KorAP: Find »[drukola/base=pasa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...274 >

6,839 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

ar fi o inconveniență minimă; dauna e ireparabilă când șaisprezecimea corectă a dispărut, eventual legată într-un alt exemplar, unde va figura de două ori, iar cealaltă va lipsi. Oricum ar fi, tu vrei să reiei firul lecturii, nu-ți pasă de nimic altceva, ajunseseși la un punct în care nu poți sări nici măcar o pagină. Iată din nou pagina 31, 32... Ce vine apoi? Iar pagina 17, pentru a treia oară! Ce fel de carte ți-au vândut? Au legat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

spre un inel din mijlocul sertarului. — Îmi place acela, spuse ea. Hai să-l vedem. Nu e foarte mare, replică bijutierul. Un diamant ca acela poate fi trecut cu vederea foarte ușor. Oamenii nici nu l-ar remarca. — Nu-mi pasă, i-o tăie Mma Ramotswe. Diamantul acesta este făcut pentru mine. N-are nici o legătură cu alți oameni. Inima domnului J.L.B. Matekoni se umplu de mândrie când auzi asta. Aceasta era femeia pe care o admira, femeia care credea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
putea s-o ajutați pe acea biată americancă. Este mamă. Ați avut și dumneavoastră o mamă. V-aș putea spune: Gândiți-vă la suferința acelei mame, dar știu că unei persoane ca dumneavoastră nici că i-ar păsa. Nu vă pasă de femeia aia. Și asta nu doar pentru că este o albă de departe; nu v-ar păsa nici dacă ar fi o femeie din satul natal, nu-i așa? El îi rânji în nas. — V-am spus. Întrevederea noastră a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
pentru că este o albă de departe; nu v-ar păsa nici dacă ar fi o femeie din satul natal, nu-i așa? El îi rânji în nas. — V-am spus. Întrevederea noastră a luat sfârșit. — Dar oamenii cărora nu le pasă de ceilalți pot fi obligați să le pese. Bărbatul fornăi. Într-un minut o să sun la Administrație să anunț că există un delincvent în biroul meu. Aș putea spune că v-am surprins furând ceva. Aș putea face asta, știți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
să fiu dură și să fac lucruri care nu-mi fac plăcere. Iar ceea ce fac acum trebuie făcut fiindcă undeva există o americancă îndurerată, care nu dorește decât să-și ia rămas bun de la fiul ei. Știu că nu vă pasă de ea, dar mie îmi pasă și cred că sentimentele ei sunt mai importante decât ale dumneavoastră. Așa că vă propun un târg. Dumneavoastră îmi povestiți ce s-a întâmplat, iar eu vă promit - și cuvântul meu are valoare, Rra - vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
lucruri care nu-mi fac plăcere. Iar ceea ce fac acum trebuie făcut fiindcă undeva există o americancă îndurerată, care nu dorește decât să-și ia rămas bun de la fiul ei. Știu că nu vă pasă de ea, dar mie îmi pasă și cred că sentimentele ei sunt mai importante decât ale dumneavoastră. Așa că vă propun un târg. Dumneavoastră îmi povestiți ce s-a întâmplat, iar eu vă promit - și cuvântul meu are valoare, Rra - vă promit că nu veți mai auzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
acest timp, africanii nu încercau decât să ducă o viață decentă în mijlocul harababurii și dezamăgirii generale. Oare persoanele care iau decizii în lumea aceasta, oamenii puternici de la Washington și Londra, au habar că există oameni ca Motholeli și Puso? Le pasă de ei? Era sigură că le-ar păsa dacă ar ști de existența lor. Uneori se gândea că persoanele de peste mări și țări n-au loc în inima lor pentru Africa, deoarece nimeni nu le spusese vreodată că africanii sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

curaj, mai dă pe gât o votcă, aruncă paharul de plastic într-un autentic gest grecesc, își desface claia prinsă până mai înainte c-un elastic bonbon, pune și sticla la bot și, gâl-gâl-gâl, o golește pe trei sferturi. O pasează mai departe, nu fără o urmă de regret. Pe urmă, cu brațele larg deschise, ca o stăncuță în care-ai vârât câțiva electrozi să-i testezi reflexele condiționate, vine în centrul cămăruței și-al atenției. - Iată-mă, răsărind printre voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
anafura cui l-o făcut... am pierdut tot ce se mai adunase... ce crezi, că ne îmbogățeam?, cumpărau cu o mie de lei mai ieftin, mai băgam câteva cartușe de țigări, cafea de la polaci, mai închideau ochii tablagiii, că le pasam și lor... da’ ne îngheța inima-n noi, stăteam și când crăpa asfaltu’ de frig afară, mi-am distrus rinichii, nevastă-mea venea vânătă și cu picioarele umflate... vara ți se coceau creierii-n tine... aveam toate autorizațiile, că și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
erau ale unor nume mari și, dacă vrei artă, sunt destule muzee pe lumea asta. Și ce să faci cu atâtea haine? Pe cine vrei să impresionezi? Pentru cine să fii elegant? Unde te duci, până la urmă? Și cui îi pasă de cum arăți tu? Ești generos din plictiseală, din oboseală, pentru că te sufocă tot calabalâcul din preajmă. Bucuria mea cea mai mare e să arunc. De câte ori sunt singur acasă, mult mai rar decât mi-aș dori, umplu sacoșe cu haine, pantofi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
și nu-ți deschide nimeni ușa... - Tu ești surd? N-am! - Și eu cu ce mă-ntorc acasă? - De unde vrei să știu? - Măcar două sute împrumut? Ți-i dau... - Nu am nimic, chiar n-am... - Credeam că suntem prieteni, că-ți pasă de viața mea... Eu nu te-aș fi lăsat la nevoie, doar știi... Știu. Ultima dată când m-a vizitat, mi-am amintit, a plecat cu banii din portofelul găsit în sertar și c-un lănțișor de-al Carinei. Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
voi... - Vorbește bine, e călugăr? - Peste tot e Răul! Națiunile Unite nu le-au mai dat alimente celor câteva sute de mii de palestinieni nevoiași din Fâșia Gaza! - E greu și la alții... Moare lumea de foame, da’ parcă le pasă la americani? - Bogatul nu crede săracului, nu știi? - Oamenii aruncă în aer alți oameni! Omoară copii nevinovați! Răul e peste tot! Au fost inundații în Texas, au fost cutremure-n Japonia, ard pădurile în Australia, satele noastre sunt înecate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

ești tu cu el, fiindcă după aia o să aveți din nou la dispoziție cinci minute și tot așa, pînă cînd unul dintre voi doi se va hotărî, pentru că, Îți garantez, Înainte de a se Întuneca, unul dintre voi doi, nu-mi pasă care, trebuie să moară. - Asta e o mîrșăvie! protestă Lassa. Cea mai respingătoare mîrșăvie pe care-am auzit-o vreodată... Ăsta e simțul tău de dreptate? Să-i pui doi oameni care au trecut Împreună prin atîtea nenorociri să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
simplul fapt de a fi fost pus În dilema de a ucide sau a fi ucis ar fi transferat pe umerii lui Întreaga răspundere a unei crime atît de abjecte. - Un judecător - Îl asigurase Oberlus -, mai ales că ție Îți pasă atît de mult de judecători, n-ar sta În cumpănă să te trimită la spînzurătoare, fiindcă l-ai omorît cînd era cu spatele la tine și era dezarmat, iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Învinui, așadar, de o crimă pe care ai făptuit-o de bunăvoie, bazîndu-te numai pe presupuneri - zîmbetul Îi era sardonic. Nu cred că vreun judecător m-ar condamna pentru asta, chiar dacă nu sînt ca tine, și mie oricum nu-mi pasă nici cît negru sub unghie ce ar spune un judecător. SÎnt propriul meu judecător, conchise el. Și nici o altă sentință nu are Întîietate asupra sentinței mele. În urma acelei conversații, Dominique Lassa Își dădu seama cît de sucită era gîndirea temnicerului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
gîndul și dădu o nouă turnură conversației: - Cine era? vru el să știe. Cel pe care l-am omorît În noaptea aceea pe plajă. - Diego de Ojeda, moștenitorul uneia dintre cele mai mari averi din Quito. - De asta nu-mi pasă, răspunse el sec. Vreau să știu cine era pentru tine... Erați căsătoriți? - Nu. Nu eram. Iar aceea trebuia să fie prima noastră noapte Împreună. - Îl iubeai? - Da. - Îl mai iubești? - E mort. - Se spune că și morții pot fi iubiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Le e teamă de tine. Nu te respectă. - Ce diferență e Între astea două? Ție ți-e teamă de mine? - Da. - Asta mi-e de-ajuns... Făcu o pauză și ridică din umeri cu sinceră indiferență. Nici nu-mi mai pasă dacă provoc greață... Chiar mă amuză să observ cum prezența mea stîrnește silă. E mare lucru să impui prin prezența ta și să știi că trebuie să-ți Înghiți sila de teamă că m-aș Înfuria... - E logic... O observă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
propriul trecut. Să ceri puțin mai mult de cinci minute de atenție de-a lungul unei vieți Întregi nu Înseamnă să ceri prea mult, dar, cu toate astea, nu mi le-au acordat. - Pentru cineva care susține că nu-i pasă de omenire mai mult decît de un rahat, Îți plîngi de milă cam prea tare, Îi atrase atenția Niña Carmen. Sau poate Încerci să te justifici? O privi cu o mînie prost mascată sau poate chiar cu dispreț: - Nu. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
nu voiai să fiu altfel - ridică din umeri. Pentru că Îți place să ucizi... SÎnt atîtea motive! Oberlus ridică și el din umeri, dar acum mult mai deschis, și indiferența lui părea sinceră: - Poți să gîndești ce vrei, spuse. Nu-mi pasă. E mort deja, nimeni nu-l va Învia și degeaba despicăm firul În patru... E mai bine așa. Mai bine pentru toți. Ea Întîrzie să răspundă și, cînd o făcu, lăsă cuvintele să cadă cu greutate. - N-am să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mai tîrziu o să dai peste oameni... Făcu o pauză. Poți să iei cu tine banii și bijuteriile. SÎnt furate și Îți vei da seama dacă trebuie să-ți spui povestea sau să taci pentru totdeauna. Ridică din umeri. Nu-mi pasă ce faci, pentru că la vremea respectivă eu voi fi traversat deja munții, Întrînd În pădure.. Acolo n-o să mă caute nimeni... - Mereu mă iei prin surprindere. - Nu Încerc să te suprind, Îi răspunse. Nu Încerc decît să-mi salvez viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

să fie de la antiandrogenii care-i sufocă testosteronul. Reținerea de apă poate s-o și ignore. Dispoziția schimbătoare. O lacrimă i se desprinde dintr-un ochi în oglinda retrovizoare și i se rostogolește pe față-n jos. — Numai mie îmi pasă de problemele astea? zice. Să fiu oare singurul din mașina asta care simte ceva cu-adevărat? Brandy citește o carte în ediție de piață. Cel mai adesea, Brandy citește broșuri lucioase agresive despre vagine, scrise de cine știe ce chirurg plastician, cu tot cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
zice mama, ar însemna doar sex oral normal. — Alb normal, zice tata, ar însemna anal. Albul ar mai putea însemna și că Shane era excitat de bărbații care poartă chiloți. Zice: Nu-mi amintesc care dintre astea două. Mama îmi pasează găina vătuită în care pâinicile încă sunt calde. Ar trebui să stăm pe scaune și să mâncăm cu Shane mort pe toată masa din fața noastră. — În cele din urmă, am renunțat, zice mama, și din material am făcut o frumoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
un sărut, ca să-ți dea sperma și materiile fecale în gură. Tăcere. Dă-mi control. Dă-mi calm. Dă-mi reținere. Flash. Cartofii sunt exact așa cum îmi plac mie, dulci ca zahărul, dar crocanți pe deasupra. Umplutura e puțin uscată. Îi pasez mamei untul. Tata își drege glasul. — Cucuieț, zice el. Cred că fletching era cuvântul pe care-l căuta mama ta. Zice: Înseamnă să tai curcanul în feliuțe foarte subțiri. Tăcere. Zic, o. Zic, scuze. Mâncăm. Capitolul 8 Nu vă așteptați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
într-un hotel frumușel și tragem un pui de somn. După miezul nopții, Brandy mă trezește cu un sărut. Ea și Ellis se duc să vândă stocul pe care l-am strâns în Seattle. Probabil că și trag. Nu-mi pasă. — Și nu, zice Brandy. Domnișoara Alexander n-o să le sune pe surorile Rhea cât e-n oraș. Acum e convinsă că singurul vagin pe care merită să-l ai e cel pe care ți-l cumperi singură. Ellis stă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

foile, zbîrnîie reporterii ca bondarii în jurul lui Cocoș și toate gazetele sînt pline ochi. Cumnatul lui Cocoș; O femeie de lume îndrăgostită de Cocoș; Trei morți după întîlnirea cu Cocoș. Un interviu cu Cocoș. Cocoș e bolnav, dar nu-i pasă de potera domnului prefect. Care pe care, a declarat Cocoș. Ce zici de asta, dom'le? Nici lui ăla, Aristide Blanc, ori lui Wilson al Americii nu i s-a dat atîta atenție în atîtea gazete dintr-o dată. Aici deștepții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]