819 matches
-
vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a reușit să-și dobândească libertatea. O pasăre încarcerată și o soție restricționată vor căuta întotdeauna libertatea. Oferindu-i se posibilitatea, prin personificare, de a-și exprima opinia, pasărea este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe cel care o izolase. Personajele masculine, mai ales în postura de soți autoritari, apar deseori în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury într-o imagine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Prolog, dar și din basmul pe care îl istorisește, constă în faptul că nu poate să demonstreze necesitatea imperioasă a autorității feminine în căsnicie. Personajele ei nu sunt întru-totul credibile, regina, bătrâna, cavalerul pot fi, de fapt, așa cum am subliniat, personificări ale târgoveței.454 Nevasta din Bath nu are simțul discreției, al intimității, nici pe cel al decenței, face din viața ei un spectacol public, simte nevoia de a se confesa, de a se mărturisi lumii întregi, de a face din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
exegeză biblică, ceea ce unei femei îi era cu desăvârșire interzis. Chiar și râsul sau glumele ei sunt distructive, subversive la adresa autorității masculine a vremii. „Criticii literari au oscilat între doi poli în ceea ce privește Prologul târgoveței, fie percepând personajul ca pe o personificare a carnalului și a respingerii stereotipurilor misogine, fie admirându-i energia și acea joie de vivre.” 459 Totuși basmul tărgoveței este surprinzător: tânăra violată nu este chemată la curte să își apere cauza, femeile din suita reginei, alături de aceasta, îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scărpina călcâiul când pe ea o mânca capul>> IV, 85.”951 Arta portretului devine mult mai bine cizelată în această operă. „În Vânătoarea Dianei și în Filocolo [tot opere de tinerețe ale lui Boccaccio, n. n.] personajele erau abstracțiuni, asemănătoare cu personificările din alegorii. Aici, deși suntem departe de un portret psihologic complex, caracterizările sunt mult mai realiste, deoarece se mișcă doar pe tărâmul pasiunii mundane. Troiolo, ca și Florio, eroul din Filocolo, este tânăr, romantic și nobil în tot ceea ce face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și din Cehoslovacia, cuvintele atestate sunt "vatra" și "vatro". 77 La romani ca și în India ariană "focul domestic" era venerat, aducându-i-se, zilnic, sacrificii alimentare și, de trei ori pe lună, flori; cultul era adresat Penaților și Larilor, "personificări mitico-rituale ale strămoșilor", dar și lui "genius", un fel de "dublu" care ocrotește individualul. Aceste divinități domestice patronau riturile de trecere specifice, la naștere, căsătorie, moarte. 78 La români, "vatra" și "hornul" îndeplineau un rol hotărâtor în ritualul vieții de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Crește-n urmă sărăcia / Și se-ntinde boieria, / Ne fură nouă moșia. / Dare-ar dumnezeu, să dea, / Și-a mai fi și voia mea, / Ș-ar să piară potera, / Ș-ar să crească dreptatea / Cum crește-n codru frunza."223 Personificarea momentelor esențiale ale vieții constituie o modalitate de sublimare a destinului tragic: "Cu dor m-oi duce-n mormânt, / C-a mei feciori nu mai sunt. / Cui nu i-o murit fecior, / N-are jale, n-are dor, / Da mie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
solare, nașterea lui se sărbătorea la solstițiul de iarnă. Grecii l-au venerat, mai întâi, pe Helios care își conducea zilnic cvadriga de la răsărit la apus, apoi i s-au închinat lui Apollon. La scandinavi, zeul Baldr nu era o personificare a soarelui, ci divinitatea luminii solare și a luminii în general. La popoarele precolumbiene, forța solară, reprezentată de zeul Tezcatlipoca (Oglinda Fumurie), era distrugătoare, fiecare epocă fiind dominată de un alt soare. La slavi au existat mai mulți zei solari
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vă recomand", este necesar", ,,ar fi bine să", ,,ne îndreptăm spre" etc. și de aceea este predominant prescriptiv, mai ales când sunt în clasă elevi cu dificultăți de învățare. În ciuda caracterului prescriptiv, forma discursului didactic, care îmbracă haina metaforei, comparației, personificării, alegoriei etc., este apreciativă. Pentru ca școala să nu fie percepută de elevi ca fiind constrângătoare, autoritară și plictisitoare, profesorul trebuie să nu utilizeze excesiv prescriptorii. El își poate ,,camufla" adevăratele intenții, scopuri, obiective prin utilizarea secundară a celorlalte semne lingvistice
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de a pătrunde până În străfundurile sinelui și, prin urmare, În fondul problemei. Sens: Pe parcursul lungului său drum către reincarnare, descris În Cartea tibetană a morților, sufletul celui mort Întâlnește monștri Înspăimântători; o voce Îi spune: „Află că acești monștri sunt personificarea propriul tău intelect. De Îndată ce Îi vei recunoaște, vei fi izbăvit!” Într-un fel sau altul, subiectul trebuie să-și accepte și să depășească latura Întunecată a personalității. Capcană: Tranzitul nu are efecte nefaste, are mai degrabă ceva iminent, inevitabil. Adevăratele
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
ne apare cu mai multe sensuri: a) un mod particular de cunoaștere al umanului; b) un mod particular al conștiinței; c) un mod particular de asimilare și utilizare a valorilor și normelor culturale, sau un mod particular de comportament; d) personificarea, sau configurarea unui anumit tip uman, care este reprezentat prin bolnavul psihic, veritabil personaj care ilustrează nebunia. Aspectele de mai sus lărgesc considerabil cadrul clinic al psihiatriei, plasând nebunul, ca tip uman, în sfera antropologiei. În sensul acesta nebunul este
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
atribut al ființei umane are următoarele semnificații care constituie „discursul lingvistic” despre această temă psihopatologică: - un mod particular de cunoaștere; - un mod particular al conștiinței; - un mod particular de asimilare și utilizare a valorilor și normelor culturale în planul comportamental; - personificarea sau delimitarea unui anumit „tip uman” ce reprezintă personajul bolnavului psihic. Care sunt caracteristicile câmpului epistemologic în psihopatologie și psihologie? Câmpul epistemologic al psihologiei și psihopatologiei este un spațiu mintal, în care „conceptele denominative” exprimă „subiectul psihologic” normal sau patologic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de soare și de primăvară, într-o formă totuși banalizată, dezvăluie aprehensiuni profunde. Sensibilitatea față de soarta oropsiților și de nedreptățile sociale, reală, nu izbutește să ocolească melodramaticul. Poemul Poveste grozavă, prilejuit de răscoala din 1907, adoptă ca soluție alegoria, însă personificările sunt comode. Se rețin totuși câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
sociale atunci când urmăresc eficient interesele proprietarilor, anume obiectivele de maximizare a profitului. O poziție contractualistă mai nuanțată, Însă tot de sorginte neoclasică, este vehiculată de economiștii Michael Jensen și William Meckling (1976). Aceștia argumentează că, de fapt, firmele nu sunt personificări și deci nu pot avea obiective. Firma, este o „ficțiune legală ce servește drept centru Într-un proces complex În care obiectivele conflictuale ale indivizilor sunt aduse la un echilibru Într-un cadru de relații contractuale” (1976 :9). Maximizarea valorii
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
o besă a culturnicilor de băsești, vînturată în lume pe banii noștri de depravarea art sulé a lui H. R. Patapievici! Thor era divinitatea supremă a cultului practicat de filisteni sau canaaniți și în-semna în limba lor ,,taur” fiind o personificare simbolică a lui El, divinitatea supremă. Pe tăblițele de plumb cuvîntul tor înseamnă staulul vitelor, iar în româna veche cuvîntul toriște înseamnă gunoiul din staul, dar și locul de odihnă pentru vite și oi la amiază și noaptea sau ținut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
o astfel de situație, de obicei conștient menținută, permite guvernanților să exercite puterea discreționar. Penultima caracteristică face referire la "autoritate", și, mai exact, la "lider sau la un grup mic" de putere. Efectiv aceste regimuri sunt adesea caracterizate de o personificare a puterii, de vizibilitatea liderului, uneori carismatic, sau de prezența câtorva persoane care dețin, de fapt, pârghiile puterii în măsura în care pot fi prezente în structurile de top. În ansamblu, pentru a analiza principalele modele autoritare, este necesar să reluăm toate dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
senine, a iubirii, cum și percepția sentimentului și a naturii fruste ca măsură a universalului dau preț multor pasaje. Maniera alegorică și mitologizantă duce la o amplă și retorică paradă de nume sau de epitete mitologice, menite să plasticizeze, prin personificare, atotputernicia erosului. Înfrângerea lui Amor de către o „tânără copilă”, răsărită din români, oferă prilejul dezvoltării poemului pe linia motivului „Amor cu aripile muiate de ploaie”, care, pornind de la o odă a lui Anacreon, a cunoscut o largă circulație. Pe fundalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
cere/Magnetul însuflețit/ Ce va prin împărechere/Sufletul a fi-nnoit”. V. încearcă și struna liricii de idei. Prieteșugul, Imaginația, Simpatia trădează, chiar din titlu, artificiul, caracterul de disertație versificată pe teme morale, dar și strădania de înviorare a abstracțiilor prin personificare. În Ceasornicul îndreptat i se cere timpului să întârzie când înfloresc valorile morale (frăția, dreptatea, iubirea) și, dimpotrivă, să alerge fără oprire când relele (nelegiuirea, discordia) îl copleșesc pe om. Însemnată, pentru că aliind pastelul, ruga, meditația și satira formulează metaforic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
decât de la ei înșiși și de la propria lor energie. Dacă mi-am permis să critic primele cuvinte ale Constituției noastre, asta se datorează faptului că nu e vorba, așa cum am putea crede, de o pură subtilitate metafizică. Pretind că această personificare a statului a fost în trecut și va fi în viitor o sursă fecundă de calamități și de revoluții. Iată Publicul de o parte, Statul de cealaltă, considerate a fi două entități distincte, una ținută să dea din belșug asupra
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fără griji, familia fără obligații, creditul fără garanții, existența fără efort? Cu siguranță am vrea toate acestea dacă ar fi posibil. Dar este acest lucru posibil? Iată chestiunea. Nu putem înțelege ceea ce desemnăm prin stat. Credem că există, în această personificare perpetuă a statului, cea mai ciudată, cea mai umilitoare dintre mistificări. Ce este acest stat care ia asupra sa toate virtuțile, toate obligațiile, toate generozitățile? De unde ia aceste resurse, pe care îl provocăm să le răspândească în binefaceri asupra indivizilor
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fie socotit de unii Divina noastră Comedie. Meșterul Manole (povestea zidarului de mănăstire care își zidește soția ca să oprească surparea clădirii) e mitul estetic, indicând concepția noastră despre creație, care e rod al suferinței. În sfârșit, Zburătorul e mitul erotic, personificarea invaziei instinctului puberal. Poezia română, prin Eminescu îndeosebi, a arătat înclinări de a socoti iubirea ca o forță implacabilă, fără vreo participare a conștiinței. Pe lângă aceste patru mituri încearcă să se ridice și altele îmbrățișînd mai cu seamă domeniul religiosului
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de public pe care îl vizează. Adresându-se unui public extrem de larg și eterogen, limbajul politic valorifică potențialul figurilor de discurs, stabilind conexiuni între categoriile ideologice și cele ale gândirii comune, în perspectivă pragmatică. În acest sens, prosopopeea, metafora și personificarea devin constante ale retoricii politice, care nu omite însă nici resursele celorlalte procedee. De-a lungul timpului, se remarcă preferința pentru unele sau altele dintre acestea. Astfel, limbajul politic românesc din secolul al XIX-lea manifestă interes deosebit pentru prosopopee
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
timpului, se remarcă preferința pentru unele sau altele dintre acestea. Astfel, limbajul politic românesc din secolul al XIX-lea manifestă interes deosebit pentru prosopopee, prin intermediul căreia, se atribuie obiectelor/ abstractelor/ elementelor naturale ori supranaturale caracteristici ale ființelor animate. Dublată de personificare, prosopopeea face sensibilă și inteligibilă lumea formală a politicii, facilitând accesul publicului la universul de semnificații al vieții politice. Limbajul politic contemporan valorifică, cu precădere, virtuțile metaforei, calitatea acesteia de a opera treceri de la complex la simplu, de la abstract la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să scrie mult și, dacă ținem seama de compoziția poemului, dialectul refractar nu-l Împiedică să scrie cu o vădită plăcere. Versurile sînt bine măsurate, poemul are, indiferent de natura temei, o introducere, o tratare și o morală. O imagine (personificarea, de regulă, a unei abstracțiuni) este dezvoltată Într-un paragraf Întreg sau În mai multe. A scrie bine este, În aceste condiții, a scrie pe larg și pe Înțeles. A fi inspirat este a găsi cuvîntul corect și măsura (cadența
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nesubstanțial; didacticul, În cea mai Înaltă expresie a cuvîntului, e permanent și caracterizant”). G. Călinescu și alți comentatori caută liricul În producțiile spiritului didactic, văzînd, de pildă, Într-un poem lipsit de mijloacele obișnuite de figurație lirică (Anul 1840) o personificare originală a ideilor: „după o mitologie nouă, prin verbe cu sugestii de mișcări corporale” (G. Călinescu: Gr. M. Alecsandrescu, E.P.L., 1962). Adevărul este că toți poeții din epocă scriu În mai multe genuri, că trecerea de la elegie la satiră este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
supune”, „Eu nu Îți cer În parte nimica pentru mine”, „Politica adîncă stă În fanfaronadă” etc. Mitologia nouă, verbele „cu mișcări corporale”, de care vorbește G. Călinescu, nu pot fi determinate, În fond, decît prin alte abstracțiuni. „Corporal” Înseamnă, aici, personificare, atribuirea de Însușiri morale abstracte unor noțiuni, concepte. Asta nu Înseamnă că poemele sînt fără valoare. Dimpotrivă, poemele se rețin mai ușor prin caracterul sentențios și muzical al versului. Versuri discursive: discursul liric se are pe sine ca obiect. Retorica
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]