2,409 matches
-
În mansarda ei din Brooklyn. Era bolnavă și singură, zăcea Între cearșafurile crem de mătase, În patul ei imens, decorat cu perne și cuverturi orientale. Din când În când fixa tavanul de culoarea cireșei coapte sau mângâia cele două pisici persane, care stăteau Întinse lângă ea. — Rudy și Moody, singurii mei prieteni adevărați... oftă ea. I se Învârtea capul, avea febră și crampe la stomac, știa că n-ar fi trebuit să mănânce Înghețată dacă o durea stomacul, Într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
abstracționiști sau suprarealiști) pentru hinterlandul canonului european, pentru marginal și refulat: „arta copiilor, arta populară, arta psihopaților, a popoarelor primitive sînt artele cele mai vii și mai expresive, fiind din adîncimi, organice, fără cultura frumosului (...) Gotică, asiriană, romanică, caldeeană, indică, persană, egipteană, etruscă sînt arte mult mai puternice în sufletul uman decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu din început pe tabula rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cum l-aș putea uita pe Elio Bartolini, cel care mi-a dăruit timpul său, împlinindu-l cu încurajări și cu sfaturi prețioase. Mulțumesc Magdei și lui Remigio pentru ajutor. Numele ebraic al îngerului morții Manes-Mani (216-277 d.Hr.), filozof persan care a propagat una dintre cele mai importante religii practicate în Antichitate în Orientul Mijlociu - maniheismul Armă medievală din secolul al IX-lea cu un singur tăiș și cu vârful curb, specifică populațiilor germanice în perioada migrației Încă era în vigoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
camere, tocmai voiam să întreb dacă asta înseamnă că tovarășul ambasador are trei veceuri, trei băi și trei bucătării separate, dar atunci ambasadorul a deschis o ușă, m-a împins pe un alt culoar, pe unul din pereți atârnau covoare persane, unul lângă altul, iar celălalt perete era plin de fotografii, trecând pe lângă ele, am văzut că în toate era ambasadorul alături de o mulțime de femei și copii negri, iar asta m-a surprins atât de mult, că mi-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
răspuns? - Nici măcar o carte poștală. Dar sunt, probabil, bucuroși că inima băiatului continuă să trăiască. Și‑a lăsat fața În jos, cu o privire cercetătoare. Degetele răsfirate pe tâmplă Îi propteau capul - de parcă ar fi căutat răspunsuri În motivele covorului persan al lui Ravelstein sau ar fi extras din el un mesaj singular legat de miraculoasa extensie cu care fusese dăruit. Eu nu investisem nici o speranță În covor. M‑am Întors la limbajul politicii marelui oraș - se crease o situație stânjenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
spun cum ai ajuns să faci dragoste cu orașul. mai întîi ai încercat cu arborii, cu iarba, cu florile... apoi cu o florărie. Cu animalele de pluș din magazinul de jucării. Cu o blană de samur și cu un covor persan. ai intrat într-un magazin de motociclete și ai încercat cu o motocicletă japoneză. ai mai încercat cu o saltea pneumatică și cu o barcă pneumatică. ai încercat cu unul dintre manechine și mai tîrziu ai încercat să provoci o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
29-38 și 108-113ă. Iluminismul francez Îl aduce În scenă pe cel mai de seamă reprezentant al său, Charles de Secondat, baron de Montesquieu, a cărui operă complexă tratează o serie de idei cu privire la morală și interacțiunea acesteia cu religia (Scrisori persane, 1721ă, legile umane și cele sociale, ca măsuri ale guvernării, sub toate formele ei: republică, monarhie, despotism (Spiritul legilor, 1748ă. În același timp, J.-J. Rousseau vorbește despre existența unei voci a conștiinței, transpusă prin sentimente care fundamentează morala și
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
cotoarele imprimate în aur și găurile de cari - ediții din secolul al XVIII-lea. Cine le deschidea avea surpriza de a constata că sunt tipărite cu caractere armenești. Dușumeaua de scândură vopsită și ceruită era aproape toată ascunsă sub covoare persane. Soba nu arăta nici ea ca oricare alta, ci asemeni celor bătrânești, cu două coloane și ornamentații baroce, însă construită în teracotă albă. Acum nefăcîndu-se foc, o mare icoană pe lemn a Sfântului Nicolae se rezema între coloane pe postamentul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai cumpere, să ia în comision, sfătuidoctorul Rapig. - Așa! aprobă Saferian. Numai când e ceva rar, artistic, să mă consulte. G. Călinescu - Domnul pe care îl știți, de la bancă, spuse după o oarecare ezitare Demirgian, a căutat ieri un covor persan, dar i-a plăcut grozav numai acela din vestibul. - Covorul meu din casă? se miră cu blîndeță Saferian. Sunt aici și sus atâtea. Nu i le-ai arătat? -Îl vrea numai pe acela. - Dar nu-i de vânzare, nu i-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu era ceea ce se cheamă un nevrozat, deoarece de această psihoză sufereau mulți din colegii lui de breaslă, exprima cu mai multă agitație o stare de spirit comună. Lângă G. Călinescu sofaua lui Saferian se găseau două mormane de covoare persane întoarse pe dos și împăturite, alese de el personal din piesele cele mai bune, sustrase din emoție estetică circulației comerciale. Afară de aceasta, așezat pe dușumea se vedea un glob terestru așa de mare, încît de pe sofa Saferian îl putea învîrti
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o recepție acasă, îi solicită luminile, iar Sultana, împrumutînd din depozitul ei mobilele, covoarele și lustrurile de care avu nevoie, conform planului Expertului, compuse interioare feerice. Nostim este că Sultana făcu vânzări cu acest prilej. Un diplomat, văzând un covor persan, rămase entuziasmat. - Nu-i așa? Îl încurajă Gaittany. E minunat, aveți toată dreptatea. (Apoi la ureche.) Cred că e de vânzare, ha-ha-ha! Auzind cuvântul "vînzare", unii din cei de față traseră cu urechea. Astfel, recepția fu denumită, grație lui Smărăndache
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teribil în fundul curții lui Saferian, și aproape numaidecât Demirgian ieșea ca un bolid pe poartă, călare pe motocicleta lui. Pleca în excursii în afară din oraș, la Ploiești, la Dunăre. Atunci, dacă s-ar fi desfăcut pe șosea un covor persan mirific, Demirgian ar fi trecut cu motocicleta deasupra, fără să se oprească. Demirgian mai frecventa de asemeni balurile, și când nu erau acestea, sălile de dans sau familiile cu fete unde se dansa, nu în scopuri matrimoniale, ci numai sportive
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sugerat cunoscătorului de două imense portrete de femei, pictate în maniera lui Mirea și Stoenescu. Prea numeroasele fotolii, cele câteva zeci de sfeșnice îngrămădite într-o vitrină, vrafurile de ediții din secolul al XVIII-lea, teancurile de chilimuri și covoare persane împăturite și întoarse pe dos incită nu numai curiozitatea cititorului, dar dau salonului lui Saferian puțin din atmosfera fetidă a "casei cu molii": "mirosea în aer a cafea, dar și a ceva putred și descompus". Metodei balzaciene i se alătură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
uneori chiar deplina lor obscuritate 3, explicații venite În urma unor oracole ratate 4, critici ale unor oracole celebre care nu ar fi decât rezultatul unor conjecturi abile precum oracolul care Îi sfătuia pe atenieni În timpul celei de a doua invazii persane să părăsească Atena și să se refugieze pe corăbii 1. Sunt probleme deja abordate de Plutarh, mai ales În dialogul De Pythiae Oraculis, unde critica oracolelor se incarnează În persoana epicureului Boethos. Dialogurile pythice constituie astfel o analiză foarte nuanțată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
suficient pentru a-i denunța pe toți cei care au aprobat supliciul, după cum penitenții nu fac decât să experimenteze, Într-un ritm mai lent, experiența auto-distrucției. Prin intrarea a doi titani iluminiști În această querelle des suicidés - Montesquieu cu Scrisorile persane și Rousseau cu Julie sau Noua Eloiză -, balanța se Înclină În favoarea celor care scot sinuciderea din categoria gesturilor reprobabile. Cuvintele lui Saint-Preux, amantul dezamăgit, au devenit un fel de deviză a sinucigașului: „De ce este Îngăduit să te Însănătoșești de gută
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
continua comparând-o cu Mary Renault. "Amândouă se află într-o călătorie a puterii. Identificându-se nebunește cu puterea masculină. Dacă este remarcabil, în această zi și epocă, a da mare atenție lui Antinous și Bagoas (băiatul homosexual din Băiatul persan de Renault, 1956), este chiar mai remarcabil ca o femeie să acorde mare atenție lui Alexander și Hadrian. "Yourcenar s-ar fi înfuriat îngrozitor în fața nesăbuinței de a i se atribui aceste motive. Ideea că ea se identifică cu acești
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
care a născut cele mai multe imitații de-a lungul timpului, chiar și in absentia textului propriu-zis, autorii bazându-se pe informații colportate, rămâne fără îndoială Batrahomiomahia, atribuită de unii lui Homer, de alții lui Pigres, un conducător ce luptase în războiul persan. Deși conținutul propriu-zis al operei astăzi lipsește integral, nu lipsesc interpretările, speculațiile. Un rezumat alcătuit de Gilbert Murray în secțiunea intitulată "Comic Poems" din antologia sa de Ancient Greek Literature 108 din 1897 ne-o descrie drept o parodie reușită
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și neliniștite.Reprezentările lumii de dincolo erau dominante și în cultul misterelor lui Mithra, care s-au manifestat cu mai multă putere abia atunci când creștinismul se consolidase deja atât intern cât și extern: Acest cult își are originea în lumea persană, în forma sa exterioară este perfecționat îndeosebi în Capadocia, și apoi se răspândește din Orient spre Occident, la început cu un succes destul de firav, în provinciile centrale ale Asiei Mici și în Egipt, nu a întâlnit aproape nici un ecou în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
existența a cel puțin 15 mithree -, iar marginile septentrionale de pe Rin au devenit punctele sale fundamentale. Este vorba despre un cult pur masculin care și-a găsit adepții îndeosebi printre soldații armatei romane. Figura centrală a acestui cult este zeul persan al luminii, Mithra, care răpește un taur aflat sub puterea lunii și din porunca lui Apollo îl ucide; descrierea acestui fapt este motivul central al imaginii de cult a lui Mithra și era reprezentată în toate mithreele. Sângele taurului era
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
culte care au căutat să prezinte adepților lor analogii evidente din ritualul creștinilor pentru captarea acelora prin inițiative neortodoxe. Un cult al misterelor de o importanță deosebită, datorită caracteristicilor sale militare, era cel al lui Mithra fondat pe baza dualismului persan care considera lumea teatrul unei dialectici dintre bine și rău. Din această concepție a universului s-a dezvoltat o specie de dinamism etic care, distingând mithraismul de toate celelalte culte orientale, ducea spre conceperea vieții ca o luptă, iar adepții
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și delictele lor comune, cu tulburarea liniștii publice și răzvrătirile lor împotriva ordinii constituite, este evocată chiar de către Dioclețian: Am auzit foarte de curând că ei sunt un fel de noutăți neașteptate în această lume, pornite sau născute din neamul persan, dușmanul nostru, și că săvârșesc acolo multe nelegiuiri; căci agită popoare liniștite: și trebuie să ne temem ca nu cumva, așa cum se întâmplă de obicei, când va sosi momentul, să încerce, prin blestematele obiceiuri și prin crudele legi ale perșilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
chestiuni de ordin moral și religios, care, în ochii păgânilor, căpătau forme de lașitate și de absență a virtuților războinice. Între Galerius și soldații creștini nu era pace. Scriitorul creștin latin Lactantius (250-327) a primit victoria din a doua campanie persană (297) cu multă amărăciune, silindu-se să-i reducă meritele și importanța. Atât Galerius în Orientul Mijlociu, cât și Dioclețian în Egipt și Maximian în Africa au rămas foarte surprinși de răspândirea maniheismului, care tulbura ordinea socială și destrăma armata prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unele, dincolo de epoci și de culturi? Parametrii permanenți ai istoriei Nu am vrea să punem în niciun fel la îndoială specificitatea demersului sociologic, care constă în explicarea socialului cu ajutorul socialului. Montesquieu avea dreptate când ironiza spiritul conservator local în Scrisorile persane și insista asupra relativității obiceiurilor și a modurilor de gândire. A fă-cut un mare bine, punând în lumină diversitatea culturilor. Dar ne pare greșit să reducem zona de valabilitate a valorilor la cadre temporale și spațiale limitate. De ce? Ni se
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
judece totul doar după propria măsură. O nouă concepție se impune treptat. Lucrurile pământești sunt relative. Relativismul intră în bagajul cultural al Europei. Dictonul se verifică: adevăr dincoace de Pirinei, eroare dincolo de Pirinei. Montesquieu demonstrază că e posibil să fii persan. Relativismul nu este unul filosofic, care neagă orice posibilitate de a găsi un absolut, o cunoaștere obiectivă, un adevăr. Relativismul este cultural: refuză să facă o normă din moravurile, cutumele, credințele unui popor, să le declare superioare. Etnocentrismul dăinuie mult
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Regele persan Darius I și imperiul său Pe la anul 700 Î.Hr., triburile perșilor (sau parsua, cum s-au numit ele), din neamul mare al indo-europenilor, s-au unit sub conducerea lui Ahemene, care a întemeiat prima mare dinastie persană, cea a
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]