15,855 matches
-
limpede configurat, așa cum vom arăta și mai jos), care, bizuit pe ideea unui divorț al poeziei de sentiment, de toate aspectele empiriei, funcționează ca un principiu de valorizare. Creațiile poeticești nu mai sînt percepute ca organisme vii, ce se îmbie percepției și analizei ca atare, ci aidoma unor cadavre pe care nu s-ar putea efectua decît autopsii. Urmărită cu maniacală fervoare, "depărtarea de real" a eului poetic, înțeles într-un chip exiguu, se substituie criteriului estetic, îl uzurpă sub semnul
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
culoarea - / pînă la identificare - a trupului". Dacă i se poate reproșa ceva lui Vasile Dan, acest lucru e excesul poeticului, atitudinea prea solemnă, gestul încărcat de hieratism, care poate da senzația unui văl transparent între poet și lume, a unei percepții distorsionate a realului. Dar, la urma urmei, această obiecție poate să nu fie altceva decît un reflex optzecist... Altfel, un poem cum e Cu simțurile jumătate în somn rămîne o notație frumoasă și sensibilă: "Soarele are acum un contur diform
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
povestirii tradiționale, pare principalul element comun al celor două cărți. Diferențele sunt însă notabile și ele țin de structura elementelor care intră în componența celor două "confesiuni". Dacă la Nora Iuga se poate vorbi de un realism al sinelui, de percepția imprevizibilă a unei realități, totuși, palpabile, la Nichita Danilov delirul este total. Imaginația zboară liber, precum baloanele umplute cu heliu, nici un element al realității concrete nu pare în măsură să o readucă pe pământ. Chipul raționalului se întrezărește rar în
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
care Verlaine a socotit-o genială, după cum grupul parnasienilor și Ťacademiștilorť a declarat-o scandaloasă. Poemul e o acumulare progresivă și fascinantă în care impetuozitatea romantică de tip hugolian se împrospătează cu fastul imaginar simbolist și geniul de a revoluționa percepția lirică a lumii interioare și exterioare. în cele 25 de strofe se pot repera "aluviuni" și reminiscențe din marii contemporani (Hugo, Gautier), asimilate fericit în inovațiile limbajului său, născut din metabolismul unei hipersensibilități unice în poezia modernă. Poetul e Ťo
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
într-un aspect de momentalitate sau aparentă încremenire (cadrare) temporală. Dacă sonor nu mai survine însă nici un alt-eveniment, timpul curge într-o deschidere la nesfârșit, referit unui sunet care continuă să scadă sub intensitatea minimă de audibilitate, “tăcând” dincolo de orizontul percepției (după cum se arată și în fig. 1). De-a lungul marginii de sus a tabloului din fig. 1 am numit o serie de aspecte ținând de percepția conștiinței în audiția muzicală. Termenii poziționați oblic țin de Mins în compunerea desfășurării
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
sunet care continuă să scadă sub intensitatea minimă de audibilitate, “tăcând” dincolo de orizontul percepției (după cum se arată și în fig. 1). De-a lungul marginii de sus a tabloului din fig. 1 am numit o serie de aspecte ținând de percepția conștiinței în audiția muzicală. Termenii poziționați oblic țin de Mins în compunerea desfășurării Fmz. În partea centrală, figura închisă la culoare prezintă sintetic tranzitul sonor: dinspre o stare aperceptivă, lăuntric-pregătitoare; prin faza percepției sonor-concrete, de timbrocluster (masă quasi-compactă); profilat apoi
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
numit o serie de aspecte ținând de percepția conștiinței în audiția muzicală. Termenii poziționați oblic țin de Mins în compunerea desfășurării Fmz. În partea centrală, figura închisă la culoare prezintă sintetic tranzitul sonor: dinspre o stare aperceptivă, lăuntric-pregătitoare; prin faza percepției sonor-concrete, de timbrocluster (masă quasi-compactă); profilat apoi prin rarefiere (detensie energetică) ca melocluster (printr-un fel de plastifiere a sonorității); după care trece de orizontul percepției, amplificarea sonorității în rarefiere fiind „auzită” doar ca extensie temporală. Șirul termenilor din partea de
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
închisă la culoare prezintă sintetic tranzitul sonor: dinspre o stare aperceptivă, lăuntric-pregătitoare; prin faza percepției sonor-concrete, de timbrocluster (masă quasi-compactă); profilat apoi prin rarefiere (detensie energetică) ca melocluster (printr-un fel de plastifiere a sonorității); după care trece de orizontul percepției, amplificarea sonorității în rarefiere fiind „auzită” doar ca extensie temporală. Șirul termenilor din partea de jos a tabloului sunt referiți aspectului de timp, în raport cu faza percepției sonorității. Formal, timpul se articulează prin/odată cu evenimentul de sonoritate, de al cărui inedit conștiința
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
energetică) ca melocluster (printr-un fel de plastifiere a sonorității); după care trece de orizontul percepției, amplificarea sonorității în rarefiere fiind „auzită” doar ca extensie temporală. Șirul termenilor din partea de jos a tabloului sunt referiți aspectului de timp, în raport cu faza percepției sonorității. Formal, timpul se articulează prin/odată cu evenimentul de sonoritate, de al cărui inedit conștiința este surprinsă, trăindu-l ca imedialitate intemporală (fără nici o perspectivă formală), ca și cum timpul ar fi punctual-încremenit într-o clipă. Odată percepută rarefierea sonoră, conștiința poate
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
a acesteia într-o expresie de melocluster, adică a unor schimbări și succesive (figurate sintetic printr-un profil de diminuare a volumului sonor), ceea ce determină sentimentul temporalității, ca expresie a unui moment (interval) de timp, până ce sonoritatea scade sub orizontul percepției. Trecerea delimitată prin această dezinență (sonoritate→tăcere) se constituie într-o expresie de interval temporal, numit generic moment. În faza ultimă, deși sonoritatea continuă în rarefiere, nemaiavând energia care s-o mențină în arealul/vecinătatea percepției, se aude efectiv doar
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
sonoritatea scade sub orizontul percepției. Trecerea delimitată prin această dezinență (sonoritate→tăcere) se constituie într-o expresie de interval temporal, numit generic moment. În faza ultimă, deși sonoritatea continuă în rarefiere, nemaiavând energia care s-o mențină în arealul/vecinătatea percepției, se aude efectiv doar ca durată necontenită, inaprehendabilă formal, aidoma conținutului de substanță a timpului, continuitatea. De fapt sonoritatea însăși este percepută ca absență, conștiința intrând într-o stare de așteptare a cărei ne(mai)finire amplifică deschizător sentimentul timpului
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
imagine, vom fi tentați să credităm tempoul dirijoral, percepând iluzoriu că tempoul sonor este mai lent decât cel gestual, chiar dacă am ascultat înainte și varianta celor două în raportul tactării timpo-metrice (Ttm) de 1/1. Până la un anume prag al percepției noastre dirijorul poate comprima Ttm, generându-ne impresia unei răriri sau dilatări temporale expresive (interpretabile pozitiv) a sunetelor monodiei. Apoi, dacă mișcarea dirijorală continuă să se densifice, fiind tot mai rapidă (indiferent de amplitudine), diferența de tempo o simțim ca
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
cu mănușa de box și sunetul sec al plăcii comemorative. Această imagine s-a perpetuat de-a lungul timpului. Chiar dacă, în vremea noastră, portretul-robot schițat mai sus nu e doar ridicol, ci și contraproductiv, el continuă să fie dominant în percepția publică. Din acest motiv, un individ cu aparență, mentalitate și comportament de cal mascat, precum Meleșcanu, e considerat și acum ministrul de externe ideal într-o țară unde flexibilitatea, imaginația și cultura ar fi salutare. Încurajat de lipsa cronică de
Ați vrea să fiți ministru de externe? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8547_a_9872]
-
IX-a. Printr-o asemenea abordare a metabolismului componistic, Tiberiu Olah bagă de seamă că postmodernismul trimite la o întreagă tradiție europeană, ce-i drept actualizată în fața prezentului, astfel încât tiparele ei mentale și expresive să exercite o presiune considerabilă, reformând percepția noastră sonoră și împingând-o spre rezolvarea amiabilă a dilemelor ridicate de grosul experiențelor avangardiste. Să fii altruist ! În primul rând cu tine însuți, suprapunându-te ori de câte ori este nevoie. Olah, bunăoară, superpozează piese proprii, de sine stătătoare, capabile să conviețuiască
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
am stat cu cartea aia la cap și am citit numai Eminescu. Îl știam aproape pe de rost. Era la mine, în gazdă, un văr, care mă lua în rîs pentru că ajunsesem să vorbesc aproape în versuri. Nu cred că percepția mea asupra lui Eminescu s-a schimbat. S-a făcut, la un moment dat, multă vîlvă cu un număr din Dilema, în care Eminescu era Ťdetabuizatť sau, mă rog, așa ceva. Pe mine nu m-a tulburat deloc. În Occident sunt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
instantanee aburite, în regimul unei disperări vătuite de trecerea timpului, dar care nu a putut totuși cicatriza definitiv o rană, o traumă profundă, nevindecabilă. Prozatorul promovează ca instanță (etică și sentimentală, în egală măsură, de o poeticitate aspră și sumbră) percepția unui copil chinuit de lipsuri, brutalizat de conflicte care îl depășesc, forțat de împrejurări să se maturizeze. Persecuția, privațiunile, amenințările vagi sau precise, bolile alcătuiesc atmosfera deportării. Ele capătă o precizie halucinantă de la un episod la altul, de la o povestire
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
tabloului general. Într-o astfel de abordare - făcută prin analogie cu ceea ce îndeobște se înțelege prin jurnale secrete - precizarea "secretă" se referă la scriitor și la modul său de elaborare (departe de ochii și de evaluările consacrate ale specialiștilor și percepția curentă a publicului), nu neapărat la conținutul propriu-zis al operelor supuse analizei. Îmi amintesc, în acest sens, de dilema regretatului Adrian Marino care dorea să lase o clauză testamentară prin care jurnalul său secret ("va stârni un imens scandal; aș
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
în plasarea acestor nume pe amintitele coordonate temporale. Tomozei, Mugur, Ion Gheorghe, ca și Bănulescu sau Raicu au publicat ceva mai înainte de 1958, iar N. Manolescu ceva mai târziu ( primul articol în 1961, în "Viața Românească"). Toți ilustrează însă, în percepția comună, categoria "șaizeciștilor". Și aș spune că și Labiș, deși a murit în 1956, o ilustrează, ca deschizător de pârtie. Nu l-a numit Eugen Simion, în Scriitori români de azi, "buzduganul unei generații"? Al cărei generații decât al aceleia
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
sunt pesimist, ziua redevin optimist. Pendularea între câteva limbi pe care le cunoști la perfecție (maghiara, româna, germana, rusa) ți-a creat un soi de deschidere, un cosmopolitism funciar, inculcat din copilărie. Cum definești această deschidere și ce este în percepția ta cosmopolitismul? Biografic am aderat la multilingvismul acum pe drept propagat. Citesc și în franceză ori engleză, dar m-am ocupat anume de culturi ale căror limbi le stăpânesc îndeajuns pentru a le surprinde nuanțele. Germana și rusa au ajuns
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
avut ucenici: înseamnă că n-am reușit să-i formez. Îmi scriu și definitivez cărțile fără mare încredere în efectele lor. Mă ghidează un soi de imperativ lăuntric: "Trebuie". De ce? nu mă întreba. Te crezi un ales? Ce înseamnă în percepția ta a fi un ales? Răspunsul la prima întrebare e univoc și tranșant: în nici un caz! M-am ocupat de oameni din elita culturală, fără urmă de conștiință elitară proprie. Îmi e străină gesticulația auto-elogioasă. Ader la chemarea tolstoiană: să
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
mai tradus autor român (20 de limbi)" și "un nume pă toate gurile" - e vorba de Norman Manea - mi se pare, francamente vorbind, nedreaptă. În ansamblu, cartea Magdei Ursache e reconfortantă ca orice demers critic tranșant care, bizuit pe o percepție corectă și penetrantă, ascute spiritul critic al cititorilor. Mărturisesc că nu prea multe pagini ale publicisticii noastre actuale mi se par atît de atracțioase prin aerul lor inteligent-justițiar, prin neobosita lor vervă personalizată precum cele ale autoarei ieșene.
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
Seismograful foarte fin al relațiilor interumane înregistrează instantaneu orice modificare, precum aceasta, a comportamentului colegilor de la locul de muncă pentru cineva căzut în dizgrația conducerii sau care tocmai și-a făcut publică intenția de a se transfera la altă firmă. Percepția acestei schimbări de atitudine este cu atât mai acută cu cât descrierea fenomenului este făcută din perspectiva celui care o simte pe propria piele: "De când se anunțase în firmă plecarea lui, Grigore Micu începuse să simtă un val de frig
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
Nu trebuie uitat nici că Scafandrul și fluturele urmează un fapt real, iar scenariul care-i aparține lui Ronald Harwood adaptează cartea omonimă a lui Jean-Dominique Bauby. Cu toate acestea, filmul lui Schnabel ne livrează mai mult o poezie a percepției dilatate cu accente onirice, o poezie a unor stări catalizate nu de alcooluri apollinairiene, nici de fumul de opiu al lui Thomas de Quincey sau Jean Cocteau, ci de închiderea definitivă și radicală a tuturor canalelor de comunicare ale corpului
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
aducerea-aminte" (Amintiri). Cadența frazei îi amintește, concomitent, pe Chateaubriand și pe Benjamin Constant. în paginile ulterioare din Amintiri, Russo va închega atmosfera propriei sale copilării și tinereți. "Introducerea teoretică" transcrisă mai sus nu consemnează doar o reverie pasageră, ci o percepție proprie a lumii. Educat în patria lui Amiel, format acolo, Russo descoperea uimit o realitate căreia contemporanul și concetățeanul său genevez avea să-i consacre miile de pagini ale Jurnalului intim. Antrenat de o asemenea dinamică, Russo își privește copilăria
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Ștefan G. Theodoru, autorul unui volum de poeme într-un vers, Freamăt (București, Ed. Amurg Sentimental, 2008). În prefață, autorul face o distincție teoretică (inutilă) între haiku și "poemul românesc într-un vers": " În linii mari, dacă haiku-ul este percepția în hotarele unei secunde, poemul românesc într-un vers se naște din scânteia unui gând privind lumea înconjurătoare cât și/ sau lumea interioară a poetului." Putem căuta mult și bine scânteia unui gând în poemele într-un vers ale lui
Scurt și necuprinzător by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8398_a_9723]