1,013 matches
-
cu fața spre nord. - Cu excepția lui William, toți membrii familiei Shakespeare au fost analfabeți. - Marin Preda nu scria niciodată cu pixul sau creionul. Scria cu un stilou cu penița de aur, care după moartea lui nu a mai funcționat niciodată. Penița era tocită mai mult într-o parte și pentru a scrie cu el trebuia să știi cum să îl ții și în ce poziție să îl apleci, dar nimeni nu a reușit să îl facă să scrie. - Primul dicționar în
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Lupu Carmen Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107373]
-
emoția se ceartă și se luptă care să ajungă prima pe scenă, în fața unui auditoriu format din două tabere: unul critic, iar celălalt sensibil. Uneori, e greu să ne exprimăm iluziile în fața cuiva. De aceea, hotărâm să le prezentăm cu ajutorul peniței. La un moment dat, toți vrem să devenim scriitori. O mică parte din multitudinea de condeie reușește să treacă pragul prea înalt al afirmării. Surpinzător, inspirația se ivește din toate ungherele vieții. Trecutul, prezentul și viitorul dispar și renasc într-
A doua oară unu by Daniela Pavel () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92916]
-
De ce să scriu? De ce să scriu? Eu alerg după vise cu penița în mână Scriu să dau glas gândului arzând Să ajung la infinit unde regretele plâng. Să simt chemări ce cad potop din noapte Să plutesc în lumea perfecțiunii ideale, E greu să înțelegi neștiuta chemare Ce zboară în albastrul eternității
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92937]
-
singurelor ziare franceze. Fără a vorbi de nenum(ratele publicații germane editate în franceză, care era limba Curților europene, francezii exilați au publicat (i ei mai multe ziare. Aceste publica(ii, adesea de opoziție politică, au antrenat un război al penițelor care dubla, odată cu revocarea edictului de la Nantes, între 1685 și 1815, războaiele Monarhiei, ale Republicii și ale Imperiului francez, și în care presa periodică juca un rol important între libele și știrile manuscrise. Multe din aceste gazete erau tipărite în
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
cu elemente din spațiul natural; 1.3. să conștientizeze legătura dintre materialele folosite și tehnica abordată • exerciții de identificare și de grupare a materialelor plasticizante și a instrumentelor de lucru; • exerciții de mânuire a pensulelor, a instrumentelor de conturare (creioane, penițe, carioca etc.); • exerciții de trasare, colorare, folosind coloranți deja fluidizați; 1.4. să se familiarizeze cu tehnica juxtapunerii, suprapunerii culorilor, a colajului, modelajului și a lucrului cu penița • exerciții de așternere a culorilor- pigment; • exerciții de obținere a unor forme
GRAFIC? ?I PICTUR? by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84076_a_85401]
-
de lucru; • exerciții de mânuire a pensulelor, a instrumentelor de conturare (creioane, penițe, carioca etc.); • exerciții de trasare, colorare, folosind coloranți deja fluidizați; 1.4. să se familiarizeze cu tehnica juxtapunerii, suprapunerii culorilor, a colajului, modelajului și a lucrului cu penița • exerciții de așternere a culorilor- pigment; • exerciții de obținere a unor forme tridimensionale prin modelaj; • exerciții de realizare a spațiului plastic folosind fragmente din diferite materiale (colaj textil, din hârtie sau frunze și flori presate). 2. Recunoașterea tipurilor de culori
GRAFIC? ?I PICTUR? by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84076_a_85401]
-
cu îndârjire că într-o bună zi vor juca precum cei mari cu arbitri și spectatori în tribune; chiar auzeau exclamațiile de bucurie și aplauzele puternice ale celor din urmă, adresate deocamdată celor care alergau de zor. Antrenorul, pe nume Peniță (o poreclă, numele adevărat nu l-am știut niciodată), își lăfăia picioarele goale în iarba grasă și înaltă din spatele porții și privea mereu în sus spre soarele dogoritor parcă se ruga de el să fie mai milos. Dar soarele își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
iarba grasă și înaltă din spatele porții și privea mereu în sus spre soarele dogoritor parcă se ruga de el să fie mai milos. Dar soarele își vedea de treaba lui; în fond, era vară, își făcea și el datoria. Nea Peniță cum îi spuneau fotbaliștii abia se ținea pe picioare, privea îngăduitor spre elevii săi, care și ei, nefericiții, dădeau semne vădite de oboseală și moleșeală. Își săltă privirea spre tribunele goale, acolo văzu câțiva copii din cartier, spectatori permanenți, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să tragă. Dacă încearcă, își rupe piciorul, gândea fotbalistul, n-are el nevoie de așa ceva. Îl așteaptă acasă nevasta și copiii. Ce-ar fi să apară cu piciorul în ghips? Nu s-ar bucura nimeni, desigur... Gândește-te bine, Nea Peniță, înainte de-a lovi mingea continua în gând. Tu n-ai fost bun nici când erai activ. Ai fost un mare ratangiu. Îmi amintesc, tribunele spuneau: Să vezi că ăsta ratează! Ș-aveau dreptate, iar tu ghinion. Ai fost ghinionist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
șut executat ca la carte. Să nu se bage nimeni să-mi strice faza că-l căsăpesc! Îl țin pe banca de rezerve până la pensie la pensia lui, nu a mea, înțelegeți voi! Fotbaliștii nu vedeau, nu simțeau nimic. Nea Peniță întârzia să tragă, mulți se apropiau de careu, se pregăteau să lovească mingea cu capul. Portarul, un sfrijit de aproape un metru nouăzeci, își duse mâinile la genunchi și începu să țopăie la dreapta și la stânga cu mare nerăbdare. Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cincizeci de goluri, iar ei, puturoșii, n-au fost în stare nici de golul de onoare. Să cadă în genunchi, altfel îl linșăm! scandau aprins cei din tribune. Golanule! am dat banii degeaba, uite ce meci am văzut!... Hai, Nea Peniță, trage odată! se rugau copiii din tribune. Că se face noapte. Nu vezi că soarele a apus? Antrenorul își scutură capul de două ori, privi cerul mai puțin luminos, se apropie ușor de minge cu siguranța celui ce nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu mă interesează. Cu atât mai puțin teoria literară modernă. M-ar mâhni gândul că opera mea întruchipează vreo teorie literară modernă. Nu mi-am propus așa ceva. Cât despre actul scrisului, da, chiar așa este: cuvintele curg aproape instinctiv din peniță, cu prea puțin efort conștient din partea mea. Când recitesc ce am scris, mi se pare adesea că nu e textul meu, nu-mi amintesc să fi scris eu acele lucruri. Vorbesc acum și de roman și de biografii. Am convingerea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Dickens. Și pentru romane e nevoie de pregătire. Pentru Hawksmoor am avut mult de pregătit. Romanele care se petrec total ori parțial în trecut cer multă muncă, lecturi din perioada respectivă (ca să stăpânești limba corect). Alte cărți țâșnesc din peniță fără nicio pregătire, de niciun fel. O astfel de carte a fost The Plato Papers. Dan Leno la fel. M-am așezat pe scris și, când am terminat, au fost gata. Când, însă, cărțile au un miez istoric mai important
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eminescu se oglindește în ziaristica lui și îndeosebi în aceea a sextenatului de la Timpul. Istoria României, în toate aspectele ei politice, sociale, economice, culturale, dimpreună cu marii și micii ei actori, e consemnată în paginile acestea îngălbenite de timp, de penița unuia dintre cei mai sârguincioși și mai pătrunzători martori oculari"186. Lucrările de istorie dedicate celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea recurg frecvent la citate din articolele eminesciene, în prezentarea evenimentelor politice, sociale, economice din această
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
calitatea materialului dat tiparului și prin vehemența cu care apără cauza românilor de pretutindeni. "Istoria României, în toate aspectele ei politice, sociale, economice, culturale, dimpreună cu marii și micii ei actori, e consemnată în paginile acestea îngălbenite de timp, de penița unuia dintre cei mai sârguincioși și mai pătrunzători martori oculari"216, apreciază principalul editor al creației eminesciene. În februarie 1880, Eminescu este numit redactor șef la Timpul, funcție pe care o ocupă până la sfârșitul anului 1881, când devine responsabil cu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu se oglindește în ziaristica lui și îndeosebi în aceea a sextenatului de la Timpul. Istoria României, în toate aspectele ei politice, sociale, economice, culturale, dimpreună cu marii și micii ei actori, e consemnată în paginile acestea îngălbenite de timp, de penița unuia din cei mai sârguincioși și mai pătrunzători martori oculari"283. Având în vedere criteriul tematic, publicistica eminesciană permite inventarierea unor constante tematice definitorii, dincolo de variațiile de stil și de atitudine, înregistrate de-a lungul carierei jurnalistice. În acest sens
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ce se petrec, aparent fără alegere și fără discernămînt. ,,Transatlanticul” îi critică ,,pe toți”, îi ,,dărîmă” cu ascuțișul penei sale, dar nu este în stare să dea nici o soluție, nu este în stare să construiască nimic ! Un ,,Gică -contra” al peniței care critică tot, dar el însuși nu este în stare să facă nimic ! Nu este o glumă ci lucrurile sînt mult mai ascunse. Prin discursul său ,,Titanicul” slujește exact intereselor Tagmei Jefuitorilor din această țară, inducînd ideea că nu se
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
În Convorbiri Literare, vede În „Sarabanda versurilor rupte din viile” Întinse pe colinele Burdusacilor, Cotnarilor și ale Iașului, Însăși nemurirea poetului, pentru că „transforma viața În vis și poezia În medicament alintător, deoarece numai el „a avut inspirația să-și Înmoaie penița și să cânte apoi la... Flaut tenebra, așa cum numai el o face În mod atât de măiestrit”. Despre „Corabia portugheză” - 1996, „Ironiile plecării” - 2000, „Desfrâu sacru” - 2005, cărți tatuate ironic pe bicepșii amantului aforistic, semnate de Alină Tăcu și aruncate
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
singurul, a turnat și cimentat În litera un zbor prin Iași al unei generații ce și-a stins năduful În ulcica izbita de pământ. În vinul ce se prelingea prin crăpăturile durerilor, Alexandru Tăcu a avut inspirația să-și moaie penița și să cânte apoi la ,,Flaut tenebra” ”. rieteniile și Împrejurările vieții nasc amintiri. După plecarea lui Malin ele au sporit și mai mult. Iar familia le-a conservat cu devotamentul necesar. M-am oprit asupra câtorva din Însemnările colegilor de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a rămas până În ziua de astăzi, daca nu În vecii vecilor. * Despre ce a făcut bun Alexandru Tăcu acolo, la școala din comuna din apropierea Hârlăului, locul unde s-a Întâlnit și l-a cunoscut pe codoșul cu cerneală otrăvita În penița stiloului, mi-a vorbit un cunoscut comun nouă - Dl. Iorgu Burghelea, iubitor al condeiului dar și al adevărurilor din viața muritorilor. Dar pentru adâncirea spuselor, dintr-o stație de tramvai, l-am rugat tot pe trăitorul momentelor evocate să le
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
trebuia să fii prost ca să nu scrii ceva... După un sfert de oră, timp în care a continuat să-și recite poeziile în gând, a izbucnit: „Ascultați aici! «Fulg de vis»! Cine a mai scris o metaforă ca asta?!“... Nici o peniță nu îndrăznea să întrerupă liniștea... „Mihai Eminescu?!“, a întrebat o voce timidă din mulțime... „Mihai Eminescu - a tunat profesorul - a scris multe metafore - s-a mai calmat, dându-și seama de situația delicată -, dar pe asta am scris-o eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
curg (legende și povestiri, 1985); Moara din Costișa (Stanțe, 1996, ed.II); Asupra cuvântului "noroc" (Studiu de stilistică, 1998), Înspre ale Eminescu (Culegere de articole tipărite prin reviste, 1999); Drumul împărătesc al poetului (1999); Apocrife, versuri cu șapte icoane în peniță de C. Hrehor (1999); Șapte scrisori deschise și alta nu (2000); Miorița străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, semnare de I.F. (2001); Miorița și alte semne poetice (2002). Ediții: G. Coșbuc, Elementele literaturii populare. Antologie, prefață
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și orgi, departe, M-a deghizat zugravul de cerneală, Frumos împăturită, într-o carte, Ieri, azi, citită, recitită mâine, Cinstită seara, noaptea, dimineața, Cuvântul meu nu ține loc de pâine, Dar pâinea mea iluminează viața. M-au scris prin vremi penițe, oboseala, Durerea, frica și-am clădit paharul Cu-otravă sau nădejde, cu-ndoiala De Dumnezeu, bând până-n drojdii-amarul. Nu-s ceas, doar trec prin luștri, ani și zile, Adeseori cu-o floare între file. Ștefan Ion Ghilimescu Ca scriitor, important
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Gore este pictor) am descoperit câteva relicve autentice ale suprarealismului românesc: obiecte, cărți, scrisori și tablouri din perioada de efervescență a avangardei române. Pe un perete am văzut atârnată o caligramă semnată : Gherasim Luca 1928. Originalul franțuzesc este caligrafiat cu penița (aranjat vertical) pe o hârtie de textură aspră, cu tente gălbui datorate timpului. După spusele d-nei Gore acest document nu a fost expus, deci este necunoscut cercetătorilor operei lui Gherasim Luca. Textul este însoțit de 2 desene subtile, pointiliste, abstracte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tribunului. Ceea ce nu poate contribui la clădirea unei drame scenice. Nu mă îndoiesc nici o clipă că, dacă mercenarii realismului socialist de la Kremlin și-ar fi procurat un minimum de date existențiale despre idolul hegemoniei roșii, s-ar fi găsit imediat penițele dramaturgice subalterne care să cânte binefacerile Teroarei. Trebuie să subliniez faptul că, în franceză, cuvântul "teroare", atunci când este raportat perioadei Robespierre, se caligrafiază cu literă mare, ca termenii Evul Mediu sau Renașterea. Eu am avut nemăsurata șansă de a găsi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]