843 matches
-
istoria mentalităților, București, Editura Univers, 1982. Duțu, Alexandru, Ideea de Europa și evoluția conștiinței europene, București, Editura All, 1999. Evdokimov, Paul, Arta icoanei. O teologie a frumuseții, București, Editura Meridiane, 1993. Evdokimov, Paul, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică, București, Editura Christiana, 1995. Evdokimov, Paul, Prezența Duhului Sfânt în tradiția ortodoxă, București, Anastasia, 1995. Evdokimov, Paul, Ortodoxia, București, EIBMBOR, 1996. Evdokimov, Paul, Rugăciunea în Biserica de Răsărit, Iași, Editura Polirom, 1996. Evdokimov, Paul, Viața spirituală în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
că exiști. Ce pustiu ar fi spațiul dacă n-ar fi punctat de biserici!". 2 Pentru mai multe detalii privind dimensiunile apofatice și catafatice ale teologiei Sfinților Părinți, a se vedea Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană. Învățătură patristică, liturgică și iconografică, București, Christiana, 1995, pp. 25-27. 3 Petre Țuțea, Tratat de antropologie creștină. Filosofie și teologie, Iași, Timpul, 2001, p. 126: "Constanța omului este oglinda omului revelat sau a aparentului în același fel. Față de această poziție realistă, împotriva
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
l-ar avea asupra epocii să fie cât mai marcant. Secolul al XX-lea a fost străbătut de teologul în discuție care a reușit să sintetizeze cultura, teologia, filosofia ori știința timpului, mereu atentă la confirmarea valorilor creștinismului, dogmaticii și patristicii în special. Existențial, Dumitru Stăniloae a fost martorul perioadelor ante, inter și postbelice, cu toate prefacerile aferente, astfel încât o atitudine a ”teologului cetății” (Theodor Baconsky) venea să confirme posibilitatea ca viața să poată fi trăită așa cum Dumnezeu planificase cu omul
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
cazul multor cuvântări cu limbaj de lemn pietist) sau dogmatice, contaminate de scolastica apuseană. Cele trei volume ale Teologiei Dogmatice Ortodoxe (București, 1978) atestă un teolog cu o profunzime de analiză excepțională reactualizând, cum se amintea și mai sus, gândirea patristică și argumentând-o cu exemple din teologi si filosofi contemporani. Rămânând fidel tradițiilor ortodoxe, Dumitru Stăniloae caută să descopere alte dimensiuni ale creștinismului originar apostolic și patristic, aducând în lumină o serie de aspecte precum persoana, comuniunea dintre oameni (în
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
Însuși marele eseist și critic literar Alexandru Paleologul afirma că :“traducerea Filocaliei este un lucru extraordinar si unic”. Tot în același asentiment se înscriu și cele peste 10.000 de note de subsol, care explică și analizează subtilitățile de gândire patristică și manifestațiile produse în suflet. Sub aspectul lingvistic, fiica teologului mărturisește: “ Cu această ocazie a descoperit nesfârșite bogății și infinitele posibilități de exprimare ale limbii noastre. Îi plăceau expresiile ca „dreapta socoteală” și „trezvia„ sau acel inegalabil „cuminte”, care nu
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
antologie serioasă a culturii și spiritualității românești nu-l poate omite ca pe o culme a acestora, pe Dumitru Stăniloae, despre care Th. Baconsky afirma că “ este cel dintâi om al Bisericii noastre care nu face arheologie în confruntarea cu patristica greacă, ci profetism european.” Ca atare, considerăm că actuala criză își are ca sursă ultimă tocmai această îndepărtare de fundamentele și valorile creștine, iar ieșirea din ea nu se poate face prin artefacte, ci căutând imediat soluțiile spirituale care stau
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
conducerea școlii de cateheți îndrăciți - Didaskalia - pe care o exercită pînă în anul 231, cînd la rîndul lui este obligat să se refugieze în Palestina. A fost continuatorul înfocat al marii plăsmuiri mozaice, unul dintre cei mai importanți scriitori din patristică, apologet și teolog al iudeo-creștinismului timpuriu. Vine în Grecia pentru a se înfrunta cu cei care nu înghițeau tîmpeniile mozaici- lor și trece prin Palestina în anul 215 ajungînd în orașul Cezareea, unde a acceptat cererea lui Alexandru, episcop al
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a forței, a dominației. E ceea ce poate stîrni atenția față de o nuanță deloc neglijabilă a portretului divin. André Scrima amintește adesea o linie de intrepretare a termenului pantokrator care de la stoici și la filozofia elenistică a trecut la mari autori patristici (Teofil al Antiohiei, Clement Alexandrinul, Origen, Grigore de Nyssa, Augustin). Pentru ei, pantokrator nu înseamnă atotputernic, atotstăpînitor, dominație exterioară. înseamnă ceva mai puțin vizibil și impunător, dar mai originar. Cînd îl numim Pantrokrator, spune Grigore de Nyssa, trebuie să ne
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de ființe în care interioritatea învăluie exteriorul, el menționează îngerii, acoperiți de aripi, de esența lor antigravitațională, și sfinții, care sînt învăluiți de nimburi, radiație a condiției lor lăuntrice, impregnată de lumina increată. începînd de la Origen, o parte a autorilor patristici vorbesc despre deosebirea dintre corpurile ființelor inferioare, mai dense și mai compacte, și trupurile de slavă ale îngerilor și ale fiilor învierii (cf. Bogdan Tătaru-Cazaban, Corpul îngerilor. Dileme patristice medievale, O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, volum coordonat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
vie, activă privind nivelul sau nivelurile superioare, supraindividuale ale omului. Stă dovadă, între altele, varietatea temelor care se leagă de ele. Sămînța sau scînteia divină din om, despre care se vorbește de la antici la Eckhart, pneuma pentru Origen și tradiția patristică, termen care traduce biblica ruah, în sfîrșit neshama 1 pentru cabaliști desemnează ceea ce în fiecare om depășește infinit umanul. E acel element de alteritate transcendentă care îl locuiește, fiindu-i acordat lui anume ca persoană ; e facultatea care îl face
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cu ajutorul căreia funcționează mecanismul minus-cunoașterii din Cunoașterea luciferică (1933). Așa-numita antinomie transfigurată sau transfigurarea unei antinomii va putea, precizează filosoful în Eonul dogmatic, "să reprezinte și echivalentul intelectual al unui mister. Acest lucru l-a ghicit mai întîi filosofia patristică în toată profunzimea sa, și acest lucru trebuie ridicat din nou în conștiința filosofică a timpului"19 (să nu uităm că Blaga scria acest lucru în 1931). Rezultat al unui pact discret (mizăm aici și pe sensul de: discontinuu) cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
stabil" al citatului. Utilizarea figurilor de construcție teoretizate de Quintilian (adiectia, detractio, immutatio și transmutatio) în textul jurnalistic se realizează în concepția profesorului ieșean, din perspectiva unui "contract de comunicare" pe fondul "empatiei... și al incitării"; 2. Urmează apoi, tiplogia patristică a citatului dezvoltată pe conceptul de auctoritas (v. S. Dumistrăcel); 3. Tipologia citatului modern etc. Citatul - formă de pedagogie civică în basorelief După funcțile discutate anterior - de a menține legătura cu receptorul(fatică), de "a pune în circulație" o informație
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
o educație de tip ascetic. În consecință, se renunța la preocupările pentru educația fizică, estetică și intelectuală a tinerilor, așa cum se procedase în antichitate, în favoarea unei educații moral-creștine sistematice. Prin contribuția ,,părinților Bisericii” (patres eclesiae, de aici și denumirea de patristică, sintagmă atribuită epocii fondatorilor dogmaticii creștine), credința creștină se răspândește cu repeziciune în întreaga lume greco-romană, cu care stabilește un gen de compromis de ordin religios și filosofic. Între acești ,,părinți” misionari ai Bisericii s-au remarcat Vasile cel Mare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de gândire și de viață care a domnit în occidentul latin până în pragul anilor 1500. Intră în istoria spirituală Părinții Bisericii Occidentale patres eclesiae (Ambrozie, Ieronim, Grigore cel Mare și Sfântul Augustin). Se inaugurează perioada lucrării lor care se numește patristica, formată din două curente: cel latin, occidental și cel grecesc, oriental. Semnificativ pentru problematica noastră este curentul occidental în care se detașează, ca strălucit moștenitor al culturii antice și deschizător de drumuri, Sfântul Augustin. Șirul precursorilor sociologiei găsește o nouă
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
nuvele din lucrarea sa „Pelerini ruși și vagabonzi mistici”, o descrie ca pe un glas ce vorbește despre tulburările interioare ale autorului. Pe lângă aceste lecturi posibile, o parcurgere atentă a textului ne mai oferă una, prin chiar sugestia autorului: lectura patristică. La începutul capitolului al treilea din nuvelă, aflăm că prințul Kasatski se călugărește, supunându-se întru totul starețului mănăstirii, care, „era un scriitor erudit de neam nobil și ascet, adică se trăgea din călugării asceți veniți din Valahia, care se
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ucenici direcți ai lui Paisie Velicikovski, trăiseră în preajma lui și deprinseseră de la acesta practicarea neîntreruptă a Rugăciunii lui Iisus, în care îi inițiază și pe tinerii pe atunci, Leonid și Macarie. Astfel, Leonid și Macarie se pot numi în termeni patristici, ucenici din generația a doua a Starețului Paisie. Ne punem întrebarea firească: de ce Tolstoi, un adevărat benedictin în respectarea detaliului istoric, face această voltă și îi pune în filiație directă pe Leonid și PAISIE VELICIKOVSKI? Oare era important ca numele
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
unor cercetări temeinice privind raportul dintre folclorul românesc și cel asiatic, pentru a nu spune de istorie a religiilor: „Hasdeu intuise just structura «persană» (iraniană) a anumitor texte cosmologice și eshatologice; care, deși își găsesc precedențe și confirmări în literatura patristică (nefiind deci eretice, «bogomilice»), au cu toate acestea obârșie iraniană. Nu trebuie scăpat din vedere, în asemenea cercetări, că influența iraniană s-a exercitat asupra Orientului Apropiat și asupra Greciei mult înainte de creștinism, și elemente constitutive ale cosmologiei și eshatologiei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
docent în istoria religiilor la Universitatea din Uppsala, iar între 1949 și 1950, la cea din Lund. Din 1950 este profesor deistorie a religiilor la Uppsala. A participat la numeroase congrese: Congresul Internațional de Etnologie, Stockholm 1951; Congresul Internațional de Patristică, Oxford, 1955; Congresele Internaționale de Istorie a Religiilor, Roma 1955, Tokyo 1958, Turku, 1973... În 1940 și-a susținut teza de doctorat Le baptême de feu, la Universitatea din Uppsala, urmată câțiva ani mai târziu de o altă monografie despre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
câteva cazuri „de vârf” ale culturii române contemporane, ilustrând acel fenomen pe care l-am numit „șocul libertății”. Pleșu, deși Împovărat de sarcini publice sau revuistice, a mai publicat una sau două cărți, În care s-a aventurat În eseistica patristică, christică, părăsind, se pare, preocupările mai vechi de exegeze ale artei plastice, nu știu, nu sunt „specialist” În materie și nu pot să le judec. Liiceanu, Însă, În care nu numai „maestrul său”, dar și multă lume Își punea mari
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îmi obosesc ochii la lumânare mai bine de 2-3 ore pe zi, la strană ori În chilie. Dar, dincolo de Îndemnul Părintelui Steinhardt - Citește orice, numai citește, cuvântul Își va dăltui spiritul, formându-l. - trebuie neapărat să mă inițiez În literatura patristică și să ajung la cărțile cele mari ale ortodoxiei. Deocamdată, azi am finalizat Viața și minunile Sfântului Simeon de Verhotur (Editura Sophia, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2011, 128 pagini), pe care sper să o și comentez, chiar dacă, furat de conținut
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
lipsa de experiență didactică sau un sentiment răuvoitor față de vreun student, dar păcătuia cu certitudine de o ardoare juvenilă și de o rigiditate în a pretinde studiul schemele vechilor texte scolastice care procedau după subiecte, articulate în trei părți (biblică, patristică și rațiune teologică) formulate în forma silogismului filozofic. Pentru a urma o asemenea metodă trebuia să ai o memorie bună, abilitate de sinteză și capacitate dialectică. Giovanni poseda prima calitate, dar nu răzbea la celelalte două, chiar dacă intuia perfect rezultatele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
În final, redactarea materială a ieșit de sub condeiul monseniorului Venanzio Bini, un preot diecezan din Mantova care se refugiase în Operă pentru a se îndepărta de persecuțiile fasciste. Nu era o ostentație de erudiție sau de cultură teologică, biblică sau patristică, ci o mare pasiune și frământare pentru Biserică și preoți. Titlul și substanța cărții se rechemau la gândirea atâtor sfinți ai Contrareformei. Don Calabria era profund convins că numai sufletele pot acționa asupra sufletelor: un suflet înflăcărat, apostolic și sfânt
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
unei suite de fapte fondatoare (relevante spiritual, social, dar și politic sau cutumiar), care îi și trasează axele semiologice fundamentale. Spre exemplu, deși mitologia creștinismului trimite la conținutul în ansamblu al celor două Testamente, la care se pot adăuga literatura patristică, hagiografiile, cărțile de înțelepciune etc., cel care îi definește coordonatele de bază este totuși mitul creștin, prin nucleele simbolico-narative ale episoadelor biblice majore: creația lumii, păcatul adamic și alungarea din rai, coborârea duhului sfânt, faptele, precum și învierea și înălțarea lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cu himericul, în timp ce imaginatio se specializează printr-o valoare accentuat "realistă". De altfel, chiar în epoca lui Herodot, ca și la Aristotel, phantasia putea reda și ostentația; în latina târzie există mai multe atestări ale sintagmei phantasia poetica, iar în patristică s-a pus în repetate rânduri întrebarea dacă Christos poate să fie reprezentat ca un om adevărat sau ca mai degrabă ca o phantasia (Ferraris 9). Dacă, în ce privește funcțiile lor, phantasia și imaginatio sunt același lucru, într-un sens specific
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
providențiale și planului Întrupării, ca și adaptării mijloacelor la scopuri, subsumate aceleiași dogme creștine; nu cu abandonarea, însă, a justiției divine, fără de care oíkonomía ar (re)deveni o noțiune cinică și relativă. Polisemia termenului în literatura patristică este relevată mai ales de procesele de "istoricizare" a divinului, prin diseminarea sa în umanitatea creștină, dar și de planul de guvernare (transmis în lumea pre- și post-bizantină și reflectat în imaginarul politic al comunității medievale). Temporalitatea ajunge să fie
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]