1,265 matches
-
la scurt timp după aceea a Început să mă sune acasă. Îmi vorbea despre școală (care pentru mine, În timpul liber, nu exista), despre lipsa lui de elan, despre problemele din familie, despre componenta genetică a bolii de care suferea, lucruri pecetluite pe veci, despre care vorbea așa cum un om În vârstă vorbește despre bolile bătrâneții. mie atitudinea lui fatalistă mi se părea de-a dreptul suprarealistă. la Început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care Îl Întrecea cu mult
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Început mama. Îmi puse toporișca lui În brațe. — lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! Își deschise nasturii de la haină și Îmi arătĂ pieptul vânăt. — Te-ai născut cu răul Înscris În sânge. Încă dinainte de a te naște, soarta Îți era pecetluită de păcatele Înaintașilor. De aici nu poți merge mai departe, eu sunt Începutul și sfârșitul. Cu mine și cu sute de demoni ca mine Începe și se sfârșește viața omului pe pământ. Te-ai Întrebat de atâtea ori ce este
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
La scurt timp după aceea a început să mă sune acasă. Îmi vorbea despre școală (care pentru mine, în timpul liber, nu exista), despre lipsa lui de elan, despre problemele din familie, despre componenta genetică a bolii de care suferea, lucruri pecetluite pe veci, despre care vorbea așa cum un om în vârstă vorbește despre bolile bătrâneții. Mie atitudinea lui fatalistă mi se părea de-a dreptul suprarealistă. La început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care îl întrecea cu mult
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
început mama. Îmi puse toporișca lui în brațe. — Lovește, șuieră creatura. lovește aici, soră ! își deschise nasturii de la haină și îmi arătă pieptul vânăt. — Te-ai născut cu răul înscris în sânge. Încă dinainte de a te naște, soarta îți era pecetluită de păcatele înaintașilor. De aici nu poți merge mai departe, eu sunt începutul și sfârșitul. Cu mine și cu sute de demoni ca mine începe și se sfârșește viața omului pe pământ. Te-ai întrebat de atâtea ori ce este
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
rămas În urma lor numai regrete. Din partea aproape a tuturor celor care le-au fost, câțiva ani, apropiați, amici, colaboratori, oameni de Încredere. Din toate punctele de vedere, tot ce a fost, Între ei și restul celor de la mănăstire, a fost pecetluit de o autentică și sfântă reciprocitate. Prieteni, unii cu alții, au venit, prieteni au plecat, prieteni au lăsat În urma lor, În mănăstire. Au ales, ulterior, calea comerțului. Întâi și-au deschis o minusculă dugheană. Pe parcurs, totul, În viața lor
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trebuia, apoi, să-l crească pe nou-venit, să-l prezinte tuturor cunoscuților și necunoscuților drept fiul, fiica lui. Nici urmașii nu trebuiau să afle, vreodată, cine sînt cu adevărat. Dar, pentru siguranța absolută, ar fi trebuit ca Înscrisul, actul ce pecetluise Înțelegerea, să fie distrus, memoria medicilor fertilizatori ștearsă, donatorul ucis. Să nu rămînă nici o dovadă. O crimă perfectă, căreia chiar să i se găsească justificare, pentru că lăsa În urmă, curat și ferit de rele, un prunc. Și el perfect, pur
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
aducând aminte de fructul ananasului, părând mai degrabă operă de bijutier decât de sticlar. Cele mai frumoase ședeau pe o bază masivă de cristal, tăiat în ovule clasice, se subțiau apoi și se redeschideau ca un crin. Rozete de cristal pecetluiau cele opt zone. Apoi, desene fine roșii poleiau tot paharul, conturând tăieturile și desfășurând festoane de trandafiri caligrafici. Stănică nu se mulțumi numai cu cântărirea paharelor, ci le și mirosi. Agripina se slujea de pahare ca de niște borcane, punând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
împărați li s-ar fi împrăștiat fierea dacă ar fi sorbit cumva vin roșu și din cutii ruginite de conserve ori din 387 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI L-A ARUNCAT ÎN ADÎNC, L-A ÎNCHIS ACOLO, ȘI A PECETLUIT INTRAREA DEASUPRA LUI, CA SĂ NU MAI ÎNȘELE NEAMURILE, PÎNĂ SE VOR ÎMPLINI CEI O MIE DE ANI. DUPĂ ACEEA, TREBUIE SĂ FIE DEZLEGAT PENTRU PUȚINĂ VREME." - Ia auzi, scămoșatule!... Leagă și dezleagă polițiștii ăștia la tine. De parcă ar fereca și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să construiască o națiune. Națiunile devin. O nouă piedică în calea României și a revoluției naționale. Națiunile sânt istorice. Putem face istorie? Putem, dar în marginile destinului nostru. Și am putea sări peste el? Am putea, dacă saltul ar fi pecetluit în soarta noastră. Fi-va el? Iată unde încetează Cunoașterea și începe Speranța... Nu cred că nu cred în România. II Norocul României este că istoria universală n-are un curs convergent și nu evoluează într-o progresiune continuă. Dacă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
complac în iluzia unui absolut juridic, dar văd răsturnările create de ofensiva forței (chiar a acelei forțe ce servește o mare idee), se mângâie cu speranța că la un tribunal al istoriei toate triumfurile înălțate din expansiunile puterii vor fi pecetluite ca infamii și își vor pierde strălucirea. Acestor idealiști trebuie să le răspundem că la acel tribunal i se deschid lui Napoleon toate porțile, iar popoarele vor fi judecate după cât au riscat. Ele vor avea înscrise pe frunte războaiele și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ingrata sarcină. Tatăl a căzut, probabil, lovit de el strigînd, asemenea lui Cezar: "Și tu, fiul meu!" Brutus reprezintă, în istoria noastră, imaginea fiului care conspiră și comite crima eliberatoare. După ce și-a ucis tatăl, fiii l-au mîncat împreună, pecetluindu-și în sîngele lui unirea întrucît nimic nu-i apropie mai mult pe oameni între ei decît o crimă comisă împreună. Acest ospăț primitiv este reînviat de atunci de ospățurile confreriilor totemice, ale corporațiilor și ale altor mulțimi artificiale numai
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aflat în uimire curată la picioarele maestrului își interpretează cursul întregii sale vieți - fără să despartă eșecurile de succese - ca pregătire „necesară” pentru întâlnirea finală cu învățătorul. Această întâlnire are caracterul unui nou legământ, se preface într-o nuntă și pecetluiește destinul fiecăruia dintre actori. Hermeneutica retrospectivă anulează logica suspiciunii. Pentru apostolul Pavel, care operează lectura alegorică (Gal. 4,24) a unui text patriarhal (Fac. 16), s-ar putea spune că intenția naratorului istoriei lui Avram, Sarai și Agar nu contează
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prin insuflarea Duhului. Cuvântul fără de început al Tatălui este bolta cerească a acestui templu. Credința și mărturisirea apostolicătc "Credința și mărturisirea apostolică" Prima decizie teologică a Bisericii primare este redactarea „Evangheliei lui Hristos” (Rom. 1,16) din perspectiva minunii pascale, pecetluită de pogorârea Duhului la Cincizecime. În mozaicul scrierilor noutestamentare, a căror pluralitate nu neagă unicitatea Evangheliei, avem deja un prim răspuns la întrebarea lui Iisus către apostoli: „Voi cine ziceți că sunt Eu?”. Provocată de această întrebare, teologia creștină este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în mediile socialiștilor. Milbank oferă două exemple vicinale: John Ruskin (1819-1900) și Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865)1. Ruskin, a cărui sensibilitate poetică i-a îmbunătățit calitatea observațiilor politice, vedea în capitalism „practica unei false cunoașteri”2. Mai precis, blazonul amoralității care pecetluiește „sfera publică” a acțiunilor economice reprezintă camuflajul indecent al practicii exploatării slăbiciunilor din „sfere private”. Fluxul cererii și refluxul ofertei speculează - ca pârghii structurale ale economiei capitaliste - fragilitatea conceptului de voință liberă a subiectului 1. Dacă logica pieței vlăguiește resursele
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tradiția apostolică l-a lăsat moștenire Bisericii. Biserica nu reproduce funcțiile coercitive ale Republicii platonice, în care femeile și copiii trebuiau supravegheați de clasa războinicilor. Liantul comunității ecleziale nu este un element juridic, ci unul personal, organic și sacramental. Botezul pecetluiește criteriile apartenenței la trupul Bisericii, în care diferența sexuală, etnică sau culturală este întotdeauna secundară. Structura ierarhică a Bisericii are o dimensiune în primul rând simbolică și o funcție spirituală. Vocația episcopului, a preotului sau a diaconului este prin excelență
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este acela al uniunii consensuale Între indivizi; În acest caz, negocierea dintre actori angajează capacitățile acestora de acțiune, iar situațiile neprevăzute sunt soluționate intern. Pe de altă parte, căsătoria constituie o altă formă de cooperare, Însă ale cărei condiții sunt pecetluite de societate Într-o mult mai mare măsură decât uniunea consensuală. Identitatea și angajamentele părților Într-o căsătorie sunt asumate social, nefiind lăsate la latitudinea negocierii interindividuale. Ipostazele de părinte, fiu sunt construcții sociale cărora tot societatea le atribuie majoritatea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de analogiile stabilite Între „structura formală a unui set definitoriu de relații sociale” al unei instituții cu structura lumii materiale, supranaturale sau a veșniciei (de exemplu, În societățile arhaice, „strămoșii, acționând de pe cealaltă parte a vieții, furnizează analogia naturalizatoare care pecetluiește convențiile sociale” p. 75). În felul acesta funcționează „mecanismul cognitiv care Întemeiază instituția simultan În cadrul lumii naturale și În conștiința indivizilor”. Instituțiile supraviețuiesc „fiindcă Își găsesc fundamentul În natură și, prin urmare, În rațiunea umană. Fiind incluse În lumea naturală
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și că nicicând nu-i scăpase ceva ce nu trebuia să se afle, nici măcar în cazul unui prieten... Manuscrisul aprținea lui Galeazzo di Tarsia, un eretic. Don Terentio puse de mai multe ori degetele în cruce pe buze pentru a pecetlui taina lor. Dar astea sunt poezii! Da, sunt poezii, dar acest Galeazzo a murit asasinat și nu se știe de ce, mai mult... Don Terentio rămase o clipă în tăcere ca și cum ceva l-ar îngrijora sau supăra, apoi cu mâna făcu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
urma glonțului, un pistol din vremea războiului, purtat prin munți, fotografia împăturită a tânărului rege în uniformă, un ochi spart, din care curgea lumina închegată, ca albușul de ou. Pentru multe dintre ele, hainele îngroșate de praf, sudoare și sânge, pecetluite cu urmele vătămărilor ori spațiilor concentraționare, erau ele însele mărturii. Veneau, fără să se apropie și fără să vorbească, dar mărturisitoare. — Și ca să ierți, ai nevoie de dovezi, spuse, într-un târziu, Maca. Cine își asumă răspunderea să ierte ? Silit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și o aprinse iarăși. Umbrele se retraseră pe pereți, sâsâind. Trase un sertar și găsi un muc de lumânare pe care îl ridică aprins deasupra capului. Umbrele își continuară dansul, mâinile parcă li se întindeau, dar flacăra lumâ nării le pecetluia pe perete. Așeză lumânarea pe noptieră și se apropie, încurajat. Celelalte umbre își unduiră spinările și se dădură deoparte, atât cât să-și facă loc și umbra lui. Intră în lumea lor amenințătoare, chipurile celelalte o priviră dușmănoase și o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-l prindă, dar scăpă, dansând și făcând ca pereții să danseze odată cu el. Deschise ușa, flăcările săriră, voioase și lacome, lipăind petele uleiurilor vechi și întinzându-se fulgerător ca focul grecesc. În luminile care îl multiplicau la infinit, îl pecetluiau și îl desferecau totodată, Maca se simți din nou liber. Strigă din toate puterile, din pieptul lui țâșniră, ca dintr-un grumaz retezat, toate blestemele ce puteau ajuta lumea să se lecuiască. Se căută prin buzunare și scoase peticelele de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la bara justiției sunt eliminați chiar din viața politică, rolul lor fiind numai accesoriu și pentru faze pregătitoare. Iar în viața civilă cum s-ar fi mișcat Tudorel, tânărul care a ucis un profesor? În scurt, soarta lui Tudorel era pecetluită, după sentimentul lui Ioanide, și nu mai rămânea decât șansa umanitară de a menține în viață un om și a-l mângâia din când în când la ocnă. Nu aceasta era și părerea Hangerlioaicăi întrucît îl privea pe Hangerliu. Acesta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Câinele meu Ștolț, spunea Ioanide cu alt prilej Erminiei, de altfel ca mai toți câinii, are o moralitate superioară lui Gonzalv. Nu concepe separația în nici un chip. Din momentul în care m-a ales drept stăpân, soarta lui a fost pecetluită. Nu mă va părăsi niciodată. Când uită ai casei să-i dea de mâncare, caută prin alte părți un os sau dezgroapă o rezervă, reproș nu-mi face niciodată. Dacă îl iau la drum, oricât de înfometat, părăsește mâncarea. De
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu fostele partide, de a căror tacită încuviințare puterile agresoare aveau nevoie. Însă Pomponescu părăsise partidele și înșelase totdeodată și Mișcarea, astfel că acum era pus la index de toți. Impresia lui în tot cazul era că destinul îi este pecetluit. Când își aducea aminte de povestea aruncării în stradă a lui Ioanide, se cutremura. Credea în această posibilitate, pentru că ultima deplasare a arhitectului era opera sa. Întrucât îl privea, se temea de confiscarea casei, care era pe numele său. Exprimîndu-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interpretare a conceptelor. Nietzsche spune în Genealogia moralei că dreptul stăpănului de a da nume merge atăt de departe, încăt însuși originea limbii s-ar putea considera drept expresie a puterii stăpănilor: ei spun „aceasta este cutare și cutare”, ei pecetluiesc fiecare lucru și fapt cu căte o vocabulă, luăndu-le oarecum în stăpănire. Noi suntem însă moștenitorii acestei denumiri a lucrurilor, spiritul uman dezvoltăndu-se în aceste erori, fiind hrănit de ele, și prin ele. Limba primește în acest context o nouă
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]