986 matches
-
Între lectură și nonlectură. Într-adevăr, câtă vreme orice carte citită Începe fără Întârziere să dispară din conștiință, În așa fel Încât devine imposibil să ne amintim dacă am citit-o, noțiunea Însăși de lectură tinde să-și piardă orice pertinență, orice carte, deschisă sau nu, sfârșind prin a fi echivalentă cu oricare alta. Deși pare exagerată, relația lui Montaigne cu cărțile nu face totuși decât să spună adevărul despre relația pe care noi o Întreținem cu ele. Nu păstrăm În
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
aceia care mă ascultau erau În același stadiu ca și mine și nu-și făceau prea multe griji. Am putut observa după ani că acest lucru nu Îi tulbura deloc pe studenți, cărora li se Întâmplă frecvent să intervină cu pertinență, ba chiar și cu precizie, În legătură cu cărțile pe care nu le-au citit, agățându-se de cele câteva amănunte pe care le dădusem eu, involuntar sau nu. Ca să nu stânjenesc pe nimeni din mediul În care predau, o să iau un
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
prea bogate, cum săracă este Încercarea, obligatorie Îndefinitiv, de contextualizare a literaturii franceze prin aducerea ei la “numitorul comun” al secolului XX. În scurta introducere, autorul crede că specificitatea romanului ultimei sute de ani se regăsește În “interogațiile asupra sensului, pertinenței și legitimității sale”. Romanul de secol XX devine un “roman critic”, introspectiv. Literatura, cu alte cuvinte, este dublată de metaliteratură, fiecare gest scriptural apare Însoțit de notația rezonanței lui, În conștiința individuală a scriitorului, În cea colectivă a “cititorului”, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imperiului ei. Din acest punct romanele lui Patrick Deville se pot citi ca o etică, aceea, de exemplu, a “la vue plongeante” cu pasiune enunțată de Foucault Într-un comentariu la Marcus Aurelius. Dar să trecem. La limita superioară a pertinenței comentariului pe care-l citiți, s-ar putea spune că romanele lui Patrick Deville Încearcă să sugereze Într-un discurs literar o necesară repoziționare a unor concepte filozofice cu biografie redutabilă, ca realitatea sau timpul. și tocmai În privința celei din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
interviu luat după câștigarea premiului Médicis În 1983, cu romanul Cherokee. Etichetat minimalist, răspunde cu sinceritatea și siguranța celui pentru care a fi scriitor reprezintă o valoare În sine: “Noțiunea de minimalism, În literatură, Îmi pare a avea aproape aceeași pertinență ca cea de postmodernitate: adică apropiată de zero” (interviu În revista Lire, august 1992). Înzestrat cu o cultură tehnică - procedee narative ale diferitelor genuri ficționale (spion al retortelor romanului polițist, negru, de aventuri sau chiar de spionaj), muzică (jazz-ul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mediului observat care, prin însăși circumscrierea sa, se constituie într-un câmp ideal de explorare pentru ochiul avid și urechea dornică de informații cu caracter privat. Acolo unde locuitorii sunt dispersați și în continuă mișcare, o asemenea practică își pierde pertinența. Supravegherea de proximitate este alimentată de familiaritatea cu un mediu imobil, închis într-un perimetru fix, un mediu căruia fiecare îi cunoaște figurile centrale și mecanismele de funcționare. Când, în 1971, Aureliu Manea a pus în scenă Gaițele la Teatrul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
comuniste. În piesa Raportul al cărui obiect ești chiar dumneata, dincolo de denunțarea strategiilor de „supraveghere” dintr-o întreprindere, Havel insistă tocmai asupra acestei obsesii a „înregistrării în scris”, asupra acestei ierarhii a delațiunii care pretinde documente, atestări scrise, indiferent de pertinența lor informativă. Iar noi știm prea bine că această practică este dublată de o alta, la fel de absurdă, aceea a arhivării tuturor acestor mizerii. Supravegherea este, astfel, crunt ironizată pentru incapacitatea ei de a accede la esențial. Ea rămâne prizoniera unor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
greșite, în vreme ce „cursa de șoareci” permite aflarea adevărului și declanșarea pe față a ostilităților, ea confirmând informațiile furnizate de spectrul tatălui asasinat, informații care, de altfel, serviseră la montarea întregului scenariu. Rezultatele unui dispozitiv de supraveghere, sugerează Shakespeare, depind de pertinența informațiilor prealabile. Pe ele se întemeiază mecanismul supravegherii și tot ele determină insuccesul sau, dimpotrivă, reușita „capcanei”, cuvânt rostit deopotrivă de către Polonius și de către Hamlet. Supravegherea nu duce la aflarea spontană a adevărului, căci adevărul nu se dezvăluie „de la sine
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care, spune acesta, „mânuiau forme simple, leviere, scripeți, orologii” în scopul „mai degrabă de a decide moartea decât de a administra viața” (Deleuze, p. 240). Este un prim model de funcționare socială, iar Tartuffe nu face decât să îi confirme pertinența. Într-o asemenea societate, Puterea nu se lasă amăgită de un delator, abil, desigur, dar despre care știe cât e de corupt, de compromis, căci regele și instanțele statului monarhic supraveghează societatea „fără întrerupere și fără omisiuni” (Foucault, p. 210
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Corneliei Ștefănescu analizând cu mare atenție și finețe "stilul biografiei" în aproape uitatul Pindare și în ceea ce scriitoarea intitula fără emfază "prezentările" unor scriitori, ca Virginia Woolf ori Constantin Cavafis, cel de-al doilea al lui Radu Toma acoperind cu pertinență ansamblul ficțiunilor yourcenariene. În sfera dezbaterilor, se cuvin amintite două colocvii. Unul a fost organizat în 1993, la "Centre d'études des lettres belges" de pe lângă Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca (ale cărui comunicări au apărut sub titlul Marguerite Yourcenar, retour aux
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
atîtea potențiale antecedente de anafore. Noțiunea de "memorie discursivă" permite să adăugăm la aceasta faptul că propozițiile enunțate eventual anterior, cu altă ocazie, fac parte din memoria ce devine astfel un aspect al continuității textuale. Dar un enunț, în funcție de principiul pertinenței, este informativ doar dacă vehiculează mai multe date (cunoștințe, credințe) decît deținea înainte inter-pretantul; iată un nou aspect al progresiei textuale și a dialecticii stabilitate (același)/diferență (altul). Se înțelege prin aceasta că un text este un dispozitiv atît mobil
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
modificate (revizuire). La acest nivel, se poate spune că expansiunea secvenței descriptive se oprește, în fapt, acolo unde autorul său estimează că a spus suficient pentru nevoile de interacțiune, adică în funcție de cunoștințele (reale sau preluate) ale interlocutorului-co-enunțiator și în funcție de principiul pertinenței. Acestor două "operativități" le corespund ceea ce noi am numit dimensiunile configuraționale și secvențiale ale textului. Și, dacă D. Apothéloz poate să afirme că operativitatea externă trece prin operativitatea internă, adăugînd că "potențialitatea argumentativă a obiectelor discursului este evident legată de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
operație de) (ASM) 30, 77, 130, 141-143, 146-149, 155-159, 163, 208, 218, 221, 233 aspectualizare (operație de) 45, 46, 130, 142-147, 149, 160, 207, 209, 221 atribuire (operație de) 125, 128-131, 141, 143, 151 C caracter 88, 90, 143 coerență (pertinență) 98, 99, 108, 112, 115, 124, 131, 132, 136, 154-156 coeziune 66, 96, 98, 99, 109, 112, 115, 118-120, 124, 129, 131, 155 comparație 29, 63, 65, 68, 74, 77, 88, 117, 141, 156, 157, 203, 205, 219, 229, 230
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
secțiuni distincte: Textul poetic, Textul epic și Textul critic, elocvente atât pentru opțiunile criticului, în ordinea valorilor literare contemporane consacrate sau în curs de afirmare, cât și pentru aria explorărilor, incluzând justificat și autori și cărți cu prezențe oarecum sporadice. Pertinența observațiilor, finețea descifrărilor, justețea situărilor avertizează asupra unui analist aplicat, receptiv și pătrunzător în identificarea structurilor și semnificațiilor, atent la individualitatea operei. A doua carte, Fața și reversul textului (I. L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale) (1998; Premiul Asociației Scriitorilor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
singur și ultim cuplu de dinamisme antagoniste... Orice sistem se dovedește a fi un sistem de sisteme..."42. Credința în constituenții ultimi ai materiei e foarte veche și e fondată pe bun-simț (în accepțiunea macroscopică a cuvîntului). Lupasco subliniază cu pertinență fundamentul metafizic al unei asemenea convingeri bazate pe bun-simț: "... elementul... va fi mereu, la rîndul său, compus din elemente, va conține mereu, structural, alte elemente, fără să putem ajunge vreodată la un element ultim care să semnifice... identitatea perfectă și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Atunci cînd logica își permite toate libertățile, raportul cauzal face și el la fel. [...] În cazul extrem, Ionesco imaginează o logică fictivă care structurează lumea într-un mod ciudat"12. Dar cel care a pus în evidență cu o mare pertinență influența operei lupasciene asupra teatrului lui Ionesco este marele teoretician american al literaturii și artei Wylie Sypher, în cartea sa Loss of the Self (Pierderea Sinelui)13. Wylie Sypher ne spune fără nici o ambiguitate: "[...] Ionesco elimină legile cauzei și efectului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Jakob Boehme 9. Filosofia lui Lupasco a atras și atenția credincioșilor, mai ales protestanți și catolici. Unii ortodocși s-au cantonat într-un refuz net, logica terțului inclus fiind pur și simplu declarată eretică 10. Analiza cea mai profundă a pertinenței logicii terțului inclus și a noțiunii de niveluri de realitate în domeniul teologiei creștine a fost făcută de Thierry Magnin, în teza sa de doctorat în teologie, susținută în 1997, precum și în cartea sa Între știință și religie 11, care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
reîncep. Tot ceea ce se separă se autonomizează, și odată pierdut Dumnezeu, Fundamentul fundamentelor, tot ceea ce se autonomizează își caută și își închipuie a-și afla fundamentul în el însuși. Astfel, Rațiunea își va găsi fundamentul în coerența sa logică, în pertinența sa critică, în aptitudinea sa de a explica lumea. Natura îl va afla în propriile-i legi, care se supun Legii supreme a determinismului. Știința îl va așeza pe verdictul irefutabil al experiențelor sale. Omul îl va căuta în propria
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
postulate considerate indiscutabile, și respinge orice fapt, orice idee, orice argument care nu este conform cu sistemul. Raționalizarea este o mașină menită să justifice în mod coerent orice credință sau idee care vrea să eludeze critica rațională. Freud a utilizat cu pertinență termenul de raționalizare pentru a da seama de un delir mult mai puțin vizibil decît cel al incoerenței: delirul coerenței. Astfel, scolastica medievală era de fapt o raționalizare care, sprijinindu-se în același timp pe autoritatea indiscutabilă a lui Aristotel
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
față aceeași problemă: aceea de a nu muri, nu doar zoologic, ci și politic, cultural, intelectual. Am ajuns la momentul comunității de destin (Schicksalgemeinschaft). În cartea sa Chestiunea națională și social-demo-crația (1907), teoreticianul austriac marxist Otto Bauer a susținut cu pertinență ideea că există o comunitate de destin care îi conferă unei națiuni identitatea sa, unitatea sa, voința sa de a trăi, în ciuda tuturor diversităților umane și sociale pe care le conține. S-ar părea așadar că avem acum, în comunitatea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Se impune, deci, efortul fiecărui învățător de a ieși din granițele stricte ale disciplinei de bază, de a face saltul de la simpla corelare de cunoștințe la o abordare interdisciplinară a unui conținut. Interdisciplinaritatea este o condiție și o premisă a pertinenței conținuturilor în raport cu problematica lumii contemporane, cu mutațiile din sfera culturii, a științelor, a cercetării științifice fundamentale și explicative a profesiilor. Interdisciplinaritatea în învățământul românesc este cerută, motivată de următoarele aspecte : volumul mare de cunoștințe, informațiile pe care elevii le primesc
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
semnificative (care au sens) pentru cel ce învață. Considerându-se că deschide calea către atingerea unui nivel epistemologic superior, transdisciplinaritatea a fost ridicată la rangul de „nouă viziune asupra lumii”. Această „etichetare” își are sursa în convingerea că domeniul de pertinență al transdisciplinarității este singurul capabil să conducă la înțelegerea și soluționarea multiplelor și complexelor provocări ale lumii prezente. Interdisciplinaritatea este o condiție și o premisă a pertinenței conținuturilor în raport cu problematica lumii contemporane, cu mutațiile din sfera culturii, a științelor, a
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
viziune asupra lumii”. Această „etichetare” își are sursa în convingerea că domeniul de pertinență al transdisciplinarității este singurul capabil să conducă la înțelegerea și soluționarea multiplelor și complexelor provocări ale lumii prezente. Interdisciplinaritatea este o condiție și o premisă a pertinenței conținuturilor în raport cu problematica lumii contemporane, cu mutațiile din sfera culturii, a științelor, a cercetării științifice fundamentale și aplicative, a profesiilor. Interdisciplinaritatea favorizează transfesururi între domenii de cunoaștere și de la acestea la acțiune. Interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare între
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
tip. Ele sunt confruntate cu cunoștințele generale pe care le avem despre lume și cu conceptele. O astfel de integrare a informațiilor vizuale contribuie la sensul pe care îl putem da unei scene, interpretării pe care o putem construi și pertinenței sale, raportat la individ. Ea este realizată de ceea ce numim arii vizuale asociative, precum gyrus parahipocamp, care se activează la persoanele care privesc scene din natură. Cheia plăcerii pe care o resimțim văzând astfel de scene este activarea ariilor vizuale
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
structurează și ierarhizează societatea, încurajează anumite practici și le descurajează pe altele etc. "Sarcina noastră este să studiem condițiile și efectele unui mod particular de a acționa în comunitate", scrie el. Obiectul, câmpul și ochiul sociologului stau aici în centrul pertinenței sale. Fără îndoială, trebuie să vedem aici influența dublei formații a lui Weber, juridică și economică, două discipline practico-teoretice. Estetica pragmatistă Numeroși filozofi ai esteticii adoptă această poziție pentru a evita aporiile dialogurilor socratice (de tipul: ce sunt "opera de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]