820 matches
-
altfel: ...un spectacol? Ce drăguț... cum, cu cine?... nu se poate, o să fie o bombă... nu bănuiește nimic... unde? La atelier?... a, la Wanda... atentat la... cum? da ești un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da, mi-l imaginez slăbănog și păros cum e... Domnul D. stă În continuare aplecat atent asupra caietului cu cifre. Nu mai scrie. Vede atelierul fotografului, tapetul roșu, canapeaua Îmbrăcată În piele, scîrțîind de cîte ori te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca mototolul ăsta al meu pentru orice fleac Își face o mie de scrupule doamne ce a putut să-i treacă prin minte Îl și văd pe maimuțoiul ăla de Albu beat criță pozînd În chiloți de damă și cu peruca blondă a Wandei. Începe să rîdă singură. Domnul D. devine atent. E abjectă nici măcar nu face efortul să-și mascheze bucuria că mi-l aduce În casă să le ascult trivialitățile să-l văd cum o ia de mînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
transpirații abundente ale extremităților, semn de emotivitate la limita patologicului. 1. MARCEL ALBU țvăzut de B.I. dactilografă) 2. Trebuie să fie un bărbat Între două vîrste. 3. Nu știu ce culoare de păr are pentru că În roman nu apare decît cu o perucă blondă de femeie. E pirpiriu, cu burtă și picioare foarte subțiri. Mi-l Închipui dezagreabil ca bărbat. 4. Are soție și copii, probabil Încă la școală. 5. Din paginile trimise reiese că e redactor la o editură și publică articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scurt ca un hohot de rîs Într-o cameră de gazare. Treceam În centru fără să știm că ne aflăm Încercuiți de toți ochii aceia amuzați, mereu amuzați de tumbele, de giumbușlucurile noastre cînd gîdilam cerul pînă la demență cu perucile noastre ca niște imense comete oranj. Nu e nici o exagerare În acest tablou În care liniile și culorile vin să se așeze singure, găsindu-și orbește drumul Înapoi În imaginea unei secvențe Întrerupte la jumătate. Fără Îndoială, era o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu atenție chipul, În timp ce Încerca să ghicească - armata... marina... biserica... Dar hainele mele - dacă ar fi cu adevărat ale mele - nu sînt haine preoțești, nici militare. Magistratura, poate? Am fost cumva magistrat, Anna? Nu prea cred. Nu mă văd cu perucă pe cap, condamnînd la spînzurătoare vreun nenorocit. — Nu. — Ar fi absurd. La urma urmei, omul matur este copilul ajuns mare, iar eu n-am dorit niciodată să devin un om al legii. Am vrut să mă fac explorator - dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
baraj. Tipul fredona cu o voce baritonală un crâmpei de melodie, punctând fiecare sfârșit al versului printr-o zvâcnire a șoldurilor. În spatele lui venea o mulțime pestriță: indivizi lați În umeri, Îmbrăcați În halate lucioase de pugiliști, inși clorotici cu peruci albe, mafioți cu păr uleios și mustăți cât dungulițele de la bóxeri, negri cu tunsori expandate sau cu chelii lucioase. Nou-veniții erau gălăgioși, Își puneau piedici și-și dădeau bobârnace, ba chiar Își smulgeau unii altora impudic prosoapele din jurul taliei, plesnindu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am reușit să-i creăm o identitate scriptică personajului nostru, sub numele de Mile Spătaru. Apoi l-am Înscris În cursa electorală, punându-l să vorbească În clipurile electorale filmate și trucate de Andreea, În care Leac purta mustață și perucă, despre scăderea populației de albine din județul Arad, despre pericolul creșterii numărului de dioptrii pe cap de locuitor și despre necesitatea folosirii zilnice a deodorantului intim cu aromă de stânjenel. Amestecam de multe ori mesajul electoral cu cel publicitar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sfârșit, ridicase. Zgomotul se întrerupse. Vocea lui veni, însă, mult mai târziu. Dusese, desigur, cu mare încetineală recep torul la ureche. — Da. Tu ? Ce-ți veni ? Nu încă. Anie, te rog, sunt prostii. Fii rezonabilă. Nu i-am făcut nimic. Perucă ? Ha ! Cât de grijulie. Ha ! Nu. Jur. Încercase să râdă. Părea timorat, jenat, jignit și încântat și furios. — Oarecum. N-ar fi nevoie. N-ai de ce. Nu pentru asta. Da, numai să mă încălzesc. Serios. Veritabil, nu-mi face rău
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se tot întunecă și se coboară, straturi când grele, insuportabile, când iar ușoare, ușoare, lame de cuțit, ușoare, lungi, lungi și subțiri și până în adânc, în adânc. Bătrânul Johann Caspar Lavater nu pare deloc dispus să-și pună rochia și peruca și să apară, cu chipul blând și ramolit al coanei mari, să rupă blestemul. Chiriașul a înghețat în scaun, ghemuit, cu privirea în pământ... ochii întâlnesc doar picioarele groase ale mesei, arabescurile galbene verzi roșii ale covorului, botul ridicat al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
manevra potrivită. — Habar n-ai ce suferea junele nostru ! A slăbit, a tăcut tot timpul, nici cu Vornicu nu vorbea. Murea de dorul tău. Somnambulul rechemat pe scenă își îndreaptă spinarea, reînnoiește grimasa și glasul și gesturile, trece mâna prin perucă, părul dispăruse, așa cere impresarul, pentru noul număr : bila rasă : recrut : tuns zero ! Îndreaptă bila pe traiectoria astrului zilei. Așteaptă tangenta, semnalul, simte scăfârlia atinsă de razele focului, a și pornit, țeapăn și curtenitor, în calea Colombinei. — Ei, frumoaso, ce-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rânduri, telefoanele, ferestrele, cuierele. Înălță cadranul ceasului, numără rotirea lentă a săgeții, grad cu grad, minut cu minut. Își ascultă bătăile inimii, pneumă slăbită, tictactac se întețise pneuma, metronomul. La cinci fix, trofeul apăru : se coafase : capul cabalin, osos, supt : perucă lățoasă, spectaculoasă. Depusese geanta pe birou. Scoase din geanta roșie cheia sertarului. Vârî cheia în broască, răsuci, trase sertarul. Scoase un vraf de hârtii : diagrame, schițe, standarde, planșe, proiecte, tocul riglei de calcul. Trase sertarul de dedesubt, scoase borcanul, paharele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ochii îmi sunt ațintiți asupra ferestrei de la biroul directoarei. Dacă mi se pare că văd un chip acolo, mă arunc la pământ, înaintez târâș pe coate și genunchi, apoi fac salturi scurte, repezi. Uneori îmi pun o fustă și o perucă neagră, creață, ca să pot traversa în liniște porțiunea asta minată. Intru în clasă și generația de mâine cade pe spate de râs. Nu mă prind - or fi drogați, imbecilii! Gogoașă se milostivește și, ținându-se cu mâinile de burtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-se cu mâinile de burtă de durerea râsului, chirăie: geanta! hăhă! geanta! Mă uit și văd că iar am fost victima șuților de pe 102. Geanta mea are trei tăieturi lungi, făcute cu lama de ras. Din ele se scurg fusta, peruca, o carte și o jumătate de pix. Erau mai multe, dar o să le culeg la plecare de pe miriște. În nici un caz acum - și așa întârziasem. Geanta mea arăta exact ca Toma Alimoș cu mațele scurgându-i-se pe jos. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bărbații ar putea să producă. Ea era profesoară la Lyon și soțul ei fusese prins În timpul unui sabotaj și arestat sub o identitate falsă. Ea știa identitatea sub care fusese el arestat și s-a machiat, și-a pus o perucă, și-a luat și ea altă identitate și s-a dus la Gestapo să spună că tipul din arest a lăsat-o gravidă și că În familia ei nu se admit copii din flori. Șeful Gestapo-ului era Klaus Barbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nesiguranța portretelor care trezesc sentimente contradictorii, sunt prezente în text pasaje descriptive de un realism zguduitor. Este excepțională imaginea vulgară a unui cuplu de dansatori zugrăviți în imagini amestecate ca într-un puzzle distorsionat:” Avea pe cap un fel de perucă mare, stufoasă, așezată ca o claie...un fel de câlț creț. Sub acel păr de albinoză stă un cap botit, cu ochi rotunzi dar înfundați în orbită și circuiți de ochelari bombați: un cap de ciufă speriată de lumină) Dansa
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pe care îi avea celor din casă, s-a retras în camera lui, iar în zori și-a străpuns pieptul cu un pumnal. Așadar împăratul nostru a ales o moarte curajoasă. Tocmai el, care era atât de efeminat, și purta perucă pentru a-și ascunde chelia, și în fiecare dimineață își punea pe față o mască din miez de pâine îmbibat în oțet, ca să nu-i crească barba. Îi plăcea să aibă fața netedă, ca o fată. Eu știu, pentru că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
exemplu: Aristide Pletosu, văr de al doilea cu un cumătru al nașei de cununie. Victimă a unui cumplit accident de calviție, ajuns în fața comisiei electorale, Aristide a fost întrebat de președintă care este motivul pentru care își ascunde identitatea sub peruca eminamente chelioasă și total neconformă cu numele de Pletosu din documentul eliberat de chiar Poliția autohtonă. Zăpăcit pe moment, Aristică a numărat până la șapte catralioane, timp în care, subit, și-a adus aminte că înainte de a i se tăia cablul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În aprecieri lucioase la adresa mojicului românesc. Parcă era-n Maidanul cu dragoste. Să fie de la Renaștere, fiindcă dă tulburări pe meninge, să fie de la premoniție, un vis ce i-a spus acolo, chiar În emisiune, printre tuburi de lipici și peruci ispititoare, că Într-o Însorită zi de toamnă va intra Într-un guvern clandestin ales prin vot cinstit de Întreg poporul, nici pînă azi nu-mi explic ce s-a-ntîmplat, tot ce pot face este să-i urez păr și aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dioptrii. Pare un exemplu de exagerare din partea regizorului (nepotul babei) În ce privește degradarea, decrepitudinea, miopia umană și mizeria pe care-o produce pe cale de consecință și n-o vede. Și asta cu toate că spectacolul Începuse bine, cu Betty Hunsdorfer (Woodward, reamintesc) probînd peruci În fața camerei, probîndu-și fără să vrea singurătatea Într-o imagine de mare efect și autentică tristețe. Din păcate, filmul nu s-a oprit aici. Și nici tu nu te poți opri să te gîndești (doar sîntem În luna martie, luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ajuns la așa o situație după care la noi „se neagă tot ce-a realizat poporul În 45 de ani”. Și astfel vă Întrebăm, frații, copiii și nepoții lui Ceaușescu sînt vinovați cu ceva? Nu sînt. Am nevoie de-o perucă nouă deoarece din cauza supărării mi-a căzut părul cît și de pe corp (Adrian din București). Zodia morcovului este nu atît chinezească, cît mai ales tot mai de temut. Daniela Gyrfi n-a vrut să-și cumpere chiloți de la Eforie, năutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Are capul la fel de pătrățos ca masca lui Darth Vader. Știm că tipul ăsta e Setterington. Nu pot să vorbească așa cu noi. — Ascultă! le spunem noi, — Poliția! Lucrăm sub acoperire! Ei rîd. Ei doar rîd de mine. Noi ne scoatem peruca pe care o purtam. Încă ne mai ținem strîns geanta. Geanta lui Carole. Cadoul meu. De Crăciun ți-am dat inima mea. Mașina pare că se mișcă atît de Încet, iar În stomacul nostru există o boală, o boală care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ea, ea vîrÎtă Între noi. Familia nucleară, Învîrtindu-se, răsucindu-se, dezorientată, dar Încă stînd Împreună claie peste grămadă. Încă... — Iești mai sexi cu iea, ei, rîde un tip. RÎde de noi. Nu-l recunoaștem. Învîrtindu-ne, răsucindu-ne scăpați de sub control. Peruca. A costat două sute de lire la Turvey’s pe Glasgow Road. Făcută la comandă să arate ca părul lui Carole, lung și negru. I-am spus tipului că e pentru soția mea. I-a căzut părul după chemoterapie. Ce Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
scap de tine. Doar mi-ai crescut pe genunchi. Tare-mi ești anapoda, Iordana". Iubirea mea imposibilă devenea posibilă. Ca în instantaneul cu margini ondulate, luat în cofetăria Nestor, distrusă de cutremurul din '77. Îmi cumpărasem dintr-o consignație o perucă înspicată. O droaie de cunoscuți (Iordan Marievici triumfa în toate sălile de concert; Filarmonicile erau imperiul lui; el rege al sunetelor) credeau și ziceau că-s fiica lui. Că mi-i tată. Șuvițele albe ale perucii mă aduceau mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dintr-o consignație o perucă înspicată. O droaie de cunoscuți (Iordan Marievici triumfa în toate sălile de concert; Filarmonicile erau imperiul lui; el rege al sunetelor) credeau și ziceau că-s fiica lui. Că mi-i tată. Șuvițele albe ale perucii mă aduceau mai aproape de vîrsta lui. Dacă aș fi putut, mi-aș fi asumat anii lui și-ai mei la un loc. Dar nu s-a putut, Iordan. N-am putut să mă lupt cu trecutul tău, cu vîrsta ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
studențește. Lapte acru, foarte rece, cu brînzoaică fierbinte) și încercam să înghit o sofisticată pèche Melba, vag alcoolizată. Nu-ți place? Tu trebuia să rămîi țărancă-n Dorobanț, să coci plăcinte ca preoteasa de bunică-ta. Și ce-i cu peruca aia? Pe dracu' naibii, du-te la toaletă și fă-o să dispară. Puțin îmi păsa, atunci, de felul cum arătam. Îmi explic vălul kabul. Cu Iordan, eram sclava mahomedană a bărbatului. N-aveam ochi, timp pentru altcineva; mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]