68,369 matches
-
e chiar culmea necuviinței... Am spus ceva nepotrivit? mă întreabă. -Nu, dar fi atent: să treci strada numai prin locuri marcate... -Adică mă crezi tâmpit? -Eu? -...În concluzie, stimate domnule vecin și preten, vom trece la alte discipline sportive, unde perspectivele sunt cel puțin la fel de minunate. Cum ar fi, de exemplu, karatele în variantă danubiano-pontică, a cărei gală a fost inaugurată recent și filmată la o școală din Constanța. Este singura disciplină sportivă cu șanse de a ocupa locul oinei, fostul
... alte Sporturi televizate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12036_a_13361]
-
dar și fără a se îndepărta de scopul principal. Sunt trei modalități de a organiza observațiile critice și trei variante ale relației cu opera - iar această schimbare de atitudine și de metodă de la o secvență la alta aduce cărții dinamismul perspectivei, ieșirea din schema previzibilă și din linearitatea studiului critic, deci din periculoasa monotonie. Operațiunea de istorie literară pe care Constantin Călin o stăpânește cel mai bine și o exploatează cel mai mult este contextualizarea. La sfârșitul secolului al XIX-lea
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
parte) sau ca personaj (pe de alta). Rezultatul e prins într-un paradox sclipitor despre derutanta fugă de sine a poetului Bacovia: "Pe de o parte, se ferește să pozeze în poet, însă, pe de altă parte, se teme de perspectiva de a nu mai fi âpoet>. Pentru Bacovia, maximum de dramă nu e să mori, ci să fii un âfost poet>" (p. 25). Comparațiile pe tema condiției scriitorului le face, așa cum a promis, cu minorii și marginalii, de felul lui
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
un avatar al aceleia unde a predat, dacă a existat vreodată, Zaharia Fărîmă. Povești care nu se leagă, nume schimbate, "alunecări" în timp și spațiu transformă "explicația" editorului, care doar "postfațează" romanul propriu-zis, într-o posibilă cheie de lectură. Din perspectiva întregului, episodul "Cicero" este trecutul necesar, care face posibilă închegarea unei retorici de tip Mircea Eliade, mizînd pe rupturi de nivel, pe călătorii incredibile, pe "insolitări". Privit în sine, fără adăugata ramă, ceea ce este, totuși, mai profitabil, rămîne o bună
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
bilanțuri, absolut necesare. Stratificările tradiției dau mișcări tectonice de reașezare a plăcilor, adică a promoțiilor succesive. La Cluj se discută din ce în ce mai mult în ultima vreme despre un nou volum (publicat de Editura Tritonic) consacrat fenomenului echinoxist: Dicționar Echinox, A-Z. Perspectivă analitică, al cărui coordonator este Horea Poenar, actualul director al revistei, începând din 2001. Asistent la Facultatea clujeană de Litere, autor a două volume proprii - unul despre Cristian Popescu (Editura Aula, 2001), altul intitulat O plimbare de dimineață pe strada
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
Ceea ce se poate afirma, cu siguranță, este că generația tânără propune o întoarcere la naturalism, ceea ce mi se pare un pas înapoi, dacă nu doi, dacă nu o eternitate... Dacă critici de teatru ar privi profesia lor într-o minimă perspectivă, refuzând, pe cât se poate, condiția jurnalistică a cronicii de spectacol, dacă ar proiecta activitatea lor într-o viitoare carte, poate că ar reuși să depășească fragilitatea speciei. Dacă citești astăzi Oglinda spartă de Marian Popescu sau Șah la regizor de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
ansamblu și de a comunica firesc, întîmplător sau nu, în același spațiu. Diferențele valorice, puterea de impact și inevitabila detașare a unuia sau a altuia dintre participanți constituie și ele probleme firești ale oricărei manifestări de grup. Și din această perspectivă expoziția de la Cetatea Câlnic poate fi privită ca una absolut normală, înlăuntrul căreia încrederea și scepticismul se întîlnesc. Ea nu oferă, nici în prezentul continuu al unei rememorări, surprize paralizante, după cum nu conține nici eșecuri definitive. însă importanța acestei expoziții
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
cu valoare de semnal, problemele de axiologie dispar. După cum dispare și prezumția eșecului. Pentru că scopul profund al expoziției, acela de a redeștepta Cetatea la o nouă viață, este atins prin însăși organizarea ei. Mai departe se poate discuta oricît și perspectivele de abordare continuă să rămînă deschise. Monitorul ca suport artistic e-am obișnuit să privim televizorul ca pe o sursă de informații, de spectacol sportiv și de interminabil divertisment. Printr-un simplu gest, care dacă nu s-ar fi banalizat
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
place la acest film e fluiditatea ritmului narativ care permează fiecare ingredient al filmului: mișcările personajelor în fața camerei (curat balet!), cinematografia extrem de flexibilă (camera iese cu personajele din cadru uneori, o abundență crasă de unghiuri subiective, dar care nu reflectă perspectiva vreunui personaj, ci pe aceea a spectatorului!) și nu în ultimul rând coloana sonoră care merită o mențiune specială: Nino Rota e responsabil de o inovație (foxtrot + marșuri + muzică ușoară cunoscută la acea vreme) care leagă trei filme - acesta de
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
filmului pentru că relevă relația de putere dintre privitor și privit, relație pe care - din nou - lungmetrajul o deconstruiește. Nu mai ești doar un spectator detașat: sutura se produce tocmai când realizezi că poți fi contemplat, ca și personajele, dintr-o perspectivă pe care ești incapabil să ți-o asumi și pe care n-o înțelegi.
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
rupt aproape douăzeci de ani. În fața superficialității, a incurabilei gîndiri colectiviste, a aroganței birocratice și a dezinteresului cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului simț civic. Din aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au născut cărțile Trecerea nimicului prin ceva, Editura
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
esperanto al limbajelor artistice și a invalidat, ipso facto, opțiunile lui Oroveanu. 4. Pentru că nu se știe, și nici măcar nu sunt semne vizibile că s-ar fi întreprins cercetări, oricît de palide, în sensul acesta, ce este aceea contemporaneitate. Din perspectiva lui Oroveanu, contemporaneitatea este o problemă de calendar, adică tot ce mișcă este contemporan, pe cînd din perspectiva Ruxandrei Balaci, contemporaneitatea este ceea ce nu s-a născut încă, adică virtualitate pură. 5. Pentru că în loc să integreze proiectului artistic contemporan un sit
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
nici măcar nu sunt semne vizibile că s-ar fi întreprins cercetări, oricît de palide, în sensul acesta, ce este aceea contemporaneitate. Din perspectiva lui Oroveanu, contemporaneitatea este o problemă de calendar, adică tot ce mișcă este contemporan, pe cînd din perspectiva Ruxandrei Balaci, contemporaneitatea este ceea ce nu s-a născut încă, adică virtualitate pură. 5. Pentru că în loc să integreze proiectului artistic contemporan un sit flexibil, el însuși receptacul și exponat în aceeași măsură, cum ar fi un spațiu industrial expiat în sistemul
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
de istorie literară cu final deschis. Ornea a fost, în sine, o instituție culturală și editorială, o personalitate de opinie clară și fermă, neezitând să se exprime limpede atât despre politica trecutului, cât și despre aceea a prezentului, citită din perspectivă istorică. A fost un editor excepțional, căruia cultura noastră clasică, modernă și contemporană îi datorează enorm pentru programul înțelept de promovare. În istoria literară, a fost un mentor, un exemplu de dăruire, erudiție și competență. Oare câți vor ști să
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
față... Apoi, m-am înscris la cuvânt și am argumentat: -Dragii mei, vom petrece clipe de neuitat în mediul rural: fără televizor, fără talk-show-uri, fără râsul permanent-molipsitor al Andreei Marin și "vremea" lui Andrei Gheorghe; fără decolteurile Andreei Raicu și perspectiva de umor a lui Florin Călinescu; fără austeritatea vestimentară a Andreei Bănică și veselia lu' Văru'Săndel; fără știrile mitraliate de Andreea Esca și zâmbetele complice dintre Mihai Constantin și Dana Războiu la gafe sau bâlbe; fără Andreea soțului ei
Amintire de la Crăciun by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12079_a_13404]
-
viață, "inventarul" unor nuanțe schimbătoare, de la frămîntările juvenile, care speri, citindu-le, că trec, dar nu-i așa, pînă la tîrziile, adevăratele dureri. Pe latura lui livrescă, jurnalul ar putea fi interpretat, eventual, ca o rescriere a "dramelor" eminesciene din perspectiva femeilor, care tac. Mutatis mutandis, un alt fel de Dragostea nu moare. E un romantism puțin desuet, făcut din pusee de trăire "plină", sub spaima lipsei de timp, în primele caiete, foarte detaliate, analitice, dar și regretul acut al vieții
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
dar fără autonomie, și exclusivitatea figurativului. Dar această identificare nu este suficientă. Elementelor deja enunțate pictorul le mai adaugă vreo cîteva care sînt esențiale și îi întrețin în permanentă stare de funcționare tonusul expresiei și motivația de a picta: ideologia, perspectiva sociologică, vocația monografică. Încă de la Paris, Camil Ressu, ,,obsedat,, după cum singur o spune, ,, de vechile mele simpatii pentru lumea necăjită...,, frecventează cu oarecare consecvență întîlnirile socialiste la care ascultă verbul inflamat al lui Jaures și are chiar mici explicații cu
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
rebours formula epică sugerată de Mihai Zamfir. În sensul că, dacă Fetița era/trebuia să fie, o rescriere românească a capodoperei lui Nabokov, Relatare despre Harap Alb este, pînă la un punct, o reabordare a poveștii lui Ion Creangă din perspectiva literaturii universale. Cartea lui Stelian Țurlea, respectă întru totul derularea epică a poveștii lui Creangă chiar dacă autorul optează pentru o formulă narativă oarecum schimbată, de roman picaresc tradițional (Don Quijote este, evident, primul model de luat în considerare, un altul ar
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
p. 146). Este această rescriere în cheie postmodernă susceptibilă să revitalizeze un text devenit clasic, după modelul remake-urilor din cinematografie? Cartea lui Stelian }urlea pare să indice un răspuns afirmativ. Categoric, Relatare despre Harap Alb este o carte actuală, din perspectiva tehnicii narative, care se citește cu ușurință și interes. Mă întreb însă ce s-ar fi întîmplat dacă autorul ar fi schimbat numele personajelor, iar titlul nu ar fi făcut trimitere directă la cunoscuta poveste știută de majoritatea copiilor români
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
mi se pare o miză estetică de exploatat. Dar Marian Drăghici o abandonează repede, după ce-și va fi satisfăcut ambiția poemului total. Incitante devin însă începînd de acum intertextualitățile tot mai frecvente, autoglosele, metalepsele, semne ale unei schimbări de perspectivă asupra sinelui. Dar ludicul și autoironia de care poetul dă dovadă în ultimele poeme, cele din Addenda - tot mai puțin interesate de o înscriere generică cît de o scriere autentică de sine - nu pot mina adeziunea la o viziune modernistă
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
dincolo de expresia geografică? Există un "spirit european" și cum se manifestă el? De ce trebuie, după o istorie zbuciumată ce avea ca țintă formarea statelor naționale, să se transforme "bătrânul continent" într-o entitate unitară pe toate planurile și din toate perspectivele? Cum se va realiza o asemenea întreprindere și ce consecințe va avea pentru grupurile etnice implicate, grupuri deosebite cultural, religios, economic? Cât de extinsă ar trebui să fie organizația, ce puteri va avea și cum vor funcționa ele? întrebările sunt
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
pentru totdeauna, ci o "monedă de schimb" în comerțul intelectului cu propriile sale fabricate de natură ideatică ori sentimentală, prin urmare o convenție pe care o putem discuta ca atare: "O invenție, un construct determinat în mare măsură de prezent: perspective, interese, capacități de interpretare. Nu un exponat muzeal, confruntînd publicul in praesentia, ci o pluralitate de narațiuni explicative sau meta-narațiuni brodate în jurul unui sfinx închis în enigme". Ne satisface această recunoaștere a unei enigme ce, supunîndu-se unei pluralități de "explicații
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
teoretic reprezintă o delimitare, o reducție a libertății de manevră speculativă, dar tocmai "enigma" artei, irezolvabilă, incapabilă a se livra integral vreunui cod hermeneutic, face posibilă mulțimea abordărilor, și ele practic inepuizabile. D-na Tupan se străduiește a accede la perspective dintre cele mai generalizatoare, totuși nelipsite de cristalizările unor structuri. încă eseistul și poetul victorian Matthew Arnold aprecia că libertatea neîngrădită, domnia bunului plac reprezintă apanajul "barbarilor", care, în vederile sale, n-ar fi decît "aristocrații", adică intelectualii ce refuză
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
se pune problema înțelegerii într-o limbă comună". În fond această trăsătură a "comunității disciplinare" ține de condiția omului de "ființă culturală", capabilă de-a se autoreproduce. Or, cultura e un factor de continuitate, un lanț al asocierilor necesare în perspectivă diacronică, în afara căruia, oricît am forța inovația, nu se poate naște nimic semnificativ. Conform lui William R. Schultz (1994), deosebirea dintre om și animal consistă în capacitatea omului de-a crea tradiții datorită fenomenului de acumulare și transmitere a roadelor
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
al lui Ștefan Bănulescu, din Cartea de la Metopolis, Constantin I., care se obstinează în a reinventa totul, în a se comporta inaugural aidoma unui Robinson descălecat în insula unei culturi aflate în stadiul său infantil. Să menționăm că în această perspectivă a relației dialectice dintre modelul sincron și succesiunile diacroniei se cade sever amendată și prezumția de originalitate absolută a grupurilor de avangardă, a căror alergie manifestată față de tradiție nu e decît un simptom de inadaptare culturală. În spațiul culturii înțelese
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]