1,115 matches
-
pătrunse, prin tocul scund, În baraca de vânătoare. Înăuntru erau două paturi de campanie cu pături groase de lână pe ele. Erau așezate fiecare Într-un capăt al spațiului Îngust, separate de o bucătărie rudimentară, cu un aragaz de campanie. Pervazul era plin de sticle goale de bourbon. Pereții erau acoperiți cu fragmente Îngălbenite din ziarul local, știri despre concursuri de pescuit și de carting. Mai era și o știucă Împăiată, cu gura căscată. Pentru că avea prea puțin kerosen, lampa trosnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Susținea că i se umflă gleznele. Toată dimineața fusese o companie sâcâitoare, mofturoasă, ursuză. În timp ce mă Îmbrăcam, ieșise din baie ca să mă acuze din prag: ― Ce-ai făcut cu șamponul? ― N-am făcut nimic cu el. ― L-am lăsat pe pervaz. Numai tu Îl mai folosești. M-am strecurat pe lângă ea și am luat-o pe culoar. ― Uite-l aici, În cadă, am spus. Obiectul Îl luă din mâna mea. Mă simt așa de scârboasă și de lipicioasă, Îmi spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
duminicală, o sărbătoare cu oblonul vopsit alb: un geam ca un târgoveț binecrescut, care nu vede, nu aude și surâde stereotip. (Hop-la!) Fereastra este geometrie explozivă: Carlos ajunse la fereastra dincolo de care huzurea furtuna. Se agăță ca o iederă de pervazul ei, o deschise și o încălecă, năruindu-se în brațele Dezmățatei ca de pe bara fixă a unui trapez. (Nab) Alteori, motivul ferestrei apare în mod implicit: Afară ploua, și acel nefericit cap al meu se deschisese ca o pâlnie. (Liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și de vreo cîteva ori am fost la un pas să alunec și să cad. M-am Întrebat dacă am să pot urca vreodată Înapoi. Am coborît În prăvălie. Vitrina era spartă și ploaia lăsase o mică băltoacă la marginea pervazului. Am băut-o pe toată, după care am lins toți aburii de umezeală de pe geamul spart. M-am tîrÎt În colțul În care fusese casa de marcat și am adormit. Pentru prima oară În ultimele săptămîni, nu am visat absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cheamă perechea!” îi șopti rar gândul. O neliniște nestăpânită plutea în aer. O pasăre de noapte foșni plutind ca o umbră pe deasupra. Sus pe cer, luna argintie apăru printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei, Iorgu veghea singur, obraz în obraz cu noaptea. În jur se lăsă o tăcere atât de adâncă, că viața parcă s-ar fi oprit în loc... Tăcerea aceea purta în ea ceva neobișnuit, cu un rost adânc, și întunecos, pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
murmură el obosit, încet, tot mai încet, alunecând usor într-un somn adânc... Cocoșul cântă pentru fiecare din noi Era într-o miercuri după amiază către seară, ultima zi din noiembrie... de Sf. Andrei. La fereastră, cu coatele rezemate de pervaz, Iorgu se gândea la Vasilica. Tot înconjurul era scăldat în lumina galbenă a razelor soarelui la asfințit. Inima îi bătea să iasă din piept. Cu gândul la Fata lui, în vreme ce lacrimile îi ardeau ochii privea îndelung, cu respirația tăiată, apusul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vecinului a cântat demult de miezul nopții. O neliniște nestăpânită plutea în aer... O pasăre de noapte, foșni plutind ca o umbră pe deasupra. În depărtare, luna argintie apărea printre nori, ca un zbor luminos de hulub. Cu coatele rezemate pe pervazul ferestrei, Iorgu veghea singur, obraz în obraz cu noaptea. În jur se lăsă o tăcere adâncă, că viața parcă s-ar fi oprit în loc. Liniștea aceea purta în ea ceva neobișnuit, un rost adânc și întunecos, pe care sufletul lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Emil BRUMARU Draga mea nepoată Pictacă, iartă unui om bătrân și nevolnic, cu o melancolie cam aprinsă-n cur de pofte, doar de mâță iubit și de florile mov ce înfloresc puzderii, în gavanoase cu găurică de scurs apa, pe pervaz, la fereastră, iartă, deci, că-și mai îndulcește singurătatea scriindu-ți ție, damicelă din capitală, cu țigări subțirele și tange fine, și inelării groase pe zece degete, și cruce lată de argint vechi, c-un Crist famelic și cam debusolat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
cașcaval“, mâini trezindu-se ceva mai târziu decât capul meu bine instalat între umeri. Mi se pare că cineva a bătut la ușă, abia îmi amintesc că trebuie să fie păsările care ciugulesc semințele de floarea soarelui puse azi-noapte pe pervaz. Totul parcă se continuă din spațiul visului în realitate, al visului care a dispărut. Membrana visului persistă să mă țină în șah - bănuiesc că este vorba de o comunicare urgentă, de la o persoană nespus de dragă mie. În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
reproș. Era așezat pe frunze, în plină lumină, ca să primească cât mai multă căldură. Am încercat să-l fac să vină pe mâna mea, dar a refuzat categoric, întorcând capul în altă parte, exact cum face un om iritat. Pe pervazul ferestrei am văzut cele mai frumoase pene ale lui Sucki. - I-au căzut penele, i-am spus soțului meu. Mă liniștisem, le-am privit de aproape. Știam că păsările își schimbă penele și acest fapt natural e dureros pentru cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Am otrăvit-o, am strangulat-o, am făcut-o bucăți-bucățele cu satârul și dup-aia am injectat-o cu Biofood? — Ce-i aia Biofood? întrebă inspectorul Flint, brusc interesat. — E chestia cu care hrănești plantele, zise Wilt. Sticla e pe pervazul ferestrei. Inspectorul puse în cutia cu probe și sticla de Biofood. Știm ce-ai făcut cu ea, domnule Wilt, zise el. Ce ne interesează pe noi e cum ai făcut-o. Ieșiră cu toții la mașina poliției, cu care merseră apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pentru ea, incapacitatea ei de a fi o soție bună, obsesia ei pentru Harpic... revărsă totul din ea. Așezat în scaunul său, părintele St. John Froude dădea neîncetat din cap, ca un cățel de pluș așezat într-o mașină, pe pervazul din spatele lunetei, și-și înălță capul ca să se uite la femeie doar atunci când ea îi mărturisi că era o nimfomană, după care uită brusc de asta ca să amintească de Harpic, și în tot acest timp el făcu eforturi disperate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mai mare decât filmul de pe ecran. În spatele fiecărui cadru sunt atâtea amănunte de care îmi place să îmi amintesc“. Cum ați reconstruit toată acea atmosferă - pornind de la decor (pătura albastră înfășată în cearșaful plic, cămașa de noapte mototolită, perna de pe pervaz, cârpa din tricoul chinezesc, lampa albastră pe care ați mai folosit-o într-un film, portofelul maramureșean cu mărgeluțe etc.) la îmbrăcămintea personajelor (ne întrebam, de exemplu, după film, unde ați mai găsi o cămașă de jeans prespălat ca aceea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
luptam și jucam fotbal. Eram împărțiți pe detașamente, după vârstă, de-o parte băieții, de alta fetele. Ele culegeau clopoței și alte flori sălbatice, își făceau coronițe din margarete, adunau fragi din iarba însorită. Noaptea, noi, băieții, ne adunam pe pervazul interior, neobișnuit de lat, al ferestrelor și acolo, pe placa de marmură, după draperii, începeam să ne spunem niște povești înfricoșătoare. Vorbeam despre somnambuli, care merg, noaptea prin casă cu ochii închiși, iar dacă îi trezești mor de tot și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cușetele noastre după pijamale, iar unii dintre noi dădeam la o parte marile draperii ca să ne schimbăm după ele, lăsând cu ocazia asta să pătrundă în camera lungă și albă globul topit al soarelui . Traian obișnuia să pună borcanul pe pervaz și, printre băieții goi sau pe jumătate intrați în pijamalele cu buline, rămânea îmbrăcat și visător, fixând insecta gigantică de parcă ar fi vrut s-o hipnotizeze. Coropișnița se ridica atunci și ea cu labele din față pe sticla roșie de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toate camerele. Nu cred că mai era cineva, și în cameră plutea un aer roșu-închis, o înserare de o tristețe dizolvantă. Pe perete, o ușă uriașă, de cel puțin cinci metri înălțime, stacojie și umflată de bătrânețe. Eu stăteam pe pervazul unei ferestre și mă uitam în susul străzii după Gina, care întîrzia. Afară era la fel de trist: același aer roșu prin care treceau tramvaiele ca printr-o ceață. Ușa scorojită mă obseda. Când mi-am dat seama că Gina nu mai vine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea până în fundul curții, lângă gardul putred, înecat în bălării. Intram din nou în casă, la răcoare, și petreceam mult timp în holișorul gol, lung și îngust, luminat slab doar de niște geamuri mate. Stăteam acolo, în picioare, sprijinită de pervaz și numărând iar și iar petalele unei flori al cărei nume nu-l cunoșteam. Era liniște și o lumină cenușie, puteam să mă adun. Și iar în camera mea, iar în pat, sub cearceaf, cu fața la perete... Am plâns în ziua
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de baltă, lui Iag i se făcu rău. Fața lui albă se acoperi de broboane de sudoare, începu să tragă zgomotos aer pe nas, apoi se ridică și se apropie cu gura larg deschisă de fereastră, după care, sprijinit de pervaz și cu spinarea în spasme, începu să vomite. Îmi venea și mie să vomit, motiv pentru care tot înghițeam, dar după fiecare înghițitură îmi simțeam gura din nou plină de salivă. Kitty stătea, acoperindu-și rușinată fața cu mâinile, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Adio, scumpul meu, băiatul meu drag. Adio, visul meu, basmul meu, minunea mea. Crede-mă: ești tânăr, ai toată viața înainte și vei mai fi fericit. Rămâi cu bine! Sonia COCAINA 1 Nu mai am cum să stau atârnat pe pervazul de piatră de un cenușiu-închis imitând marmura și cu muchia din piatră albă pe care s-au ascuțit atâtea bricege. Nu mai e posibil ca, lungit pe acest pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Sonia COCAINA 1 Nu mai am cum să stau atârnat pe pervazul de piatră de un cenușiu-închis imitând marmura și cu muchia din piatră albă pe care s-au ascuțit atâtea bricege. Nu mai e posibil ca, lungit pe acest pervaz și întinzând gâtul, să privesc curtea lungă și îngustă, străbătută de o alee asfaltată și nici să văd poarta de lemn mereu închisă, care are într-o latură a ei o ușiță din metal ruginit și parcă grea de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu niște benzi de culoarea untului s-au așternut rulouri de vată în care stau înfipte două recipiente înguste și înalte cu un lichid gălbui. Dacă faci abstracție de faptul că e deja iarnă și te apropii de fereastra de sub pervazul căreia radiază o căldură uscată, îți dai seama ce izolată e camera în care te afli. În funcție de dispoziția sufletească, această izolare îți dă senzația de confort sau de însingurare. De la fereastra cămăruței mele, văd drept în față peretele casei vecine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și cu amărăciune, de parcă ar fi discutat cu sine însăși. După ce-și clătină capul înfricoșată, mai rămase un timp în așteptarea unei noi lovituri, apoi o porni spre ușă încet, cu mâinile atârnând și cu umerii prăvăliți neputincioși. Sub pervazul de piatră, în calorifere ceva țăcăni, șopoti, se prelinse. Dintr-acolo venea o căldură înăbușitoare. Pe masă, fitilul lămpii se stingea încet. Îmi simțeam nasul umflat, nu mai puteam să respir. Dincolo de fereastră, casa vecină începu să se strâmbe; hornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
stau în jurul ei. Storurile sunt ridicate. Încet, cu teamă, ajung în mijlocul camerei. Aici am în fața ochilor un întuneric atât de des că, instinctiv, mă întorc spre fereastră. Luna bate în geam, dar nu pătrunde în cameră. Nu cade nici pe pervaz, nici pe ruloul storurilor. Pe fondul geamului, speteaza fotoliului pe care mama stătea de obicei și cosea se conturează neagră, ca un ciot. Când îmi iau ochii de la geam, întunericul se face și mai negru. Acum știu că mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
manual al întâmplărilor este romanul acesta, o poveste compusă din secvențe autonome, mai importante decât întregul. Fiecare capitol aduce o nouă serie de aventuri bizare, caraghioase, pentru care naratorul nenumit al romanului are, se vede, o deosebită predilecție. Iese pe pervaz, chipurile ca să se sinucidă, și este apostrofat de un vecin pentru expunere indecentă; merge la biserică să-și verifice atașamentul confesional și asistă la un mic scandal condimentat cu dispute teologice. În general, orice dialog inofensiv degenerează într-o ceartă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
un perete, pe un alt ins slab, cu pleoape prea lăsate peste ochi, și trup osos, pe un scaun, apoi o domnișoară la pian, care continua să cânte dintr-un deget Cât te-am iubit, și o alta așezată pe pervazul lat al ferestrei deschise, jucând picioarele în sus și-n jos. Domnișoarele erau mai degrabă urâte, cu figuri îndrăznețe, cea de la fereastră oacheșă și cu bărbia ascuțită și grasă, cea de la pian subțire, înaltă, dar cu membre dezvoltate, cărnoase. Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]