879 matches
-
la moarte. Aceștia înmormântează pe morții lor în gropi adânci, după ce îi învelesc mai întâi la piept. După terminarea ceremoniei de înmormântare femeile își vopsesc obrazul cu negru și se bocesc timp de douăzeci și patru de ore. Vitzipitzii. Religia Mexicanilor, prescriind penitența, mărturisirea (spovedania) în public a greșalelor și expiațiunile, adică spălarea păcatelor, recunoaște implicit existența unei alte vieți și nemurirea sufletului. Ceremonii la moarte. Preoții cântă imnuri funebre. Din când în când ei ridicau în sus corpul mortului, pe când se sacrificau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
personajului, plecând, așa cum vom vedea îndată, de la alte episoade evanghelice 7. Amalgamarea personajelor Pasajele de mai sus vorbesc precis despre Maria Magdalena. Am văzut că ele nu conțin două elemente care vor deveni cosubstanțiale Magdalenei reconstruite de „tradiție”: desfrânarea și penitența din casa lui Simon Leprosul (a se revedea fragmentul din Proloage de la începutul textului). De unde au apărut ele și prin ce tour de passe passe? Tradiția a folosit rețeta amalgamării personajelor, adică a contopirii a trei personaje diferite la origine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și pe Marta din Betania; desfrâul; ungerea picioarelor lui Isus; convertirea; învierea lui Lazăr; mărturia învierii. Partea a doua a legendei, călătoria spre Marsilia și minunile săvârșite, calchiază în bună măsură „Viața Mariei Egipteanca”: retragerea în pustiu; conviețuirea cu îngerii; penitența; revelația finală. Episodul miracolului produs asupra soției principelui va lega pentru totdeauna numele sfintei de maternitate: Maria Magdalena devine patroana și protectoarea nașterilor, așa cum, mai târziu, ea va deveni sprijinul „femeilor pierdute”. Sindromul Maria Magdalena: victima unei „teologii phalocrate” Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui, pe strada Întunecată, se auzeau niște lovituri Înfundate, ca și cum un orb și-ar fi căutat drumul cu bastonul. O ploaie măruntă umplu văzduhul pustiu. Fima Începu să tremure și se Întoarse spre casă. De parcă și-ar fi impus o penitență, termină de spălat toate vasele, inclusiv tigaia plină de grăsime, șterse toate suprafețele din bucătărie, clăti toaleta. Doar găleata cu gunoi nu o duse jos, pentru că era deja două fără un sfert noaptea, pentru că Îl năpădise frica de orbul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
găsim în colecția de citate critice de la sfârșitul volumului: Iulian Boldea: „E limpede că Valentin Marica e un poet de structură orfică.“ Mihai Sin: „O temă poetică de mare dramatism în poezia lui Valentin Marica este cea a suferinței și penitenței.“ Nicolae Băciuț: „Remarc consistența semantică și de ritm interior a versurilor.“ Marius Însurățelu: „După modelul marilor autori lirici dintotdeauna, Valentin Marica optează inechivoc pentru o relație cu divinul.“ Etc. etc. Mai lipsește ca Guvernul să emită o ordonanță de urgență
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
2006, sfârșea în chinuri de neimaginat cu trupul sleit de puteri din cauza suferinței atroce și a postului sever ce și-a impus - posturi și rugăciuni în genunchi ore întregi, hrănindu-se cu fum de candele aprinse, cu trupul slăbit de penitența autoimpusă, cancer în loc de iubire... În final rămânem cu un enorm sentiment de tristețe neagră, de neîmplinire a unei ființe cu o conduită morală ieșită din comun, a unei lupte zadarnice cu un Destin necruțător, nedrept și imoral, frângând o viață
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără sfială goliciunea, Îndreptându-și după fiecare act de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau șoseaua, ciorapii de nailon pe jartiere și așezându-se cu tot cu țigara aprinsă și poșeta În același loc. Când Întâlnea astfel de făpturi pierdute, Bikinski Își vâra capul Între umeri, murmurând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și de banană ce se umflau și dezumflau Învârtoșându-se În aer erau expirați de mult. Prin porii lor infimi ieșiră spermatozoizii minusculi ai lui Oliver, contaminând tot ce se afla În jur. Multe din baloane pocniră În timpul „actului de penitență”. Spermatozoizii plutiră asemenea unor pistrui galben-verzuliu, așezându-se Încet pe frunze, pe flori și ramuri. Chiar și apa râurilor fusese afectată de pistrui. Privind la cele ce se-ntâmplau, Oliver Își frământa În poale mâinile de teamă. Și peștii, și broaștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
printre ramuri apărea din senin o carte de joc trimisă de Satanovski, el o rupea grabnic și, prefăcându-se că-și aprinde pipa, Îi dădea foc... Poate că nu degeaba Îl afurisise la mănăstire starețul Pahomie. În ciuda rugăciunilor și a penitenței, În lume Necuratul era Încă puternic și-l abătea pe Oliver de la menirea lui. La rândul său, Bikinski, după ce dezbătuse Îndelung la Corso cu masterandul și cei aflați la masă noile idei, Încercă să propovăduiască Învățătura sa despre adevărul ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
forțarea acestor limite era periculoasă. Făcând un pas Înainte, aveai mereu tendința de a te depăși. Convențiile trebuiau Însă păstrate. Altfel, exista riscul să ajungi mai repede În prăpastie. „Moralitatea”, Își zise el, „cui folosește ea!?” Însuși Noimann, În perioada „penitenței”, se purta ca un om pătruns de cele mai Înalte precepte. Dar iminenta sa descindere la Corso Îi spulberă orice iluzie privind felul cum fusese construită lumea. În toată perioada de abstinență, modul său de viață putea să devină exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dinspre aripile sale vine o boare ca de dinaintea oricărui atentat. Și asta e sigur! În trupul său, de-a lungul venei Întunecate a rugăciunii, o morișcă de lemn macină versetele Înroșite cu sîngele macilor Întorși, pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu În zadar Își smulge el vîna fecioriei și o arată mulțimii neliniștite
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mă lovesc de timpul Înțepenit În pendulă!... Mă vindec de boala cuvintelor tocmite-ntr-o doară, călindu-le-n flăcări, scăldîndu-le-n smoală... Vine diavolul sub Înfățișarea unui zeu tînăr, cu nume de Înger fiorentin, se culcușește la picioarele mele, face penitență, execută mortificări, intră repede În isterism, Îmi șoptește cu o voce ce nu are nimic de a face cu ceea ce este Înlăuntru sau În afară ― o voce ca un raptus, ca o prăbușire, ca un orgasm, ca o naștere pe
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mai tinere, umbla adeseori prin pădure cu capul descoperit, despletită, cântând în timp ce alerga bezmetică de colo-colo, transpusă într-o fericire care nu i se ștergea de pe chip decât atunci când maica stareță o punea să frece podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei, să nu o audă maica stareță, că atunci când aleargă prin pădure cu părul despletit se întâlnește cu Dumnezeu, și nu înțelege de ce măicuța stareță o pedepsește pentru acest
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
slabe peceți de stele, bătătorite pe umerii descărnați, vădind un ficat bolnav la extrem, expunând o piele de o paloare aurie, ca un dreptunghi de epolet ofițeresc și atât de aprinsă de febră, încât întreținea o temperatură sufocantă în camera penitenței lui, cu ferestre asigurate de zăvoare. Vladimir îl salută, promovând noua formulă de alcătuire a străvechii și nobilei întâmpinări românești de Bună seara! O Zi bună! îi zise el, ignorând că mai adecvat ar fi fost să zică Seara bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ține atunci să ne oblige să spunem tare ceea ce el știe? Vreți să vă spun de ce? Ca să ne umilească, domnilor. Ca să fim smeriți și umili. De aceea n-aș vrea să stabiliți vreo legătură între mine și păcătoșii care fac penitență. Eu nu țin să-mi mărturisesc păcatele, ci să nu-l săvârșesc pe cel mai grav dintre ele, acela de a nu mai dori nimic. Așa că vă rog ascultați-mă în continuare. Mi-am dat seama că mă pândea un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca și cum ar fi fost niște linii de montaj, Înconjurau de două ori naosul central. Duhovnicii de serviciu nu se dădură bătuți, uneori distrați din cauza oboselii, alteori cu atenția brusc trezită de un amănunt scandalos al spovedaniei, aplicau la sfârșit o penitență pro forma, atâția tatăl nostru, atâtea ave marii, și hotărau o absolvire grăbită. În intervalul scurt dintre spoveditul care se retrăgea și următorul care Îngenunchea, mușcau dintr-un sendviș cu pui care avea să fie tot prânzul lor, În timp ce Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Dumnezeu, pînă la urmă, pentru că sămînța era un dar ceresc, nu invenția nu știu cărui doctor, fie el și genial? Thomas, dacă ar fi fost mai credincios, și-ar fi zis că tocmai Dumnezeu Îi adusese tulburarea asta, ca un Început de penitență pentru nesăbuința de odinioară ori ca o iluminare pentru viața de mai departe. Cum să mai dea Însă, după ani, de un fir pe care, Încă de la Început, cineva Îl făcuse ghem, chiar Thomas fiind unul din capete, Înnodat Însă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trebui să-l liniștească cu o promisiune, dar datoriile Lui cresc, Mamă, așa cum eu n-am să pot niciodată să-ți întrec așteptările, pentru că port vina de a întreba și de a vrea mereu ceva nou. Îmi accept greșeala și penitența. O dată cu fumul, au apărut și copiii. De obicei, dintotdeauna, casele au fost nelocuite. Chiar dacă în apartamentele blocurilor sau prin împrejurimile pieței mișunau oameni, ei dispăreau odată cu înserarea. Se ascundeau în spatele ușilor, pândind noaptea care nu le aducea nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta, pus în rama lui neagră de lemn și ținând în față o Biblie deschisă, probabil în propria lui traducere, ar fi fost una din hainele mele. înainte tabloul atârnase în camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
acum Anton cu o uimire amară și își dădea seama că, de bine, de rău, el era singurul vinovat, și dobitoc ar fi fost să se mai miște cumva din loc, pentru tot restul nopții. Astfel, făcându-și de bunăvoie penitența meritată, se ghemui strâns lângă oglindă și se hotărî să își prelungească acel rendez-vous1 cu aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de transporturi Acasă, fără să găsesc pe cineva. Și Martinei, doar cât să-i spun la revedere. Telefoanele astea nu mi-au produs nici o suferință. Numai Fielding a început cu pretențiile. Numai el avea să mă mai supună la noi penitențe. * — Spunk, am spus eu, ce onoare. M-am uitat spre Fielding Goodney, care a ridicat din umeri. Ne-a plăcut Preistoric, am continuat eu. Ai fost grozav. Pe bune. Ai fost absolut - ai fost de groază, Spunk. Am simțit ghiontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zicând: — Chiar nu vă dați seama? În timp ce scrie în blocnotes, zice: — Pe vremea când eram catolică, cu ani în urmă, puteam să zic un „Ave Maria“ în șapte secunde. Puteam să zic un „Tatăl nostru“ în nouă secunde. Când faci atâta penitență câtă am făcut eu, devii foarte rapid. Când ai ajuns să fii atât de rapid, zice, nici măcar nu mai e vorba de cuvinte, dar tot rugaciune este. O vrajă nu face altceva decât să concentreze o intenție, zice. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Interne. Vezi, tocmai asta am vrut să-ți spun mai devreme, dar... Acum Aronică al meu este paznic de noapte la o fabrică din obligație, fiindcă vor să-l umilească și îngrijitor la o sinagogă voluntar, fiindcă vrea să facă penitență... Așa că, domnule Teodorescu, el nu mai poate să facă nimic pentru noi acum, chiar dacă ar vrea!... Stelian scoase un fluierat ușor și dădu compătimitor din cap. Cum se mai învârtește roata lumii, îi stătea pe buze să spună, dar preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În cuvinte și expresii alese, căci era prea bătrân pentru gargarisme și lozinci de care cam abuzase până atunci, dar, după cum se vedea, truda sa nu era răsplătită cum merita, căci nimeni nu se gândea că tăcerile sale erau și penitență și căutare, și pedeapsă și mântuire. Ca să izbândească pe această cale lua Madopar ori Levodopa de două ori pe zi și spunea Tatăl nostru Înainte de culcare. Din păcate nu putea renunța Încă la paharul cu vin și nici la ceașca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]