8,290 matches
-
de scrieri. Ei se cuvin a fi amintiți tocmai fiindcă de ani de zile fac lucrul acesta și nimeni nu i-a adunat niciodată la un loc. Acești fideli au abordat întotdeauna cărțile despre Gulag cu seriozitate și cu o patimă mai mult sau mai putin voalata de a scoate adevărul la suprafață. S-au deosebit prin stil și vîrsta, si, poate, chiar prin aprofundarea ororilor comunismului, dar în comun le-a fost predilecția pentru acest gen de cărți. Monica Lovinescu
Cititorul român fată în fată cu Gulagul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17777_a_19102]
-
lui. Lumea pe care o recompune Marquez în acest român este bîntuita de neliniște și violență, sau uneori, dimpotrivă, placida și totodată disperată. E o lume în care bărbații sînt vînători, iar femeile pradă, de unde și acest straniu echilibru între patimă și resemnare, ca principale coordonate ale universului din român. De îndată ce se află de iminentă moarte a lui Santiago, personajele intra într-un fel de psihoza colectivă: fiecare trăiește ultimele ceasuri de viață ale eroului ca si cum ar fi ale sale. Universul
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
în scrierile sale în proza mai puțin canonizate, o regăsim și aici: "atât N. sElena Negrit, cât și eu nu am căzut niciodată în ridicole exagerări sentimentale! Dimpotrivă, bătându-ne joc fără milă de aceia care cred că iubesc cu patimă luând poze tragice și punând în exprimarea lor tot sforăitul burlesc al dramei moderne, ne-am lăsat duși încet de viața noastră încântătoare". Pe vremea cînd literatura reprezenta un angajament cultural și național explicit, Alecsandri și alți cîțiva prozatori ai
Dreptul la intimitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17844_a_19169]
-
în noiembrie 1901, cu mari și frecvente intermitențe. Jurnalul n-are valoare expresivă. E, dimpotrivă, tern, uscat, rar un eveniment deosebit (personal sau politic) mișcînd textul cu emoție. Era aceasta o trăsătură a asprului, aproape ascetului Nicolae Cristea, încălecată de patima luptelor politice, cînd condeiul era mai destins și mai liber să se confeseze. A fost la înmormîntarea fiului său, ca un fel de concediu, s-a înapoiat să-și execute osînda. Mai puțin succint este cu însemnarea din 18/ mai
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
Otto Preminger, Michèle Morgan, Jean Seberg, Ingrid Bergman - aceasta din urmă jucînd-o pe Ioana de două ori, o dată în regia lui Victor Fleming, o dată în regia lui Rossellini!). Șirul de Ioane cinematografice a cunoscut o singură capodoperă (a filmului mut), Patimile Ioanei d'Arc (1928), filmat în Franța de un maestru al cinematografului nordic și al "realismului metafizic", Carl Dreyer, cu neprofesioniști și cu actori cvasi necunoscuți (cum era și interpreta Ioanei, Renée Falconetti, în vîrstă de 35 de ani, ale
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
vestea, el habar n-are și aruncă undița într-un lac cu pește din cine știe ce pustietate a Americii... Îmi aduc bine aminte de acest parti întîi din cauza amfitrionului savant, ce nu știa niciodată pe ce lume se află, care avea patima bucătăriei, nu era însurat, și nici nu fusese vreodată și pe care îl îngrijea o soră devotată și miloasă (cum se va vedea). Un motiv secundar ce îmi păstrase bine întipărit în minte partiul fusese acela că, la atîtea bunătăți
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
cititorul nu ar întrezări dintr-odată uimitoarea strategie a lui Thomas: toate personajele capitolului final sunt, fără excepție, oameni care au murit. Singura concluzie care se poate desprinde prin urmare este că ei au ajuns în paradis, stația terminus a patimilor - care prin coordonatele geografice și modul de viață și de organizare poartă un nume ce poate fi găsit pe hartă: Israel - și începuturile sale postbelice. Am dezvăluit câteva repere narative cu convingerea că nu răpesc nimic din plăcerea lecturii. Romanul
Coborârea în iad by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17280_a_18605]
-
și elitist. Sunt și pasaje care "dramatizează" o anumită realitate socială, experiența autorului navetist, de exemplu (Picături din cer), prin care Gh. Ene devine mult mai simplu și mai uman, apropiindu-se de briza deschiderii, susținută de postmodernism, vindecat de patima adulării literelor-corpuri. Prin programul acestei destinderi, tensiunea acumulată din cauza brodării obsesive pe marginea valorii absolute de text se dizolvă, bule de aer oxigenând land-ul imaginar(t) al prozelor. Perspectiva scriptică, în care este solicitat mai mult ochiul (tip modernist
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
mai duce!/ Haide, bătrâne/ haide sub cruce!". Cifrul său uman nu-și mai găsește dezlegarea decât "sub cruce", ce poate fi sinonimă cu scrisul, legământ violent, visceral, pe viață și pe moarte, contra cronometru: "Tulbură hârtia/ cu sudori de sânge,/ patima, pustia,/ până nu se stânge!". Fidel valorilor sale ce nu țin de tulbureala profană și de vremelnicie, Ion Horea nu pregetă să facă din enigma morții o obsesie a scrisului, încredințând povara atotputerniciei divine. Încă sensibil la miracolul naturii, regretând
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
din Franța a publicat de curînd o voluminoasă carte în care, pe bază de documente de arhivă sistematic și minuțiuos analizate, ajunge la concluzia că fenomenul colaboraționismului scriitorilor francezi în anii ocupației germane a fost în mod determinant influențat de patimile literare, de veleități, de jocuri de interese etc., înclinațiile și sensibilitațile politico-ideologice avînd un rol secundar! Cauza profundă se află în dificultățile de conștientizare, asumare și responsabilizare a unui "trecut" ce acoperă practic toată istoria României de la primul război mondial
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
sublim" (Percepția de sine, II -șcredințaț). Prin tentația de a-și teoretiza materia lirică, observînd-o din interior și exteriorizînd-o conceptual, Vasile Proca ajunge la un soi de exhibiționism al conștiinței: "gol și nerușinat și flegmatic/ mă strecor în sertarul cu patimi/ fac dragoste cu conștiința/ și o las așa dezbrăcată/ s-o admire sau s-o scuipe trecătorii/ eu născutul de toată lumea/ pornesc pe furiș cu sinele dungat / de-a dreptul prin hohotele siberiei/ prin incendiile magnetice ale creierului/ și spre
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
cu un mers legănat de bețiv, executat uneori cu pașii unui balerin încălțat cu papuci, răvășit, indignat de ratare și risipire, iritat de prezența sufleurului-oglindă în care vede toate astea și se vede, Barrymore/Iordache umple scena de farmec, de patimă și dăruire, face cu ochiul publicului - singurul parcă înțelegător și răbdător - încercînd să ridice ștacheta putințelor spre marele rol - Richard al III-lea. Nu izbutește de fapt, decît să execute un șir de clovnerii. Urmărindu-l cu mare atenție pe
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
a interesului public de la geniul literar al lui Eminescu la utilitatea unora din ideile sale politice. începutul îl face A.C. Cuza în Operele complete, din 1914, cînd scoate din articolele din Timpul argumente pentru militantismul său naționalist. Și cu ce patimă! S-au citit cu adevărat ori nu articolele cu pricina în epoca apariției lor, nu avem cum ști. Dar e sigur că ele au fost revendicate pentru "actualitatea" lor în toată perioada interbelică, apoi, cu explicabilă surdină, după 1971, și
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
ezitarea între autobiograficul camuflat și ficțiune, naivitățile ce se acumulează minează proiectul romanesc. Multe dintre pasaje nu mai pot trezi decât cel mult un zâmbet condescendent - teribilismele amoroase ale lui Dan Deleanu apar, prin trecerea timpului, de-a dreptul inofensive. Patima teoretizărilor e de asemenea redundantă stilistic. Opțiunea auctorială e ea însăși conformistă - deși Ionel Teodoreanu își plasează biografemele în textul romanului, Dan Deleanu conservă psihologia omului de prisos a eroului romanului omonim al lui Vlahuță. Feminitatea deviantă e drastic sancționată
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
ei. Să reținem observația: "Carol I era suveranul prin excelență, expresia puterii supreme: un simbol personificat. Suveran este numai regele; greșit deci se întrebuințează pluralul: suveranii, în loc de majestățile lor, deoarece regina nu e suverană. El era omul datoriei, lucrînd fără patimă și avînd în vedere numai interesele țării. N-avea prieteni și, prin urmare, nici camarilă sau partizani. Deși, după Constituție, regele domnește fără a guverna, totuși regele reușea să impună părerile sale în Consiliile de miniștri ce regulat se țineau
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
într-o execuție sarcastica a referentului doctrinar, nu altul decît obedientul forurilor "de sus", G. Macovescu. Vor fi mai existînd careva dintre cei ce au asistat la nimicirea iluziilor poetice afișate de Cicerone Teodorescu, într-un moment cînd căzuse la patimă formelor fixe, lapidare; spre a duce ridiculizarea ermetismului de opereta pînă în pînzele albe, Călinescu a recurs la lirica veche și modernă (chiar Trakl) demontînd inepția alegoriei din plinul de sine "Rondel al dopului isteț". A omite asemenea scene memorabile
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
un subinginer, specializat în utilaj tehnologic). Că și la alți autodidacți, entuziasmul față de cultură este mai mare decât spiritul critic. Înainte de recentul român Prizonier în Europa, Alex Mihai Stoenescu a mai publicat 4 române: Drumul Olandei, 1991, Câinii răgușiți, 1993, Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, 1995 și Misiunea dominicana, 1997. Un ecou mai mare decât altele a avut românul Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, asemănător în multe privințe cu Numele trandafirului de Umberto Eco, dar considerat o revelație de Gabriel Liiceanu
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
critic. Înainte de recentul român Prizonier în Europa, Alex Mihai Stoenescu a mai publicat 4 române: Drumul Olandei, 1991, Câinii răgușiți, 1993, Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, 1995 și Misiunea dominicana, 1997. Un ecou mai mare decât altele a avut românul Patimile Sfanțului Tomasso d^Aquino, asemănător în multe privințe cu Numele trandafirului de Umberto Eco, dar considerat o revelație de Gabriel Liiceanu (care l-a și publicat la selecta Editură Humanitas). Două planuri epice din care unul putea lipsi Românul Prizonier
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
deși, în absolut, conta, totuși. Se spune că doar actorii se mai "păruiesc" astfel, dar cel puțin ei o fac în culisele teatrului, iar nu într-o sală de box cu anvergură literară. Histrionici și bufoni, scriitorii șunt infantili (prin patimă demonstrației) și ridicoli (prin orgoliul nemăsurat în care se învesmînta). Singurul ac de cojocul lor ar putea fi umorul și autoironia care, însă, au pierit de ceva vreme, desi românii, în general, se mîndresc cu ele. Varietatea acestor luări de
Scriitorii certăreti si cercurile literare de putere by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17980_a_19305]
-
p.) Cartea lui Zaharia Sângeorzan Monahul de la Rohia. N. Steinhardt răspunde la 365 de întrebări, a cărei a doua ediție a apărut la Editură Humanitas în anul 1998, ni-l arată încă o dată pe N. Steinhardt iubind, cu aceeași veche patimă, "viață și cărțile". Dialogul de idei pe care Zaharia Sângeorzan îl propunea lui Steinhardt trebuie să fi convenit de minune acestuia din urmă; Jurnalul fericirii, sfidând din motive obiective, ca să spunem așa, diacronia ("Creion și hârtie nici gând să fi
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
ceva care scapă rațiunii: astăzi, în România, se confruntă fără menajamente două tabere, inegal distribuite, care se luptă, disprețuind orice regulă, pe trupul muribund al unei societăți putrefacte. Unii sunt mânați de obsesia supraviețuirii de pe azi pe mâine. Ceilalți, de patimă bolnăvicioasa a îmbuibării. Clase sociale întregi se târâie printre ruinele unui sistem falimentar, măruntelind cu disperare salariile de mizerie. În același timp, o mână de privilegiați își rotunjesc conturile în bănci străine, trăind suspendați în baloane umplute cu heliul verzui
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
bune și frumoase. Dar să nu uităm că, incepand cu 11 martie 1999, atunci când îi înjuram pe vecinii de la vest înjuram, de fapt, N.A.T.O.! Același N.A.T.O. pe care, de bună voie și nesiliți de nimeni, îl râvnesc cu patimă nouăzeci și șase la sută dintre români. Adică tot atâția inconsecvenți.
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
Don Quijote. Nu știm prea bine de ce bărbatul de aproape cincizeci de ani din La Mancha, care a trăit singur toată viața și n-are drept companie decît o menajeră, o nepoata, pe preotul și pe bărbierul satului, a dat în patimă lecturii romanelor cavalerești și și-a schimbat identitatea și viața din pricina lor. Cervantes nu ne exiplică nimic. Comentatorii se mărginesc să constate nebunia personajului, o nebunie însă extrem de ciudată, despre care Unamuno crede că este "de dragul nostru și spre folosul
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
a moravurilor, a ființei în genere, prin lectură: "Nici o zi nu poate trece pentru lucrătorul elvețian fără două-trei ore de lectură. Asta face într-un an o mie de ore citite, adică patruzeci de zile pe an. Nobilă deprindere stîrpește patimile de grea suferință ale muncitorimii, din care cîrciuma și risipă salariului săptămînal nu sînt cele mai puțin dramatice pentru echilibrul familiei; cartea și cititul ajuta pe nesimțite la deslușirea din întuneric a vieții, a ființei, a legăturilor reale dintre oameni
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
de atâta rușine va avea curajul (da, pentru că la mijloc e un curaj al sfidării!) s-o ia de la început cu mișmașurile, minciuna și nesimțirea. Nu mi-ar fi trecut prin minte că președintele Academiei e atât de orbit de patimi încât să nu-i pese nici de onoarea numelui său și nici de regulamentele instituției pe care o conduce! N-a trecut chiar atât de multă vreme de când aula academică era spurcată de prezența celor doi analfabeți de "geniu". încă
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]