1,178 matches
-
spațială a unui fundal de a se continua dincolo de rama tabloului este totuși slabă, pur și simplu deoarece spațiul plan abia dacă are o structură proprie. Puterea structurii unui obiect dat este decisă de abilitatea sa de a se completa perceptiv atunci când apare doar fragmentar. În exemplul din figura 27, luat din Mondrian, pătratul prezentat incomplet are încă o structură globală de o mare coerență. Se redă suficient din el și este susținut de orientarea sa verticală și orizontală. În asemenea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
aceasta și constă centricitatea în spațiul gol care poate fi sau nu susținută de structura compoziției. Atunci când centricitatea este susținută, ea se face purtătoarea tuturor conotațiilor simbolice care îi dau o semnificație psihologică. Când ea este însă sfidată, prezența sa perceptivă, de neeradicat, dă sfidării un înțeles. Numai atunci când centrul este potențial acolo, negarea sa devine o afirmație artistică. Goliciunea și omogenitatea, ca înfățișări pozitive ale unei stări de ființare dorite sau nedorite, devin accentuate și puternice atunci când un punct de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
zonei încadrate, îl vedem detașat de vicisitudinile cronicii vieții sale, singur cu propriul eu și propriile gânduri. Un sentiment al permanenței se corelează cu poziția centrală. Din punct de vedere geometric, bineînțeles, centrul este un punct. Din punct de vedere perceptiv, el ajunge până la condiționarea stabilității echilibrului. Poate fi un punct minuscul sau capul unei persoane ori chiar o figură întreagă. Poate fi de asemenea o mulțime compactă de obiecte, precum un bol cu fructe, ori acel tip de loc în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centru, căzând ca o stavilă și pivotând în jurul bazei sale de pe ramă. Tabloul capătă viață și o coeziune organizată doar dacă jocul vectorilor săi este privit ca fiind orientat către focarul central care este totuși redat doar indirect, prin inducție perceptivă. Cadrul dreptunghiular și formele compoziției creează centrul care, la rându-i, creează ordinea ele mentelor. Dar, omițând orice referire directă la centru, pictorul estompează stabilitatea de bază a compoziției sale. El o încredințează interacțiunii vectorilor și l investește pe privitor
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
înspre femeia așezată; aceasta însă nu reprezintă țelul final. Ea participă la orientarea către dreapta și, prin urmare, reprezintă doar o stație pe drumul către un obiectiv neclar care se află la infinit, dincolo de limitele cadrului. Mai presus de aflarea perceptivă a țintei date se află o dorință spirituală care transcende episodica scenă de gen a acrobaților ambulanți. O structură compozițională, surprinzător de asemănătoare întâlnim într-o operă mai târzie a lui Picasso, în ciuda subiectului său foarte diferit. Pictura murală Guernica
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
astfel încât să facă vizibilă localizarea centrului de echilibru. Nu există aceeași cale de abordare a altor sculpturi, de pildă, la personajele reprezentate în picioare. Pentru astfel de opere, Victoria lui Michelangelo (vezi figura 75), să spunem, locul centrului este dedus perceptiv, din felul în care formele vectoriale ale trunchiului și membrelor sunt privite ca pornind din el, se îndreaptă către el sau se mișcă în jurul lui. Numai prin referire la centrul indirect indicat compoziția sculptată are vreun sens. Centricitatea unei astfel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
descris ca străpungând-o pe femeie devin din unghiuri drepte unghiuri ascuțite prin iluzia proiecției optice. Acum trebuie să luăm în discuție consecințele compoziționale ale interacțiunii dintre proiecție și efectul de adâncime. Permiteți-mi să încep printr-un avertisment. Diferența perceptivă dintre imaginea proiectată în planul frontal și cea tridimensională în adâncime nu este atât de tranșantă și absolută pe măsura termenilor folosiți spre a o descrie, din motive de simplificare. Proiecția frontală tinde să aibă o adâncime, iar spațiul tridimensional
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
constituie o parte a ei, ci se află independent de ea, în afara spațiului, până la limita unde începe să conteze a treia dimensiune. Sau, altfel spus, atât timp cât pentru obiect nu este prevăzut un anumit loc pe scara adâncimii printr-un procedeu perceptiv, el rămâne în spațiul nedefinit al reprezentărilor de început. Cu timpul, decorul se apropie din spate și dimprejur, dar interiorul tradițional, cu fundalul și pereții săi laterali, poate să înconjoare scena frontală fără să o înzestreze cu spațiu continuu. Și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
focarul proiecției optice și, prin urmare, un centru compozițional puternic în planul frontal. Dar el se situează totodată și departe, la orizontul spațiului pictural - o prezență iluzorie, din moment ce în spațiul tridimensional nu există nici o convergență perspectivală. Din punct de vedere perceptiv, centrul perspectivei plutește undeva între comprimarea proiectivă și adâncimea nediminuată. Perspectiva centrală este de un ajutor îndoielnic la stabilirea centricității compoziționale. Raportată la planul frontal, ea asigură într-adevăr un centru puternic; însă atunci când este localizată la capătul îndepărtat al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
iluzie Hering (figura 122) o linie dreaptă traversând o coroană solară din raze este percepută ca înclinată către centru, supunându-se astfel câmpului de forțe creat de razele concentrice. Exemplele noastre par să ilustreze că artiștii sunt conștienți de tensiunea perceptivă exercitată de sistemul centric și uneori sunt chiar supuși acesteia. Timpul în spațiu Continuitatea vectorială în adâncime comunică o metaforă a timpului. Mișcarea spațială dinspre departe spre aproape sau dinspre aproape spre departe sugerează mișcarea corespunzătoare din trecut în prezent
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
jumătatea stângă a tabloului, de discipolii din dreapta, cărora li se adresează. Din moment ce a doua și a treia dimensiune spațială nu se exclud reciproc în percepție, persistă ceva din miracol în ambianța lumească. Menționam mai înainte că scena proiectată posedă avantajul perceptiv al expunerii compoziției cu precădere în planul frontal cu care linia de vedere a privitorului face un unghi drept. Totuși, fiind vorba de o proiecție, aceasta distorsionează scena „geo grafică”, situația așa cum este ea de fapt. Prin urmare, se oferă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
oferă o imagine pe care am putea-o numi accidentală sau subiectivă dacă nu ar fi folosită de un pictor îndemânatic pentru a argumenta simbolismul vizual al compoziției. Scena tridimensională, după cum remarcam, este privită oblic și ca atare trebuie descifrată perceptiv, cum se spune, exact din perspectiva indirectă redată de proiecție. În exemplul final pe care îl voi aduce, acela al Adorației magilor a lui Pieter Bruegel (figura 127), Fecioara cu pruncul este reprezentată în centrul de echilibru al tabloului, înconjurată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Bramante pentru catedrala Sf. Petru în crucea latină din forma sa finală este exemplul clasic al unei astfel de combinații. În orice clădire, liniaritatea navei și a colateralelor accentuează circulația în des fășurarea temporală, în timp ce spațiul central, intersecția, este atemporală perceptiv prin suprimarea liniarității vectorilor și simbolic prin oprirea credincioșilor pentru un moment de reculegere. Este adevărat că o încrucișare poate fi o simplă suprapunere a două culoare liniare care se întâlnesc într-un unghi drept. În astfel de cazuri, greutatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
rotonda acoperită. De fapt, o vizitare a clădirii reprezintă totuși înainte de orice altceva o experiență de mișcare întrepătrunsă cu dimensiunea temporală (figura 133). Urcăm pe trepte către una dintre cele patru intrări, străbatem coridorul și ajungem în centru (figura 132b). Perceptiv, relația dintre „figură” și „plan” apare răsturnată: în plan, coridoarele nu sunt nimic mai mult decât fundalul care separă cele patru blocuri de camere unul de altul. Cu toate acestea, pentru vizitator, coridoarele sunt canale reale ale rețelei vectoriale, accentuând
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pentru a extrage ceea ce toți oamenii au în comun, sau dacă aceste scheme operează la un nivel atât de ridicat al complexității umane, încât diferența depășește asemănarea. În următoarea secțiune voi oferi câteva sugestii cu privire la baza fizică a schemei noastre perceptive. Pentru moment voi rămâne la evidența accesibilă în experiența vizuală însăși. Am avut ocazia să observăm că centrul de echilibru al unei compoziții nu are nevoie să fie marcat explicit de artist pentru a-și juca rolul crucial în aranjamentul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de bază, precum diferența dintre lumină și întuneric sau dintre înălțare și cădere, referindu-mă mai înainte la acest principiu al explicării pentru a justifica semnificația psihologică generală a centricității și excentricității. Din moment ce acest fapt ne implică în universalitatea structurilor perceptive, este totuși indicată o abordare mai directă a bazei fizice a experienței umane. Când ființele umane, indiferent de formația lor culturală, manifestă anumite caracteristici comune în viziunea lor, ajungem să corelăm aceste similarități cu condițiile inerente ale sistemului nervos. Psihologul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
fiziologie a văzului de Peter Dodwell și William Hoffman. Autorii consideră „câmpurile vectoriale mecanisme formale care susțin organizarea modelelor vizuale”. Ei afirmă că, în interiorul creierului, câmpurile vectoriale au fost înzestrate în timpul evoluției biologice pentru a realiza transformări necesare obținerii stabilității perceptive. Se presupune că astfel de mecanisme ar fi indispensabile, deoarece informația vizuală despre mediu este deplasată și deformată de mișcarea noastră spațială și de proiecția optică a mesajelor luminoase pe retina ochilor noștri. Sarcina vitală a compensării acestor deplasări și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
cu sugari și pui de pisică au sugerat o sensibilitate nativă evidentă față de acele modele. Remarcabila asemănare dintre structurile la care am ajuns în propriul nostru studiu al compoziției și cele rezultate din această cercetare asupra mecanismelor care susțin stabilitatea perceptivă merită atenția noastră. Doar lucrările viitoare vor arăta dacă această similitudine aparentă derivă din procese neuronale similare. Rămâne de asemenea de văzut dacă aceste procese sunt controlate de mecanisme ereditare specifice adaptate pentru a asigura percepția cu invarianții necesari, după cum
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în locul unei imagini optice complexe. Ceea ce se petrece este de fapt operația mult mai sofisticată a perceperii rotunjimii ca o generalitate potrivită, sugerată de forma dată. Perceperea mărului ca rotund creează ceea ce eu am numit un concept sau o categorie perceptivă. Diferențierea rotunjimii ca sinele său conceptual în stare nudă de rotunjimea ca schemă inerentă ce dă formă imaginii care o include sieși este în mod fundamental relevantă pentru compoziție în domeniul artistic. Ca un exemplu, pot să mă refer la
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de control final al compoziției și se folosesc principiile generale doar ca simple unelte ale creației artistice -, nu contează prea mult dacă aceste principii operează mai jos de nivelul conștiinței în interacțiunea directă și imediată cu celelalte componente ale organizării perceptive sau dacă relația este mai mult mediată și mai indirectă. În practica concretă, unii artiști se bazează intuitiv pe principiile structurale, alții procedează astfel într-un mod mai intelectual și nu este neobișnuit ca una și aceeași persoană să-și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care este ancorat obiectul. ANIZOTROPISM - Asimetria spațiului gravitațional prin care natura și comportamentul obiectelor perceptibile se schimbă odată cu localizarea lor și cu direcția forțelor pe care le emit și le primesc. ARTĂ - Capacitatea, naturală ori artificială, a obiectelor sau acțiunilor perceptive de a reprezenta prin aparența lor constelații de forțe care reflectă aspecte relevante ale dinamicii experienței umane. Mai precis, o „operă de artă” este un produs uman (artefact) creat intenționat să reprezinte astfel de aspecte dinamice, folosind forma ordonată, echilibrată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
centrii generatori, câmpul se reduce la spațiul gol. CENTRU - Geometric, centrul este definit doar prin localizarea sa ca punct echidistant față de toate punctele omoloage ale unei figuri regulate. Fizic, centrul este punctul de sprijin în care se echilibrează un obiect. Perceptiv, centrul de echilibru (q.v.) este zona în care toți vectorii alcătuiesc un model vizual în stare de echilibru. Într-un sens mai larg și indiferent față de localizare, orice obiect vizual constituie un centru dinamic, pentru că este locul forțelor care
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
apăsare în jos generată centric de obiectul în sine. Din punct de vedere vizual, greutatea este puterea dinamică inerentă unui obiect prin chiar prezența, mărimea, forma, locul său etc. IERARHIE - Gradație a forței, greutății sau importanței create vizual de gradienți perceptivi. Înălțimea la care este plasat un obiect, dimensiunea lui, distanța față de privitor etc. sunt factori care determină poziția unei componente pe scară ierarhică. IMAGINAȚIE - Un termen de largă folosință pentru descrierea capacității mentale de a crea imagini ale lucrurilor neprovocate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care este plasat un obiect, dimensiunea lui, distanța față de privitor etc. sunt factori care determină poziția unei componente pe scară ierarhică. IMAGINAȚIE - Un termen de largă folosință pentru descrierea capacității mentale de a crea imagini ale lucrurilor neprovocate de stimularea perceptivă directă sau de a completa percepții incomplet formulate. În arte, imaginația este capacitatea de a prezenta obiecte, comportamente sau idei inventând o formă izbitor de potrivită. INDUCȚIE - Un obiect vizual poate fi obținut în întregime prin efectele dinamice ale mediului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
dualism în noțiunile pereche de Erlebnis și de Dichtung, așa cum face Dilthey, nu ne satisface. Pictorul vede ca pictor ; pictura este clarificarea și desăvârșirea viziunii sade. Poetul este um creator de poezii ; dar materia poeziilor lui este întreaga lui viață perceptivă. La artist, în orice mediu, fiecare impresie este modelată de arta lui ; el nu acumulează experiențe fruste. *10 În gândirea clasică, "inspirația", numele tradițional al factorului inconștient din creație, este asociată cu muzele, fiicele memoriei, iar în gândirea creștină cu
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]