1,128 matches
-
îl vom dezvălui în aceste rânduri: „... întrucât unele Servicii de Drumuri înaintează la Marele Stat Major cereri pentru concedii acordate evreilor din Detașamentele de lucru dela Drumuri, vă rugăm a da imediat ordin (...) ca pe viitor să nu mi acorde permisii decât cu avizul Comandamentului Teritorial respectiv pe bază de acte bine întemeiate, și nu așa de ușor (subl.ns.) cum au acordat unele servicii, numai pe baza unui aviz medical”. Documentul fusese semnat de către colonelul Al. Dumitrescu, șeful Secției a
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
că-l avem pe acela sub monitorizare, vezi că acela e suspectat de...". M. M.: Eu n-am auzit. De regulă, CI-stul de unitate venea la comandant numai cu găinării: "Vezi că acela de la front i-a dat drumul în permisie și acesta i-a adus răsplată o vază" sau "Vezi că ăla a venit la stomatologie și i-a adus doctorului o găină". S. B.: Aa, cu asemenea probleme! M. M.: Nu știu mai sus ce dădeau ei, fiindcă noi
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
sape într-o noapte amplasamentul ca să îngropi tancul acolo... Nu era ușor. Dormeam pe motoare. De ce vi se părea că viața la Regiment era mai bună? S. B.: Un prim indiciu era acela că la noi se dădeau foarte greu permisii. Prima permisie am avut-o după șapte luni și jumătate de armată. M. M.: Dar de ce? Mă mir, pentru că nu erau interdicții. Permisiile nu le dădea Comandantul de Divizion, el doar le aproba. Permisiile le dădeau comandanții de plutoane, de
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
o noapte amplasamentul ca să îngropi tancul acolo... Nu era ușor. Dormeam pe motoare. De ce vi se părea că viața la Regiment era mai bună? S. B.: Un prim indiciu era acela că la noi se dădeau foarte greu permisii. Prima permisie am avut-o după șapte luni și jumătate de armată. M. M.: Dar de ce? Mă mir, pentru că nu erau interdicții. Permisiile nu le dădea Comandantul de Divizion, el doar le aproba. Permisiile le dădeau comandanții de plutoane, de companii. S.
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
era mai bună? S. B.: Un prim indiciu era acela că la noi se dădeau foarte greu permisii. Prima permisie am avut-o după șapte luni și jumătate de armată. M. M.: Dar de ce? Mă mir, pentru că nu erau interdicții. Permisiile nu le dădea Comandantul de Divizion, el doar le aproba. Permisiile le dădeau comandanții de plutoane, de companii. S. B.: Foarte puțini plecau. Deci, într-un Divizion noi aveam cam 140 de militari în termen, dar numărul mai fluctua fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
la noi se dădeau foarte greu permisii. Prima permisie am avut-o după șapte luni și jumătate de armată. M. M.: Dar de ce? Mă mir, pentru că nu erau interdicții. Permisiile nu le dădea Comandantul de Divizion, el doar le aproba. Permisiile le dădeau comandanții de plutoane, de companii. S. B.: Foarte puțini plecau. Deci, într-un Divizion noi aveam cam 140 de militari în termen, dar numărul mai fluctua fiindcă mai plecau la Școala de gradați la Târgoviște. Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
B.: Foarte puțini plecau. Deci, într-un Divizion noi aveam cam 140 de militari în termen, dar numărul mai fluctua fiindcă mai plecau la Școala de gradați la Târgoviște. Vreau să spun că, pe săptămână, plecau cam cinci-șapte militari în permisie, atât. Foarte zgârciți la permisii. M. M.: Da, erau un procent de 10%, mai ales că aveau și sarcini operative. S. B.: Asta tot timpul ni se spunea, că suntem unitate operativă. Plus că mai erau și cei cu pile
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
într-un Divizion noi aveam cam 140 de militari în termen, dar numărul mai fluctua fiindcă mai plecau la Școala de gradați la Târgoviște. Vreau să spun că, pe săptămână, plecau cam cinci-șapte militari în permisie, atât. Foarte zgârciți la permisii. M. M.: Da, erau un procent de 10%, mai ales că aveau și sarcini operative. S. B.: Asta tot timpul ni se spunea, că suntem unitate operativă. Plus că mai erau și cei cu pile care luau rândul altora... Și
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
tertipuri pentru a obține ceva în afara regulamentului, pentru a prinde un loc mai în față, pentru a smulge un mic privilegiu. Unitățile noastre nu aveau cum să fie exceptate de la acest fenomen. Bineînțeles, bunurile cele mai râvnite erau hrana și permisia. În jurul acestora se construiau tot felul de mici stratageme și funcționa un sistem de relații bine pus la punct. M. M.: Ați prins sistemul cu țigara? S. B.: Da, cu țigările, Assos-ul. Cu pachetul de Assos aveai permisie. M.
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
și permisia. În jurul acestora se construiau tot felul de mici stratageme și funcționa un sistem de relații bine pus la punct. M. M.: Ați prins sistemul cu țigara? S. B.: Da, cu țigările, Assos-ul. Cu pachetul de Assos aveai permisie. M. M.: Să știți că eu niciodată n-am tăiat învoiri. Ce-au propus comandanții, că ei știau mai bine, aprobam. Dar mi-au sărit în ochi că erau mulți care mergeau cam des. Și-am zis: "băi, care-i
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
erau repartițiile astea, le mai făceau și aleatoriu, și-atunci n-aveam ce spune. Dar, din cauza sărăciei și a nevoilor, dom'le, soldatul venea cu o vază, cu mai știu eu ce. S. B.: Era micul trafic. Pentru învoiri și permisii. M. M.: Micul trafic. Așa-i, nu trebuie să ne ascundem, dar disciplina era disciplină. S. B.: Cei care aduceau produsele astea erau din Constanța sau din Timișoara; cei din Constanța aduceau Assos-ul și Kent-ul, din port, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
protecție organizată și pusă la punct, încât nu pătrundea nimic, nici zvonistică. Au fost câteva măsuri care, hai să zicem, mi-au dat de gândit, dar într-o posibilitate mai mică. Începând cu luna octombrie, s-a redus procentajul de permisii. Dar, le-am pus pe seama altor considerente: e nevoie, sunt activități, pregătire de luptă. S. B.: Da, existau justificări pe regulamentul militar. M. M.: Existau justificări. A doua: s-a redus numărul de oameni care au participat la munci agricole
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
au participat la munci agricole. Până atunci mergeam într-o veselie, din iunie-iulie... S. B.: Știu că și din Divizion au mers foarte puțini. Eu m-am oferit să merg la munci pentru că știam că acolo regimul e mai bun: permisie aproape la lună, hrană mai bună, bani. Nu m-au lăsat. Șchiau a rânjit și a ordonat: "Marș în formație!" M. M.: Deci, s-a redus un pic participarea asta acolo, dar alte ordine restrictive, știu eu? S. B.: Niște
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
și nu Șeful de Stat major, Comandantul sau Comandantul de Baterie? M. M.: Normal, era puțin ieșit din comun. S. B.: În relația cu superiorii dumneavoastră, cam ce ajungea, ce puteați lectura în gesturile lor dacă erau schimbări? Spuneați de permisii și de micșorarea numărului de militari trimiși la DLEN. Deci, erau niște semne. M. M.: Da, dar noi nu ne gândeam la ele. Comandantul ne-a spus: "Anul aceasta dăm mai puțin din anumite motive". "Motivele tre' să le știm
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Știți că, la Iași, pe 14 decembrie, a fost o încercare de revoltă, cu manifeste, cu chemare la adunare în Piața Unirii, despre care noi am aflat abia după 17 decembrie, când au sosit camarazi de-ai noștri, plecați în permisii și în concedii, chemați la alarmă. Li s-au întrerupt șederile acasă. Au venit, după 17, și au povestit ce s-a întâmplat la Iași. M. M.: N-am fost informați. S. B.: S-au răspândit manifeste semnate de "Frontul
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
la Iași. Deci, n-ați fost informați de niciun fel de manifestație la Iași. M. M.: Absolut deloc, nicio schimbare cu absolut nimic. Program normal, atunci se lucra și sâmbăta, fără niciun fel de restricții. Nici la concedii, nici la permisii la cadre, la nimic. S. B.: Dar nu ați aflat nici de la militarii dumneavoastră întorși de acasă după alarmă, așa cum am aflat noi și cadrele de la Divizion, despre ceea ce s-a întâmplat la Iași? M. M.: Au fost ceva zvonuri
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de la Divizion, despre ceea ce s-a întâmplat la Iași? M. M.: Au fost ceva zvonuri dar nu le-am dat importanță. Noi aveam niște planuri la mobilizare prin care erau adoptate niște măsuri pregătitoare în caz de ceva. Se sistau permisiile, concediile de odihnă sau cele medicale. Deci, niște măsuri pregătitoare se luau atunci când se strica situația internațională. Adică, nu te lua ca din oală. Cum s-ar zice, te găsea gata îmbrăcat, nu în baie. S. B.: Într-o anticameră
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Totul trebuia să meargă. S. B.: Știu, că așa vi se dusese vestea. M. M.: S-a dus vestea? Ăsta-i adevărul. Dacă am fost pus să fac o treabă... Însă, cel mai greu a fost cu cadrele plecate în permisii, în concedii, în concedii medicale. Unele au venit și după două-trei zile. S. B.: Cum să le aduni atunci? M. M.: Greu. Eiii, toată noaptea am băgat muniție în tancuri, am alimentat tancurile, am încărcat carburanți în mașinile Companiei de
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
nu se vadă săgețile, indicativele de mobilizare. În rest, să introducem muniția în tancuri și celelalte, care au fost toate ordonate. S. B.: Tot ceea ce ținea de unitatea operativă. M. M.: Absolut tot. S-au sistat concediile, s-au sistat permisiile, s-a sistat tot. Am trimis telegrame, că avea telegramă gata completată fiecare când pleca în concediu sau permisie. S-a dus poștașul cu ele, le-a depus, s-au trimis telegrame să-i cheme din concedii, din misiuni, din
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
toate ordonate. S. B.: Tot ceea ce ținea de unitatea operativă. M. M.: Absolut tot. S-au sistat concediile, s-au sistat permisiile, s-a sistat tot. Am trimis telegrame, că avea telegramă gata completată fiecare când pleca în concediu sau permisie. S-a dus poștașul cu ele, le-a depus, s-au trimis telegrame să-i cheme din concedii, din misiuni, din permisii. S. B.: Știu că au venit camarazii de la Timișoara. Pe 18 au ajuns. Și cei de la Iași ne-
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
s-a sistat tot. Am trimis telegrame, că avea telegramă gata completată fiecare când pleca în concediu sau permisie. S-a dus poștașul cu ele, le-a depus, s-au trimis telegrame să-i cheme din concedii, din misiuni, din permisii. S. B.: Știu că au venit camarazii de la Timișoara. Pe 18 au ajuns. Și cei de la Iași ne-au adus de acolo vești, ne-au spus că pe 14 se întâmplase ceva. Din zona Timișoara, țin minte, aveam un coleg
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
sticlă de șampanie. Nu m-am dus, că trebuia să plec în post. Voia ca de Revelion să ne împăcăm cumva, să închidem un conflict pe care nu noi îl provocaserăm, ci Șchiau, care nu a vrut să-mi dea permisie când am avut un deces în familie. Atunci mi-am spus așa: Pentru mine, armata s-a încheiat! Aveți o problemă". Mi-am zis că pun armata în cui. Și am acționat la limita regulamentului. Panait a moștenit acestă situație
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
era foarte mic, cârn, o piticanie de om... Restul erau soldați în termen. Acolo a fost prima dată când am aflat că un soldat în termen poate împușca un deținut politic și pentru asta primește o tresă și 15 zile permisie acasă. Și-au fost tentative să ne împuște. Ne chemau spre ei ca să zică că ai vrut să ieși din cordon... De obicei erau 2-3 soldați cu noi și aveau și un câine lup, foarte rău, pe care îl țineau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
interpuneau: D.Iezerului și D.Fântânelelor, despărțite de V.Iezerului. După ce traversăm pădurea și ajungem pe culmea celui de al doilea deal ... ce credeți? ... bucurie sau ghinion? ... ne întâlnim cu tata ... care, după vreo doi ani de front, obținuse o permisie de câteva zile. În bucuria revederii am dat fuga să-l îmbrățișăm, dar privirea lui severă ne-a țintuit locului. "Ce-i cu voi aici"? ... tună el ..." Păi am fost în vacanță și acum ne ducem la școală" ... am îngăimat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ca cel mai mare dintre băieți ... nici nu se punea problema de a aspira la mai mult. Mă perfecționasem în toate treburile câmpenești și gospodărești, încât puteam deveni un țăran răzeș fruntaș. N-a fost să fie. Venind într-o permisie de o lună de zile, era vara anului 1937, tatăl meu se întâlnește cu învățătorul din sat, Ioan Ibănescu ... acel om cu o rară conștiință profesională și animator al promovării multor copii ai satului ... îl ia la rost pe tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]