carcasa metalică o baterie garantată timp
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
privească, tocmai sorbise din pahar, buzele acelea îl fascinau, apoi scosese o altă țigară dintr-o tabacheră argintie), cum să lași un saxofon fără cel care îi atinge clapetele? Nu de acolo, din acele atingeri, vin notele preluate de pe o partitură neștiută? Ei și ce (hohoti în gând, atmosfera era improprie unei astfel de exprimări zgomotoase, iar saxofonul...), doar discutăm prin reducere la absurd, așa că totul este posibil. Un saxofon care cântă singur, frumos, înfiorător de frumos, smooth jazz, lumina unui
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
înfricoșător punct de reper, iată și câteva intrumente muzicale, un trombon, trei trompete, o tobă (fanfara nu poate lipsi de la nicio paradă, toată lumea știe asta, fanfara este - pentru o paradă - ceea ce este dansatorul pe sârmă pentru un circ, să zicem), partituri mici împrăștiate pe jos, pictorul acela se dedicase pe de-a-ntregul tabloului, avusese puterea de neînțeles (pentru un om normal) de a nu face nicio mișcare, poate încruntase doar sprâncenele, tulburat de razele soarelui, cu o indiferență condamnabilă, iar lângă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ascultător. Ce carieră frumoasă i s-a deschis în față! Petre era înduioșat și în același timp îndurerat de viața lui, despicată în două. Auzi din nou sunetul surd al pianului și-și aminti de sora Clotildei, care-și exersa partitura. Se ridică, coborî treptele. Nici el nu mai știa cât timp trecuse. De pe culoar ajunse din nou în sala de baie, de marmoră neagră. Acum observă că pe unul din pereți, într-o firidă, era o sculptură, o siluetă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-lea pe țară , după „Ciprian Porumbescu” - Suceava, Călinești Muscel și Săliște - Sibiu. Tradiția acestui cor a fost preluată de profesorul Ioan Gordin, care a dus mai departe renumele acestuia și al comunei. Cu un talent nativ deosebit, descifra cu ușurință partiturile, fără să aibă studii de specialitate. Avea în repertoriu Urcă trenul la Pașcani, Voința neamului, Tricolorul de Ciprian Porumbescu. Ioan Gordin canta la flaut și la vioară, organizând din când în când și orchestre muzicale împreună cu alte cadre didactice și
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Explicațiile lui Goffman legate de gestionarea impresiilor sunt foarte utile în înțelegerea mecanismelor de influență. În Viața cotidiană ca spectacol, Goffman 53 pornește de la ideea că "viața socială este o scenă, că indivizii sunt actori care își asumă o anume partitură și anume roluri, astfel încât să se comunice pe ei înșiși într-o manieră pozitivă și să-și controleze imaginea socială tot în direcția unei percepții favorabile". Goffman a numit această viziune dramaturgică. El a studiat structuri sociale concrete (domestice, industriale
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
coautorii săi - Mihai Măniuțiu, Ioan Pop și Vava Ștefănescu - sunt activi profesional, cooperează și se raportează la una și aceeași imagine mentală sincretică pe care au construit-o împreună, o imagine care nu poate fi fixată și transmisă printr-o "partitură", oricum ar fi ea. În spectacol, "muzica" (cuvânt pe care îl voi folosi aici cu înțelesul mai larg, de "peisaj sonor" sau "imagine sonoră") ocupă o poziție centrală, ca în baletele clasice (de Ceaikovski, Delibes sau Stravinski); cu deosebirea că
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
a muzicilor în dezacord deliberat sub toate aspectele (cu pulsații și în tonuri diferite), ca în scena 8. Polifoniile de evenimente sonore (sau pluri-muzicile) le pun de obicei interpreților academici serioase probleme de execuție, fiindcă îi obligă să-și execute partitura fără a se lăsa bruiați, dar și fără a ignora partitura celorlalți, pentru a păstra controlul asupra efectului global; ceterașii din grupul Iza stăpânesc însă perfect situația. Cele mai interesante și expresive pluri-muzici sunt cele care alunecă la un moment
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
în tonuri diferite), ca în scena 8. Polifoniile de evenimente sonore (sau pluri-muzicile) le pun de obicei interpreților academici serioase probleme de execuție, fiindcă îi obligă să-și execute partitura fără a se lăsa bruiați, dar și fără a ignora partitura celorlalți, pentru a păstra controlul asupra efectului global; ceterașii din grupul Iza stăpânesc însă perfect situația. Cele mai interesante și expresive pluri-muzici sunt cele care alunecă la un moment dat în cacofonii sonore, în haos ultim și primordial totodată, în
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
a produs în momentul începerii lucrului concret la spectacol, pe scena teatrului, cînd toți protagoniștii erau reuniți - muzicienii, dansatorii și regizorul. Vava Ștefănescu s-a lăsat pătrunsă de muzică și, ghidată firește de ideea majoră a spectacolului, și-a compus partitura "la ordinele" muzicii, lăsîndu-și corpul să vibreze - armonic sau disarmonic - în ritmul ei." A rezultat un spectacol-capodoperă, elaborat în parteneriat. Partenerii erau de ranguri socotite îndeobște inegale. Dar cei din echipa "academică" au avut înțelepciunea de a nu se sinchisi
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
tenorul italian Mauro Pagano, o voce tânără, un artist aflat în bună ascensiune profesională, de asemenea de mezzosoprana Gabriela Popescu, un artist ce dispune de experiență remarcabilă în zona muzicii italiene de operă. Eficient, bun cunoscător al rigorilor stilistice ale partiturii, s-a dovedit a fi dirijorul german Gerd Schaller, un artist entuziast, spirit stimulator al demersului membrilor Orchestrei Naționale Radio, de asemenea al Corului academic al instituției, ansamblu condus de maestrul Dan Mihai Goia. Le-au fost alături ceilalți artiști
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
Prejudice (2005), a ridicat aceste etaje dramatice într-un joc catroptic, kharmic, prin care ficțiunea melodramatică este lansată pe baza potențialului aferent pe care-l conține istoria și invalidată în același timp. Imaginea joacă un rol esențial în film alături de partitura sonoră, ea invocă arta fotografică a regizorilor ruși, dar și formula estetizantă a filmelor lui Peter Greenaway. Filmul lui Joe Wright se întreține din acest miraj pe care-l au dorințele împlinite numai în ficțiune.
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
noastre simfonice. Am salutat efortul de a instaura o primenire la nivelul opusurilor restituite în stagiunea trecută de către Orchestra de Cameră Radio, efort materializat în scoaterea la lumină din sertarurile întunecoase, vorba lui Eminescu, unde zăcea prăfuit "archaeus", a unor partituri nicicând ori extrem de rar executate. Fapt aproape imposibil de reeditat în cazul filarmonicelor în programele cărora, dacă prima piesă (cu funcție, în general, de apogiatură) încă mai poate fi uneori inedită sau, în orice caz, mai puțin frecventă, cea de
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
Kobborg, iar brațele ei ne-au povestit, fără vorbe, despre o suferință de neîndurat și ne-au cântat, cu fiecare freamăt al lor, un sfâșietor cântec de jale. Nu viteza amețitoare a turațiilor pe diagonală, nu tehnica ireproșabilă a întregii partituri de dans, nu munca imensă investită pentru a obține acest rezultat, și nici măcar calitățile fizice înnăscute nu contează la această artistă de excepție, ci toată bogăția ei interioară care transpare în fiecare gest. Și, ca la orice întâlnire cu un
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
cinematografice din România: Victor Rebengiuc. Inutil să spun că el nu s-a clasat între primii zece!) Există, după cum bine se știe, două categorii de mari actori: cei care se joacă pe sine, indiferent de rol, și cei care, de la partitură la partitură, își schimbă total identitatea. Prima categorie e ilustrată, să zicem, de Anthony Quinn, a doua de Robert de Niro. Cred că Victor Rebengiuc se înscrie în al doilea pluton, al actorilor capabili de infinite metamorfoze. Mi s-a
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
România: Victor Rebengiuc. Inutil să spun că el nu s-a clasat între primii zece!) Există, după cum bine se știe, două categorii de mari actori: cei care se joacă pe sine, indiferent de rol, și cei care, de la partitură la partitură, își schimbă total identitatea. Prima categorie e ilustrată, să zicem, de Anthony Quinn, a doua de Robert de Niro. Cred că Victor Rebengiuc se înscrie în al doilea pluton, al actorilor capabili de infinite metamorfoze. Mi s-a întâmplat să
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
din Paris, iar profesoara de lingvistică olmecă se extaziază în fața relicvelor incașe pe un ton de turist american cumpărător de suveniruri de doi bani "Ben, look at this! Oh, Beautiful! I never seen so many relics so beautiful preserved!" Dincolo de partitura ironică servită prompt de Nicholas Cage care fluidizează traficul de secrete "naționale" și descoperiri gen "Enigmele lui Ionel" din revista Cutezărorii pentru cei care au apucat-o sau de tip Cireșarii lui Constantin Chiriță, net mai palpitant și mai imaginativ
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
cîntă la pian Corelli și alte lucruri pretențioase cu dexteritate, fiind școlită anume. Medicinistul Felix cîntă și el la pian și deține vioară. Vărul său, maniacul Titi, pretins pictor, are și el vioară, dar cîntă numai după ureche, deși colecționează partituri. În același roman, epicureul Leonida Pascalopol cîntă la flaut, singur, acasă. Nu știm ce anume. O pianistă desăvîrșită e doamna Alice Deleanu care are pian La Medeleni și primește par--tituri de Bach din străinătate. Un model al său e însăși
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
un sfert din ce era să fiu!/ Sunt arcul primului avînt, - / Trompetă,/ Placă,/ Diafragmă/ Și... dracu știe ce mai sînt!". Noi știm? Ce este această poezie dulce ca o fostă idilă puțin ridicolă, exersîndu-și cam acidulata cochetărie, pe notele unei partituri dintr-un alt sistem muzical? Probabil că nu, și nu ne vom lua osteneala să aflăm, cîtă vreme gustul nostru a clasat-o. Solidul dosar de referințe critice, și notele la poezii, groase cît jumătate de volum, pot fi parcurse
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
1998) și mai ales pentru relativ recentul Harry Potter and the Prisoner of Azkaban (Harry Potter și prizonierul din Azkaban, 2004), film care, din serie, riscă să devină serial, regizorul încearcă un alt portativ care-l depărtează radical atît de partitura întunecatului romance pencilensian, dar și de pandemia carnavalescă din Harry Potter, pentru un thriller-SF. În 2027 întreaga planetă se confruntă cu consecințele unei stranii pandemii care a început în 2008, provocînd infertilitatea generalizată și care condamnă practic la moarte întreaga
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
mare greșeală sub demnitatea fiecărui membru al juriului, și al juriului, în totalitatea sa. Amintesc, pentru istoria teatrului, că au fost artiști nominalizați pentru rol principal tocmai pentru că, datorită iscusinței, talentului, inspirației, geniului actorului, regizorului, au reușit să transforme o partitură secundară în text, într-una principală în spectacol. Premiile se dau pentru teatru, nu pentru literatură, scriitură dramatică, scenariu. De asemenea, Florentina }ilea este nominalizată pentru rol secundar pentru ce face ea în spectacolul "Vremea dragostei, vremea morții" de la Teatrul
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]