845 matches
-
să-și procure cărțile de care avea nevoie pentru cercetările sale și, în pofida câtorva ieșiri în Occident, începând cu anii ’60, el a rămas până la sfârșitul zilelor sale mai mult sau mai puțin rupt de lumea patrologilor profesioniști. Viziunea sa patristică a avut, evident, de suferit, cum am văzut atunci când am prezentat lucrările sale despre Origen, Pseudo-Dionisie și Grigore Palamas. Ceea ce va dura însă în timp, în afara celor trei cărți personale și, desigur, în afara monumentalei Filocalii, este figura-simbol a unui nou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și, desigur, în afara monumentalei Filocalii, este figura-simbol a unui nou Părinte al Bisericii, de talia unui Athanasie cel Mare, veghind la căpătâiul ortodoxiei românești de-a lungul întregului secol XX. (traducere din limba franceză de Răzvan Ionescu) 9. Teologie și patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece anitc "9. Teologie Și patristică în catolicismul secolului XX \: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea Șaptesprezece ani" În acest studiu, prezentat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la căpătâiul ortodoxiei românești de-a lungul întregului secol XX. (traducere din limba franceză de Răzvan Ionescu) 9. Teologie și patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece anitc "9. Teologie Și patristică în catolicismul secolului XX \: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea Șaptesprezece ani" În acest studiu, prezentat sub formă de „jurnal de epocă”, îmi propun să scot în evidență rolul jucat de tradiția patristică, prin intermediul câtorva personaje-cheie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
9. Teologie Și patristică în catolicismul secolului XX \: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea Șaptesprezece ani" În acest studiu, prezentat sub formă de „jurnal de epocă”, îmi propun să scot în evidență rolul jucat de tradiția patristică, prin intermediul câtorva personaje-cheie, în conturarea viziunii teologice a Conciliului Vatican II237. Teza nu este întru totul nouă, dar până acum ea n-a fost demonstrată decât parțial și fără a i se da, în sine, importanța cuvenită. Vatican II, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați aici în discuție (De Lubac, Daniélou, Von Balthasar). A reaminti că Revelația are loc în cadrul istoriei, adică în cadrul unei temporalități sacre, înseamnă, în fond, a reaminti o banalitate patristică, dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, în contextul teologic al anilor ’30-’50. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal și dinamic, De Lubac provoacă și interpelează teologia metafizică oficială, care, prin simplificări pe cât de nejustificate, pe atât de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-i face cunoscuți pe Sfinții Părinți orientali, de limbă greacă, în Occident înseamnă a juca o carte importantă în procesul reunificării, al ecumenismului, dat fiind că Părinții au furnizat Bisericilor ortodoxe mai ales întreaga „armătură” teologică și spirituală. 3. Revalorizarea patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea învățământului ecleziastic, mai ales al disciplinelor teologice”. 4. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic epocii și reancorând-o în dogmă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
știința le-a conferit timpului și spațiului, pe care literatura le-a conferit sufletului și societății”; în sfârșit, teologia trebuie să devină „o atitudine concretă în fața existenței, lumina interioară a unei acțiuni où la vie se joue toute entière”. Dar patristica ce rol poate avea în scenariul respectiv? Pentru Daniélou, o primă trăsătură a gândirii religioase a epocii o constituie restabilirea legăturii cu sursele esențiale: Biblia, Părinții și liturghia. Până în secolul al XIII-lea, amintește el, teologia „fusese în principal comentariu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
250: „Pe măsură ce lucrările se desfășurau, simțeam că se apropie catastrofa. Schemele care se pregăteau respectau regulile unei scolastici rigide și formale; plecau de la o logică defensivă”. Până când, grație intervenției sale pe lângă secretarul Comisiei, Părinții Conciliului au optat definitiv pentru „calea patristică”, aceea constând în „grija de a găsi un suflu nou printr-o reîntoarcere la marea Tradiție a Bisericii”. De Lubac a jucat un rol esențial în elaborarea constituției Dei Verbum despre Revelația divină. Gândirea delubaciană a ajutat apoi Conciliul să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trebuie invocate însă obligatoriu și numele lui Moehler, Semmelroth etc.). Textul rupe în mod conștient cu declarațiile pe care le ilustrau de obicei tratatele „clasice” De Ecclesia, înrobite analizelor juridice. „Definirea Bisericii ca un mysterium (gr. mysterion) reia o temă patristică și mistică, ce se referă la unirea intimă cu Dumnezeu prin care se realizează unitatea întregului neam omenesc. Expresia mysterion tes ekklesias apare în Fragmentele despre Iov ale lui Origen. Alexandrinul lega expresia de învățătura despre Revelație și de economia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în De baptismo contra Donatistas 5,28,39, că Biserica botezaților este taina simbolizată de „arca mântuirii”. Această concepție trimite atât la ecleziologia lui Ignațiu al Antiohiei, cât și la bine-cunoscuta formulă a lui Ciprian: „Biserica, taina unității”. 2. Tema patristică a Bisericii lărgite, prefigurată încă de la crearea lumii (ab origine mundi): Părinții Conciliului Vatican II îl citează pe Ciprian, dar această concepție despre oikonomia apare peste tot în scrierile patristice. Prevestită de un typos (sau de o figura, după termenul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Lubac, Urs von Balthasar, Daniélou sau Evagrie Ponticul, editat cu profesionalism și pasiune în „Sources chrétiennes”. Pentru Stăniloae, în special, și pentru ortodoxie, în general, nu există nici un intermezzo, nici o întrerupere, nici o diferență de percepție și de viață între epoca patristică și noi înșine 254. Această perspectivă anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână în mână cu o ideologie paseistă, pe care cei trei „mușchetari” lyonezi o resping categoric și, în opinia mea, pe bună dreptate. Patristica în versiunea Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
viață între epoca patristică și noi înșine 254. Această perspectivă anistorică, dacă o putem numi „perspectivă”, merge mână în mână cu o ideologie paseistă, pe care cei trei „mușchetari” lyonezi o resping categoric și, în opinia mea, pe bună dreptate. Patristica în versiunea Stăniloae se arată deosebit de fecundă la nivel dogmatic, liturgic și, firește, duhovnicesc, dar se ascunde cu lașitate dinaintea provocărilor Istoriei. Aș spune că, în cazul de față, avem de-a face cu un fel de „scolastică orientală”, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în treabă, care se apucă să traducă ori să îndrepte Biblia fără să fi învățat cum trebuie nici greaca, nici ebraica, nici latina, fără să fi văzut în viața lor un manuscris, fără să știe exact cu ce se mănâncă patristica sau exegeza biblică? Traducătorii Septuagintei din cadrul Colegiului Noua Europă nu sunt numai creștini, ci sunt și serios școliți într-ale filologiei, istoriei și teologiei. Există o singură excepție, un singur agnostic în grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru cultura română, ci și pentru bisericile creștine din România, inclusiv pentru Biserica Ortodoxă. E prima traducere modernă acurată a Septuagintei, care pune capăt unei pseudotradiții biblice inaugurate de Biblia lui Radu-Galaction și care așază temeinic Biblia românească în tradiția patristică. Reacțiile microbistice ale susținătorilor acestei pseudotradiții nu au nici o relevanță. Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși încordați, ci cu credință, bun-simț și știință de carte. Atât și ar fi de ajuns pentru o reîmprospătare. În ceea ce privește prima parte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
recuperat zecile de interpretări patristice care pleacă tocmai de la această omonimie pentru a da o interpretare cristologică intrării lui Israel în pământul făgăduinței. Bibliile sinodale, întrucât preferă să ortografieze diferit cele două nume, evacuează dintr-un condei toată tradiția exegetică patristică din jurul acestui personaj. Cu „arca lui Noe” lucrurile nu sunt chiar atât de incendiare, dar merită spus că am optat pentru „arcă”, și nu pentru „chivot” fiindcă așa mi-a dictat spiritul însuși al limbii române. Toată lumea folosește astăzi expresia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
preliminară 5 1. Maria Magdalena de la Dan Brown la evanghelii și retur 7 2. Iuda Iscariotul între damnare și mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei 43 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos 141 6. Mitul îngerilor căzuți 199 7. Traducerea Septuagintei în românește 221 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice 241 9. Teologie și patristică în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos 141 6. Mitul îngerilor căzuți 199 7. Traducerea Septuagintei în românește 221 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice 241 9. Teologie și patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu mai avea șaptesprezece ani 277 Addenda „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus!” 299 „Biblia nu se apără cu strigăte și cu bicepși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și doctrinele filozofilor de Diogenes Laertios (secolul al IIIlea), ai motive să te crucești de „absurditățile“ ce au umplut mintea unor învățați de seamă vreme de aproape o mie de ani. La fel și când parcurgi unele scrieri din epoca patristică, aflând, de pildă, că sensul acestei vieți constă în a te pregăti pentru moarte. Ce să mai spun despre unele credințe și idei proprii timpurilor medievale, socotite mai târziu ca desăvârșit obscure? În fața unor scrieri de atunci, imediat vei spune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de ani de la mucenicia sa, în G.B., an XXXI, 1972, nr. 3-4, p. 335-388; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 111-112. 31. Pr. Prof. Dr.Mircea Păcurariu, op. cit., p. 132-134; Ștefan G. Alexe, Sfântul Niceta de Remesiana și ecumenicitatea patristică în sec. IV-V, București, 1969, 141 p.; Ioan G. Coman, Scriitori bisericești din epoca străromână, București, 1979, p. 93-174. 32. N. Zugravu, op. cit., p. 334-336. 33. Ibidem, p. 338-358; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit. p. 101-102. 34. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Suceava, în MMS, 1956, nr. 6-7, p. 322-337; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 276-282. 41. V. Spinei, op. cit., p. 326-327. 42. Ibidem, p. 328-329. 43. Ibidem, p. 329-331. BIBLIOGRAFIE Alexe Ștefan G., Sfântul Niceta de Remesiana și ecumenicitatea patristică în sec. IV-V, București, 1969, 141 p. Andreescu Const. I., Reacțiuni ortodoxe în contra catolicizării regiunilor carpato-dunărene în prima jumătate a secolului al XIII-lea, în B.O.R., 1938, nr. 11-12, p. 770-779. Armbruster A, Romanitatea românilor. Istoria unei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nereguli care începeau să-și facă loc în viața Bisericii. Acțiunile sale au fost de multe ori percepute ca expresii ale unor orgolii și interese personale, mentalitatea modernă neînțelegând rostul unor asemenea campanii care aduceau aminte de timpurile fertile ale patristicii în care dezbaterile teologice dețineau un rol major. Prima campanie începe în momentul constituirii Consiliului de regență, în urma decesului regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927, în care intră și Patriarhul Miron Cristea. În această campanie care s-a desfășurat de-
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
din nefericire, nu a mai apărut. La capitolul de proiecte îndrăznețe care excedau aspectul didactic, filosoful român își imaginează crearea unui "ordin călugăresc de cărturari", un demers singular în spațiul Ortodoxiei românești prin care se dorea reînnodarea legăturii cu Tradiția patristică 2. Raporturile lui Nae Ionescu cu ASCR devenită mai târziu ACSR, FACSR, ASCOB înființată în 1921, de un grup de studenți creștini, printre care și Mircea Vulcănescu, ucenicul Profesorului de logică și metafizică, au evoluat într-un mod semnificativ pentru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
dans la philosophie chrétienne 10 constituie rezumatul preliminar al unui capitol din cartea sa Philosophie du dogme christologique. Studiul din revista Logos este o cercetare aplicată asupra ideii de creație și a relației dintre Creator și creatură, pornind de la literatura patristică a Sf. Ioan Damaschin, Dionisie Areopagitul, Grigore de Nazianz, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul. Teza lui Georges Florovsky vizează faptul că ideea creației este mai mult decât răspunsul gândirii creștine la problema originilor; este o idee majoră a oricărei confesiuni
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
teoretic). Pe urmele gândirii lui Berdiaev, Mircea Vulcănescu dezvoltă mai multe ipoteze cu privire la existența acestei sensibilități la nivelul discursului interconfesional. Prima motivație ar consta în faptul că Ortodoxia nu a cunoscut o perioadă de înflorire a cugetării religioase similare scolasticii. Patristica constituie pentru Răsăritul ortodox singurul îndreptar al gândirii religioase. Chiar dacă Occidentul nu neagă axiologia patristică, se întreabă totuși de ce vreme de mai bine de zece veacuri învățătura Ecclesiei ortodoxe nu a mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sensibilități la nivelul discursului interconfesional. Prima motivație ar consta în faptul că Ortodoxia nu a cunoscut o perioadă de înflorire a cugetării religioase similare scolasticii. Patristica constituie pentru Răsăritul ortodox singurul îndreptar al gândirii religioase. Chiar dacă Occidentul nu neagă axiologia patristică, se întreabă totuși de ce vreme de mai bine de zece veacuri învățătura Ecclesiei ortodoxe nu a mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a acestui mal entendu rezidă, potrivit teoriei lui Berdiaev, în structura de profunzime a vieții religioase
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]