2,501 matches
-
complicat proces de percepție, de meditație și de prelucrare este un autentic și profund document artistic, psihologic și, finalmente, existențial. Și dacă elementele de construcție și strategiile tehnice n-ar fi atît de bine camuflate, iar implicarea subiectivă atît de patetic mărturisită, pictura Ioanei Bătrânu s-ar putea citi, fără nici un fel de exces, și în cel mai limpede cod postmodern. Pentru că pictorul, în cazul ei, consemnează figurativ pe măsură ce recuperează figurația, descrie formele asumîndu-și convenția lor culturală, invocă lumea cu deplina
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
căci mai toate temele ce alcătuiesc nucleul propriu-zis al cărții - putere, democrație, libertate, egalitate, stat, națiune, economie, război, revoluție - ilustrează tocmai acest gen de filosofie. Ceea ce sare în primul rînd în ochi la lectura Filosofiei inegalității este patetismul. Berdiaev scrie patetic, cu o fervoare discursivă amintind de patosul predicii religioase, o fervoare ce parcă îl silește treptat, pe măsura scrierii paginilor, să-și întețească tot mai mult aplombul critic. Berdiaev este precum un retor care, cu cît scrie mai mult, cu
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
botează Fără plată, dă vrea să se însoare Cineva, ci nu-l cununează Nici nu vor să-l îngroape, dacă moare, Până nu-și iau răsplata rânduită Pentru sfântul dar, sfânta mită... Să nu-l uităm nici pe Cucavel, anti-intelectualul patetic. Să vedem ce este cu acest răsculat radical, al cărui moment revoluționar, autorul îl fixează pentru vecie: Iacătă-ți acum beleaua gata Că și despre a lui Cucavel parte Era mai toată gloata... (Arghezi, Arghezi...) Și așa, încet, încet apăru
Caftane și cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10176_a_11501]
-
ca limbaj, aproape de viziunea eterică a Extremului Orient, în care ideea exorcismului, a luptei cu fiara, a cuplului care visează tenace recuperarea unității androgine este prezentă în nenumărate variante, obsesivă și, pe cît se poate, dar fără pericolul căderii în patetic, imperativă. Și iarăși, nu întîmplător, Ștefan Agopian îi răspunde tot aici, pe hîrtii obosite sub un laviu de tuș, cu un scris caligrafic de puber care nu și-a pierdut încă inocența, cu imagini foșgăitoare în care se amestecă baroc
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
Pe de altă parte, Ionescu are adesea un aer de funambul, de "pieton al aerului", cultivă o "comicărie" fie și tristă, debușînd în nonsens. Astfel producția sa se bizuie pe două registre contrastante, unul ludic, "caraghios", voit derizoriu, altul grav, patetic, conturînd un "discurs metafizic". Mai întîi o caricatură oarecum caragialian-argheziană: ŤDumnezeu, o! Dumnezeu! iată o vorbă pe care am auzit-o de la nea Georgică și o spun și eu, toată ziua, ca prostul, fără să știu ce înseamnă...ť". Apoi
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
Bruxelles și a Grupului . Abordând problematica discursului contemporan, au toarea constată că totul este discurs și discursivitate, începând de la viața publică firească, obișnuită, până la expunerile epistemologice savante: „știința a devenit un discurs riguros și sistematic; arta - un discurs figurat și patetic; filosofia - o analiză a discursului”. Iar la „nivelul simțului comun, marea majoritate a oamenilor nu dau atenție decât la ceea spun (sau aud) și neglijează aproape total forma în care spun (sau înțeleg)”. Aceste forme de comunicare derivate sunt explicate
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
omenirii de către Aristotel, Cicero și Quintilian - care au o schemă de lucru extrem de suplă și de funcțională, cu vârful de atac în introducere (exordiu, propozițiune, expozițiune și diviziune), continuând cu tractarea perorația (cuprinzând o recapitulare a faptelor, o pre zentare patetică a acestora și concluzia). Modificările intervenite în structura discursului politic contemporan subliniază toc mai latura pragmatică a evoluției și necesitatea acestuia de a fi cât mai persuasiv; ca și la antici, menirea lui este de a face din mesajul politic
ÎNTRE DISCURS ŞI DISCURSIVITATE. In: Editura Destine Literare by EUGENIU NISTOR () [Corola-journal/Journalistic/101_a_258]
-
nu are suflătorii acesteia, mulți dintre ei soliști recognoscibili după timbru, după intervențiile cu adevărat artistice, dar este mai disciplinată, în ansamblul său mai profesionistă. Probabil că un rol important l-a avut dirijorul Lan Shui, care a imprimat spiritul patetic ceaikovskian unor tempi deloc trenanți, a construit cu mult aplomb fiecare mișcare. Partea a treia, acel Scherzo cu caracter de marș apoteotic, a fost așa cum l-a gândit Ceaikovki, punctul culminant al dinamismului simfonic. Surpriză: publicul berlinez, numeros și educat
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
-mi pot reprima o mică satisfacție răutăcioasă (se întâmplă și la case mai mari!). De fapt, n-ar trebui să fiu snoabă. Sincer vorbind, chiar îți venea să aplauzi acolo, chiar dacă ruinai tranziția spre acel final deloc spectaculos, ci pesimist, patetic în stare pură. Lan Shui nu e doar un dirijor foarte bun, dar are grijă să promoveze mereu în programele pe care le dirijează compozitori din Asia. Înainte de Liszt și Ceaikovski ascultasem The Rhyme of Taigu de Zhou Long, compozitor
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
aproape mecanică, de mers fără sfârșit, un interpret (David), cu un corp aparent slăbănog și vopsit, mima o joacă bufonă și amintea, ca siluetă, de unele personaje din pictura lui Bosch, o altă dansatoare (sau poate actriță) evolua cu mișcări patetice pe o melodie a lui Piaf, și, în fine, o altă interpretă, prinsă în propriile ei vise, mima o oarecare cochetărie. Toți aveau, însă, drept fundal, pe ecran, lumea absurdă și inconștientă în care trăim cu toții, cu scene apăsătoare, posterioare
Universul francofon și dansul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10205_a_11530]
-
aceste provocări, însă le vom face fațăť anunța George W. Bush pe 6 februarie 2003. De atunci s-a arătat că motivul războiului din Irak era fals. Este o minciună? Mai degrabă este vorba despre un corp românesc, o construcție patetică inexactă al cărei rost este afirmarea și sondarea realității care te depășește." (p. 5). Bizareria țipătoare a acestei echivalări, care înfige o savuroasă insignă de românism pe reverul președintelui Statelor Unite, ar putea fi îndreptată printr-o simplă corecție de literă
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
cu care v-ați obișnuit fără să mai realizați câtă materie cenușie au consumat strămoșii voștri. - și probabil au consumat-o pe toată vouă ne mai lăsându-vă nimic de va bateți joc de minunatele realizări ale creerului omenesc! Termină patetic punând penița cu o infinită delicateța pe catedră și dând mâna cu Burtică, profesorul de muzică care tocmai intrase pe ușe, terminându-se recreația și punând punct unei situații care nu știu cum ar fi evoluat. În orice caz pe noi ne-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mai mare poet contemporan al căsătoriei și al vieții de familie”. Nesimțindu- se la înălțimea aventurii matrimoniale, el a ținut cu tot dinadinsul să i se sustragă, „pentru a scăpa de orice legătură și de orice putere”. Acest refuz - disperat, patetic, sublim - se regăsește la numeroșii celibatari din povestirile sale, care trăiesc în camere de închiriat și parcurg palierul lor slab luminat „așa cum nomazii traversează deșertul”. Acest teritoriu vid, insurmontabil, este și „spațiul pe care Kafka ar fi vrut să-l
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
sa după funcții și prin umilința cu care a pupat mâna PSD în timp ce întreg partidul își asuma cu demnitate și verticalitate intrarea în opoziție", a precizat Pocora, pentru Mediafax. Pocora a arătat că apelul lui Tăriceanu către liberali este unul "patetic", iar strategia PSD prin care se spune că "USL trăiește" este una "penibilă și ridicolă". Constatăm că rarele momente când nu este purtat prin țară de către Liviu Dragnea și PSD ca părticică a sfintelor moaște ale USL, domnul Călin Popescu
Pocora: Tăriceanu reprezintă un trecut pe care l-a terfelit prin umilinţa... by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30696_a_32021]
-
prin care se spune că "USL trăiește" este una "penibilă și ridicolă". Constatăm că rarele momente când nu este purtat prin țară de către Liviu Dragnea și PSD ca părticică a sfintelor moaște ale USL, domnul Călin Popescu Tăriceanu scrie apeluri patetice către PNL. Este ridicolă și penibilă strategia PSD care, în loc de proiecte concrete, propune românilor o minciună gogonată. «USL trăiește» este exemplificată azi prin punerea în geamul campaniei electorale a fantomei politice numită Călin Popescu Tăriceanu", a spus Pocora. Ea a
Pocora: Tăriceanu reprezintă un trecut pe care l-a terfelit prin umilinţa... by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30696_a_32021]
-
Rezidență pariziană). Dar poezia înseamnă disciplină, nu-i așa? În universul acesteia, afectul libertății se cuvine transpus în limbaj imanent, contras în metaforă. Drept care poetul nostru nu ezită a trece de la desfășurarea amplă a discursului în care e atinsă coarda pateticului la formulele concentrării, precum un pariu pe care avîntul libertar îl face cu brevilocvența: „Poetul ar fi sufleurul lui Dumnezeu...// Suflă/ în spuma rece a eternității pustii...” (Oarecum după Yvan Goll). Sau: „de neimaginat cum - și totuși/ pe bățul drapelului
Poezia lui Leo Butnaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3096_a_4421]
-
nu lăsa loc pentru gelozie. Femeie modernă, Emilie se bucură în contemporaneitatea noastră, nu doar de aprecierea oamenilor de știință, ci și de a feministelor, precum Elisabeth Badinter, care i-a consacrat un eseu, apărut în „Livre de poche”, intitulat patetic „Emilie, Emilie”.
Doamna lui Voltaire () [Corola-journal/Journalistic/4129_a_5454]
-
Galați. Se înțelege, paginile zisei enciclopedii sunt populate, monstruos, cu o faună iresponsabilă de mari drame ale conștiinței românești (perioada totalitară), nume anodine reînviate, culpabil, fără grozăvia activității lor efective, rămasă îngropată în maldărele de colecții pe care cine, invocând patetic analiza, să le cerceteze? Pe cine să judeci, cu ce să compari? În această variantă a simplei liste de ziariști compromiși, de titluri și anoste informații lipsite de relevanță, orice alt proiect, să zicem, un posibil dicționar al presei, nu
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
se îmbunătățește. De aceea, dimensiunea economică a scrisorilor umbrește toate celelalte aspecte. Lipsește, din epistole, în ciuda caracterului intim, orice impuls de interiorizare a aventurii sentimentale. Rebrenii nu sunt dispuși să se analizeze camilpetrescian nici măcar în alcov. Declarațiile de afecțiune, extrem de patetice și de „lirice”, cum zice Niculae Gheran, sunt strict ritualizate. Cele ale lui Fanny se intensifică mai ales în momentele când soțul reușește să-și onoreze „obligațiile” materiale ce decurg din poziția, deloc comodă în acest caz, de pater familias
Epistolar economic by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3857_a_5182]
-
avut carnet de partid peste tot", a declarat Mihai Răzvan Ungureanu, în emisiunea Jocuri de putere, de la Realitatea TV. "Au existat amenințări la adresa primului-ministru. Au existat și așa ceva (amenințări fizice și la adresa familiei, n.red.). Dar nu trebuie să fim patetici. Sugestia a existat (privind amenințări fizice, n.red.)", a adăugat Ungureanu.
MRU: Am avut miniștri amenințați cu moartea. Și eu am fost amenințat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38679_a_40004]
-
în care-i vorbește e colorată, vie, sugestivă și că el acumulează asociații comice în ineditul lor. Totul se amestecă în mintea nepoatei. Ea se declară reacționară, vrând să spună că este revoluționară, și confundă gulagul cu gulașul. Nu devine patetică nici când împrejurările o cer. O unică excepție: bunicul adevărat reușise să trimită din lagărul de tranzit de la Drancy o farfurie de tinichea pe fundul căreia scrijelise un desen și câteva vorbe. Povestitoarea spune: „Nu poți să privești această farfurie
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
transmite o emoție și nu trezește un sentiment, în afara desfătării subînțelese de ordin estetic. Volumul e ca un laborator aseptic în care dialectica nuanțelor nu stă pe un filon afectiv. Grija de a nu cădea în dulceața omiletică a predicilor patetice l-a împins pe autor la o analiză de concepte din care ghimpele efuziunii a fost tăiat. La fel, rezerva față de accentele categorice, care trădează asumarea unor certitudini tari, menite a fi propovăduite cu nerv prozelitic, i-a dat lui
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
de pretutindeni, suferința reinventează lumea și miracolul, explorândule, fără să le epuizeze. Astfel, încetîncet, suferința lunecă spre limanul fericirii, investigate din palestra chinului sublim de a fi om”. Alături de aceste afirmații, găsim și alte numeroase observații și note, reci sau patetice, uzând de acel ton și calm febril al lucidității, emoției și dramei apropierii de marile - pe drept cuvânt sublimele - teme ale artei epice sau filosofice; sublime în sensul disproporției față de normele și valorile curente ale creației umane. De aceea vom
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
sunt nevoit să artificializez. Dacă se poate, să am stil. Iar barbaria ? Barbaria e în pauze; în golurile a ceea ce spun. „...ironia, nesusținută de orgoliu, nu mai are rost decât ca auto-ironie.” E ceea ce și fac când nu cad în pateticul obositor - au dreptate criticii - al cenușii turnate în cap. Radu Sergiu Ruba: „13 decembrie 1941. România declară război Statelor Unite. 13 decembrie 1941. României, Statele Unite nu-i declară nimic.” Dimi îmi dă o carte prefațată de el, din colecția „Biblioteca pentru
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4194_a_5519]
-
la fel Din Dilema Veche (nr 461, din decembrie anul trecut), am reținut întrebarea în jurul căreia se clădește Dosarul revistei intitulat Vârsta de mijloc: Ce mai înseamnă 40 de ani? Iată ce răspunde, metaforic, cu ocolișuri, un scriitor, Florin Lăzărescu: „... patetic, poate - e că pe măsură ce mă apropii de 40 de ani, mi se întâmplă din ce în ce mai des la culcare, una din fazele de genul celor pomenite anterior să mi se strecoare, fără să vreau, în minte. Lucru care mă face să adorm
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4045_a_5370]