998 matches
-
epocii care tocmai s-a încheiat. Momentan, ca primă etapă a restituției, o lungă serie de mărturii și evocări apărute în presă ne pun în contact cu felurite acțiuni individuale sau de grup. Scene, tablouri, figuri, unele intrate deja în penumbra deasă și ingrată a uitării. În lipsa documentelor bine orânduite care să sprijine o reconstituire precisă, "obiectivă", memorialistica aduce deocamdată mărturii directe, fatal atinse de subiectivism și de capriciul memoriei, dar indispensabile unei restituții de prim abord a fenomenului în cauză
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
melancolie, însă și de propensiuni utopice, plutește azi peste lume. Istoricii o alimentează cu mijloacele lor, tot mai conștienți că în efortul actual spre o mai deplină claritate a discursului despre om ei aduc nu doar necesare limpeziri, ci și penumbra noilor, inerentelor mituri. Societatea e în continuă mitogeneză, proces căruia nici istoriografia nu i se poate sustrage. Dar știind aceasta, istoricul își ia precauții de metodă, sistematice. Ambiguități? Antinomii? Ele țin de natura însăși a istoriei. Speranța celui care urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cît pentru a preveni o explozie și o dezordine globală. Să rămînem însă cu speranța că liberalizarea piețelor, a mișcărilor de capitaluri, de oameni și informații va reuși să propage creșterea economică, să antreneze în dezvoltare și acele zone de penumbră ale economiei mondiale. Există unele similitudini între economie și fizica teoretică, care a dat se poate spune și dă tonul în știință în general. Astfel, dacă fizicii newtoniene îi corespunde școala economică clasică, deterministă, mereu în căutarea unor fetișuri, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
întins pe pietrele de lângă Platani (Revenirile). Alunecarea spre trecut urmează un traseu mental geometric ale cărui curbe redeschid o lume apusa impregnata de miresme, imagini trăite, sunete, ritmuri, lecturi: mireasma de fructe uscate pe rogojini; mama, într-un colț în penumbra, povestea fiului risipitor / care mereu mă urmărea-n tăceri / precum un ritm deschis la fiecare pas (idem).279 Trimițând repetat la complexe arhitectonice din vremuri apuse, toponimele siciliene devin în opera lui Quasimodo operatoare de mitologie. Tìndari, Ànapo, Sant'Antioco
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cercetătorii altor zone. În sfîrșit, există o dimensiune politică (alții îi spun istorică) în poezia lui Seamus Heaney, legată de așa-numitele Irish Troubles ("frămîntările irlandeze", de acum, se știe, cumva "tradiționale"), unde ochiul extern poate avea frecvent conuri de penumbră în vizualizarea precisă a unor referințe. Totuși, trebuie să recunosc de la bun început, inițiativa recentă a Poliromului ieșean, de a publica traducerea românească (făcută de Dan Sociu și ilustrată, inspirat, de Tudor Jebeleanu) a cîtorva dintre cele mai bune creații
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
literară propriu-zisă, care să vizeze textele acelei perioade. Se cunoaște, firește, aversiunea pe care mesajul acelor scrieri o exprima față de regimul comunist, dar, oare în ce termeni era îmbrăcat acest mesaj? Lipsa de interes sau preferința de a lăsa în penumbră acest subiect ar avea ca unică justificare încredințarea cum că, în afară de culoarea politică pe care o aducea conținutul acelor scrieri, lipsește o retorică specifică, demnă de a face obiectul unui studiu de cercetare textuală. Ceea ce intenționăm să dezvoltăm pe parcursul acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ziua aceea/ Orbitoare ca o sabie,/ Vibrând în lumină" (Dies ille, dies irae)62. Prea puține consemnări critice se apleacă, în mod consistent și oficial, spre studiul poeziei interzise a poetei. Lipsa de interes, sau preferința de a lăsa în penumbră acest subiect ar avea ca unică justificare încredințarea cum că, în afară de culoarea politică ce o aducea conținutul acelor scrieri, lipsește o retorică specifică, demnă de a face obiectul unui studiu de cercetare textuală. Desigur că răspunsul este contrar crezămintelor, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de marinar. Asta seamănă în sfîrșit cu viața adevărată, liberă și gratuită. Să deschizi drumuri spre necunoscut, dacă nu spre Dumnezeu sau spre tine însuți. Ridicola mică enigmă a sinelui. Cea pe care nu ai știut să o rezolvi în penumbra unui templu valdez. Histoire d'Oh În 2012, jurații Premiului Interallié, în frunte cu Jean-Marie Rouard, au făcut o excepție de la regula care vrea ca această dis tincție să revină unui jurnalist, și au făcut asta pentru un romancier prolific
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o draperie sinistră ferestrele blocului cu 12 etaje de unde, cândva, ai privit fericit strălucind orbitor - ireal - munții. Joc de oglinzi În timp ce aplauzele putrezesc lent ca niște frunze - toamna - mustind sub ochii și pașii copilului ce aleargă de unul singur în penumbra somptuoasă a unei săli de spectacol însoțit de bătăile nebunești ale inimii de ecoul vătuit al pașilor căutând ceva fără obiect printre scaunele fără spectatori căutând înfiorat de luciul stins - jur împrejur - al plușului În timp ce orchestra invizibilă atacă deodată uvertura
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
moartei este identificabilă grație amprentei olfactive indelebile: "O putea vedea întreagă pe Christina și nici o tresărire a feței sale de ceară nu-i scăpa. Mirosul de violete se răspândise acum în toată odaia". Scena erotică subsecventă, de voyeurism consumat în penumbră, nu este lipsită de concupiscență otrăvită: Christina "[s]e ridică în picioare și-și desprinse gulerul de mătase. Gâtul îi apăru strălucitor de alb, catifelat, fraged. Bustul ei se contura acum involt și biruitor pe fundalul palid al peretelui. Erau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
urban ca univers fantasmatic, marcat subtil de ade văruri grave și de așteptări mesianice profunde. Funcțio na litatea epidermică a orașului nu-i epuizează ființa, ci o problemati zează, tocmai în acele locuri în care ea își trădează pragurile și penumbrele. Fascinația pentru lumea urbană (citită sau stră bătută) și lectura pasionată a cărților lui Benjamin se întâlnesc în aceste rânduri. Cât privește redactarea prezentului text, câteva chestiuni trebuie, de asemenea, precizate. Am folosit ediția Walter Benjamin, Gesammelte Schriften, Rolf Tiedemann
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu infinitele sale striații. După cum observă M. Savage, Benjamin alege orașul ca loc paradigmatic al modernității nu pentru a i enumera acesteia din urmă trăsăturile, gesturile, procesele definitorii, ci pentru a o surprinde în caracterul ei de ruină și în penumbra visului care îi prevestește catastrofa: ca și cum suprafața lumii vestește, în mod natural, propria ei finitudine și propriul ei „posibil“. Voi reveni mai încolo asupra unui loc din scrierile lui Ben jamin în care autorul explică de ce alege Parisul ca „imagine
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
jamin în care autorul explică de ce alege Parisul ca „imagine dialectică“ a secolului al XIX-lea: datorită lumi nii lui specifice. Feli narele cu gaz care însoțesc străzile Pari sului creează, spre deosebire de iluminatul electric, care le va înlocui mai târziu, penumbra unde lucrurile pot, de fapt, să și vădească urmele originii și pot să se recunoască pândite mereu de „eliberatorul“ lor sfârșit. Un alt element important al orașului este caracterul lui „textual“. Savage scrie: „Benjamin examined the relationship between history, experience
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
doar în momentul în care traseele urmate nu sunt predeterminate, intenționale. Evenimentul pur al întâlnirii cu un loc, cel care creează între acesta din urmă și trecător o relație de fami lia ri tate, o recunoaștere „reciprocă“, se petrece în penumbra feli narelor și în indecizia direcțiilor. Ia naștere astfel ceea ce Benjamin numește, într-o conferință radiofonică, Berlinul de monic (das dämonische Berlin), descris de E.T.A. Hoffmann: unul în care suprasensibilul (Übersinnliches) este recognoscibil doar plecând de la urmele pe care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a motivului luminii cu cel al rațiunii, dar și de un motiv care ține de arta fotografică: acela că supraexpunerea unei imagini, abundența de lumină, face ca detaliul să nu mai fie vizibil, totul devenind egal, indiferent între cadrele fotografiei. Penumbra, lumina incertă a lămpii, a lunii sau a felinarelor cu gaz spun mai multe despre constituția obiectelor decât soarele sau iluminatul electric. Fragmentul „Der Mond“, „Luna“, din Copilărie berlineză... poate fi invocat în sprijinul acestei idei. Lumina lunii, notează Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de natură morală Este cea mai importantă. Aceasta cuprinde soluții asupra unei tematici destul de uniforme care se situează, până la un anumit punct, pe linia tradiției antice. Cu o diferență: de cele mai multe ori personajul Iuliei maior, fiica lui Augustus, trece în penumbră pentru a fi înlocuit, de obicei, de cel al Iuliei minor, nepoata împăratului. De fapt, soluția acceptată de cei mai iluștri cercetători ai zilelor noastre a fost formulată mai înainte de eruditul Bayeux, avocat în Parlament. Acesta, pe când traducea Fasti / Sărbătorile
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
supremă a vieții înseși", decide Diomo), pe când Andrei, hotărât să nu mai vadă în Lulù doar un "simbol", va cădea în capcană, devenind bănuitor din cauza unor banale cuvinte. Dar cuvântul "stimulează și precipită stări sufletești ce pot muri, altfel, în penumbra conștiinței", și (ne-am obișnuit de acum) perspectiva se schimbă din nou, brusc, pentru a surprinde gândurile bărbatului retras de pe scenă. Așa se face că, abia după colocviul despre gelozie, stimulat și de vorbele parșive ale "fanariotului", își amintește Andrei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Curte Veche". Între ficțiune și realitate, poetul Cânticelor țigănești fugea de singurătate, în timp ce eu o căutam, fiindcă între două servicii, nopți nedormite la ziar și întîlnirile cu el, nu puteam să scriu nimic... Simțind că prietenia noastră intra într-o penumbră din lipsă de evenimente, într-o zi îi răspunsei da, la o întrebare pe care mi-o pusese de câteva ori de-a lungul acelor luni de vară: dacă iubeam pe cineva, pe cine, și să-i povestesc și lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
capăt la altul și, din când în când, cum se îndrepta în direcția care îi fusese descrisă, traversa culoare în care luminile erau și mai distanțate unele de altele. Peste tot domnea o liniște profundă. În cele din urmă, în penumbra coridorului se conturară două siluete. Marin continuă să meargă înspre ele. Apropiindu-se, văzu că erau un bărbat și o femeie. \ Mă numesc Yischa, spuse bărbatul. Dan Yischa. NU ÎȘI PREZENTĂ ȘI ÎNSOȚITOAREA. \ O ÎNTREBARE ÎNAINTE DE A CONTINUA DRUMUL, Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
la umbra arcadelor acelui cartier pe jumătate indigen, pe jumătate european. Locuiau deasupra prăvăliei, în trei camere împodobite cu covoare arabe și cu mobile indigene. Nu avuseseră copii. Anii trecuseră, iar ei trăiseră în tot acest timp ascunși în aceeași penumbră, la adăpostul obloanelor pe jumătate lăsate. Vara, plaja, plimbările și chiar cerul se aflau undeva, departe. În afară de afaceri, s-ar fi zis că nimic nu-l mai interesează pe Marcel. Ajunsese să creadă că adevărata lui pasiune este banul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
doar prin ușa de la intrare, ședea, în spatele unei tejghele de lemn lustruit, un bătrân arab cu mustață albă. Tocmai turna ceaiul, ridicând și coborând ceainicul deasupra a trei păhăruțe colorate. Din prag, până să apuce să deslușească și altceva în penumbra dughenei, îi întâmpină mireasma răcoroasă a ceaiului de izmă. Se izbeau de ghirlande de ceainice de cositor, de cești și tăvi de tot soiul, amestecate cu vrafuri de cărți poștale. După ce trecu de ele, Marcel se pomeni lângă tejghea. Janine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de tot soiul, amestecate cu vrafuri de cărți poștale. După ce trecu de ele, Marcel se pomeni lângă tejghea. Janine rămase la intrare, dându-se puțin la o parte, pentru a nu lua toată lumina. Abia în acea clipă zări, în penumbră, în spatele bătrânului negustor, doi arabi care o priveau surâzând, așezați pe saci doldora ce umpleau toată partea din fund a dughenei. Pe pereți atârnau covoare roșii și negre și basmale brodate, iar pe podea zăceau de-a valma saci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
iar vizitele, țârâitul soneriei sau al telefonului, tot acel du-te-vino zilnic, conversațiile ajungeau la el în chip nedeslușit, ca și cum ar fi venit din strada sau din curtea vecină. Mai mult, în timp ce tot apartamentul era scăldat într-o lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare. Din când în când venea câte un prieten și se oprea dedesubt. - Ce faci acolo, Jonas? - Lucrez. - Fără lumină? - Da, pentru moment. Nu picta, dar medita. În această penumbră și în această liniște abia tulburată, care, dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tot apartamentul era scăldat într-o lumină crudă, aici penumbra era odihnitoare. Din când în când venea câte un prieten și se oprea dedesubt. - Ce faci acolo, Jonas? - Lucrez. - Fără lumină? - Da, pentru moment. Nu picta, dar medita. În această penumbră și în această liniște abia tulburată, care, dacă o asemuia cu tot ceea ce trăise el până atunci, i se părea liniștea deșertului sau a mormântului, își asculta propria inimă. Toate acele zgomote nu mai aveau parcă nici o legătură cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
neobișnuit în acea lume fără vârstă, țâșni deasupra arborilor, se lăsă puțin deasupra pieței, și trecu, cu un huruit asurzitor, peste capetele ridicate spre el. Apoi avionul viră, zburând către estuar. Mulțimea își îndreptă din nou atenția către biserică, în penumbra căreia se desfășura acum o mișcare nedeslușită. Orga tăcuse, înlocuită de alămuri și de tobe nevăzute. Penitenții, în veșminte largi și negre, ieșiră unul câte unul din biserică, se adunară iar la un loc în fața porții și coborâră treptele. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]