1,095 matches
-
Maca privirile, dacă ai un păr așa frumos, de ce-ți iese din nări cu duiumul și- atâta ? De fapt, Maca era mulțumit. Zâmbi, cu zâmbetul lui în stare să crape oglinzi. Bătrânul se aplecă, indignat, lovind cu pumnii în pervazul ferestrei. — Zici că aici nu e voie să parchezi ? îl ațâță iarăși Maca, dând rotocoale cu motocicleta, ca să se știe limpede despre ce e vorba. — E interzis ! schelălăi bătrânul. — Atunci e în regulă, își întrerupse Maca rotocoalele lângă trotuar. Dacă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
potrivită și scrise, silabisind din vârful buzelor. — Gata, spuse, punând creionul între foi. Știi, aia cu boașele am scris-o mai de-a dreptul... De mamă știi... Ciucurii intrară iar în erecție. Bătrânul privi în jur, căutând muniție, dar pe pervaz nu era niciun ghiveci. Atunci se hotărî să negocieze. — Da’ ce crezi tu, bă, cap de ștofloci, că, dacă mă cobor la mintea ta, dau de petrol... Părea că bătrânul își sleise rezerva. Maca își bătu carnețelul de coapsă, dar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bătrânul. Vede-te-aș cu flori pe piept, să dai din cap numa’ la hopuri. Așa ! îi ținu isonul Maca. Făce-ți-ai schiuri din crucea mă-tii și duce-te-ai dracului ! — Așa, așa... Bătrânul se aplecase așa de tare peste pervaz, încât urechile lui de măgar erau acum paralele cu caldarâmul. Dădea din mâini ca un corb din aripi, croncănind tot mai tare : — Trăge-ți-ai în cur cu biela și manivela, cu pickhammerul, cu mașina de cusut Ileana, cu... Bătrânul mai dădu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca, făcând mâna pâlnie, să se audă cât mai departe. Ia încearcă ! Îți lipsește curajul sau ce-ți lipsește ? O clipă ferestrele amuțiră. Alte fețe se iviră la geamuri, unele consternate, altele furioase. Pe sub ele, atât cât le permitea înălțimea pervazului, apărură și chipuri de copii, cu nasurile sclipind umed în lumina felinarului. Apoi, dintr-odată, porniră toți să vocifereze. Maca ridică mâinile, ca și cum ceea ce se revărsa asupra lui era o ploaie răcoroasă și roditoare. Și, pentru ca vâlvătaia să nu se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sărut fiecare cută apărută pe frunte. Însă, mă opream de fiecare dată, știam că asta ar fi scos-o din starea de calimitate în care mi se părea că intră zi de zi, ca să se regăsească. Uneori, se așeza pe pervaz și își lipea obrazul de fereastra rece, apoi rămănea privind strada, cu o concentrare pe care nu cred că o voi mai vedea vreodată. Mă intriga cum studia atent fiecare trecător, cum încerca să îl înțeleagă. Parcă îl implora să
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
drumul acesta sânt presărate încă două cabane, rămase "ca pe vremuri". Ajung în fața primeia dintre ele. Pe terasa joasă este instalată o masă de ping-pong la care doi tineri își dispută un meci. La câțiva metri de ei, pus pe pervazul ferestrei, un casetofon dat tare le ține de urât. O formație "de cartier", dintre cele foarte îndrăgite de noua generație, reia la infinit aceeași "frază muzicală", ca acul unui patefon care nu mai poate ieși din șanțul plăcii: "Ce p
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Trageți o cruce tare grea din cauza fiului dumneavoastră, cu toate că nu aveți nici o datorie. Dar tocmai oamenilor de treabă li se întâmplă să cadă peste fereastră, pentru că vor să fie mai aproape de soare și din cauza asta se apleacă prea mult peste pervaz. Noi înțelegem ce se află înlăuntrul doamnei Wurm, nu-i așa Rudi? Rudi înțelege o grămadă de lucruri din înlăuntrul dumitale, nu-i așa Rudi? Spune și tu ceva, Rudi! DOMNUL KOVACIC: Da, sigur că da, da,da. DOAMNA KOVACIC
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aud de departe cântecul lor în care își strigă mereu numele. Anul acesta vreo două familii se aciuaseră iar în fața blocului nostru și pentru a- i încuraja să rămână aici le-am pus zi de zi firimituri de pâine pe pervazul ferestrei de la bucătărie. Au venit să ciugulească, se uitau mirați la noi prin geamul bucătăriei, dar până la urmă și-au făcut cuiburile tot în altă parte. Se vede că există un fel de memorie colectivă transmisă cine știe cum, care le spune
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o fereastră, se deschide o fereastră. Le e frică. Și totuși nu e nimeni”. E doar amenințarea unui invizibil care nu s-a întrupat într-o fantomă și a unei morți a cărei înfățișare rămâne necunoscută. La sfârșitul piesei, pe pervazul aceleiași ferestre prin care de data asta pătrund razele soarelui cântă un cocoș. În timp ce în odaie domnesc moartea și nebunia (moartea lui Maleine, a ucigașei sale și a celui ce o răzbunase și nebunia regelui), fereastra e scăldată în lumină
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de amintiri ce nu dispar la prima schimbare tehnologică. În accepțiunea clasică, supravegherea începe prin a mina limitele spațiului privat, liniile lui împrejmuitoare, menite să-l protejeze. Zidurile au urechi, dinapoia unor draperii stau la pândă confrații lui Polonius, pe pervazul ferestrelor se cațără mercenari ai supravegherii, prin gaura cheii se strecoară priviri indiscrete: închiderea, până atunci etanșă, a spațiului e acum fracturată, străpunsă, dinamitată. Frontierele intimității își pierd rezistența, omul poate fi în orice clipă „în vizor”. Bănuiala planează asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
meleag; mijloc; minunat; moment; mult; nație; născut; neam; negru; neliniștit; nemaivăzut; de neuitat; nimic; nivel; noutate; obiect; ocazie; ochi; odaia; de odihnă; orientare; origine; palincă; paradis; de parcare; parte; partea; pasăre; pauză; paznic; părăsit; de pămînt; pe pămînt; periculos; perimetru; pervaz; piatră; piață; pistă; pitoresc; plimbare; poiană; popcorn; porțiune; post; pot; prezent; privat; propriu; puncte; punte; puțin; rai; răcoros; reculegere; regăsire; rigiditate; rînd; sacru; sală de lectură; sală; satul bunicii; sălaș; scoică; scop; sfințenie; Silviu; situat; spații; sta; stabil; stabilit; stadion
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de vacă, urmând împreunarea mâinilor și vărsarea apei peste palmele unite ale mirilor. Astfel, la romani, la poarta casei soțului, mireasa era supusă unui întreg ritual. Pentru a îmblânzii "zeii pragului", mireasa îl împodobea cu flori și cu lână, iar pervazul îl ungea cu ulei. Apoi, doi prieteni ai soțului treceau mireasa pe sus, peste prag, unde era așezată o piatră, pentru a o feri de un accident religios de temut ce ar fi umbrit viața cuplului, în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
marea-n zbor, / Pământul nu l-am uitat..."323 La ucraineni, motivul rândunicii se păstrează în colindele rostite în cadrul sărbătorilor de iarnă, rândunica prevestind rodnicia anului ce va urma: "A venit în zbor o rândunică / Și s-a așezat pe pervaz, / A început să ciripească / Și să-i grăiască gazdei: / Ieși, ieși afară, gospodare, / Și te du până la vite / Că ți-au fătat două vaci, / Doi tăurași ți-au fătat, / Frumușei și buni și harnici, / Și ai să iei pe ei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și buni și harnici, / Și ai să iei pe ei groși buni..."324 În unele colinde ucrainene apare și o altă pasăre prevestitoare, cucul: "Deschideți, boierule, locuința, / Că ți-a venit, boierule, un cuc / Și s-a așezat sus, pe pervazul ferestrei, / A zis cucu, boierule, și a ciripit: / Gospodare, ieși din casă, / Ieși din casă, oaspeți ți-au venit, / Vacile s-au așezat, / Viței mândri ți-au fătat! / Gospodare... / Oile toate ți-au fătat. Ți-au fătat miei, boierule, / Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care-a râvnit/ În palma lui Hamlet sau a lui Isus". Viața e un permanent urcuș și coborâș susținut de continua aspirație spre lumină. Ideea apare în câteva poeme: "Fereastra viermelui", "Resturi", "Umil pretext": "Ei sunt fereastra viermelui spre an,/ Pervaz pe care se tivește/ și e bolnav, senin, stăruitor,/ Lăsând pe mine urma lor de drojdie". Aspirația spre lumină, spre cer este fereastra-oglindă în care se purifică o existență măruntă de vierme târâtor. Un poem intitulat "Testament" explică conținutul volumului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ofera cititorilor o narațiune onirica. Cu toate că nu pare să fi influențat direct versurile quasimodiene de mai sus, redam fragmentul în care este prezentat visul pentru a observa modul în care cei doi autori construiesc acest tip de imagine complexă: În pervazul / ferestrei dinspre pajiște, cu ochii / la cer părea că stăm; și dintr-o dată / văd luna desprinzându-se și parcă, / pe cat se-apropia căzând, pe-atâta / părea c-o văd crescând, pân'ce la urmă / se prăbuși-n răzor; și era
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de o sensibilitate cu profunzimi moralizatoare care ne conduc nolens, volens către ceea ce Noica numea „dimensiuni sau manifestări fundamentale sufletești: cunoaștere, sentiment, voință...” Maria Postu simte nevoia de comunicare, de stare de bine, de sfătoșenie tandrăși sensibilă: „Mă așez pe pervazul celei mai înalte ferestre. Cu speranța că cineva mă va vedea trecând prin dreptul meu și mă va saluta sau mă va privi... și astfel va începe să se deruleze o conversație ale cărei mesaj doar noi să le pricepem
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și-mi este cald, se scuză Brâncoveanu. Stolnicul îl privi abia acum cu atenție și se miră de calmul care respira din expresia feții și din atitudinea indiferentă a lui Constantin. Acesta se îndreptă spre fereastră și se sprijini de pervaz, cu spatele la ușa prin care trebuia să intre vodă. — Doamne, ce minunăție, exclamă el cu glas tare, au înflorit piersicii! Privirile se îndreptară spre el. În timp ce intra, arnăutul anunță: — Măria sa Șerban Vodă! Statura impunătoare a lui Șerban umbri lumina ce pătrundea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rolul pe care și-l asumase întrun scenariu imaginat chiar de el sau, așa cum o făcuse de mai multe ori, în ciuda tinereții sale, îi sfida pe toți pentru că era pe departe cel mai bogat boier din țară...? Sta așezat pe pervaz. Cu mâna stângă număra într-un joc nesfârșit nodurile unui șnur negru cu ciucuri împletiți, în timp ce privirile îi rătăceau prin grădina micului palat voievodal. Ce nu știa Bălăceanu era că Brâncoveanu nu doar afișa indiferența, ci și-o impunea în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spus, interveni vodă, sculându se brusc din jilț. Încercă să se calmeze, își aminti jurământul lui că nu-și va lăsa frământările deslușite de oricine, se îndreptă din nou spre fereastră, căută atent în întunericul de afară, se sprijini de pervaz și începu: — Pe când dumnealui neica Mihai, mare spătar, cu răposatele în pace maica și maica mare, doamnele Stanca și Ilinca, umblau să se pocăiască pe la locurile sfinte, Șerban Vodă, pomenit fie-i în veci numele, a făcut sfat de taină
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ușa bibliotecii și țipă slugilor să-l cheme pe doftorul neamț care sta la Afumați. Până să vină doftorul, spătarul Mihai se liniști. Palid la față, întors cu spatele spre odaie, își sprijinise capul de brațul așezat în unghi pe pervazul ferestrei. Un frison îi zgâlțâia tot trupul. Avea senzația că se va prăbuși tavanul, că se va deschide pământul ca să-l înghită. În minte, cu o viteză din ce în ce mai mare îi revenea ca pe un cerc aceeași întrebare: cum adică, din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gândindu-mă că s-a Întâmplat ceva cu el. Să-i scotocesc prin cămară nu-mi permiteam, așa că mam hotărât să-l aștept. Cum stăteam așa, descumpănită, am auzit un tril și am văzut o păsărică ce se așezase pe pervazul ferestrei de la bucătărie, ațintindu- mă cu capul lăsat pe o parte, de parcă aștepta de la mine ceva. În clipa aceea m-a străfulgerat parcă o lumină și mi-am amintit de bucata de cocă pe care o pusesem În frigider. Am
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acea zi. Acum, când găsise, în sfârșit, puterea de a se desprinde din loc. Ceilalți s-au întors, uimiți. Atât de bruscă fusese mișcarea femeii. Pornise, dintr-odată, cu pași mari, spre prima fereastră din stânga. Se rezemase cu coatele de pervaz, rămânând, multă vreme, tăcută și singură. Fantezistă, poate, ipoteza că apariția tinerei necunoscute ar fi declanșat cândva, în vastul hol al casei Hariga, asemenea murmur, reminiscențe culturale atât de puțin obișnuite ?... Greu de crezut, probabil, că încântarea ar fi ajuns
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-se spre ușă. O împinse, deși era închisă. Se ghemui, tremurând, icnind, răpus, zvâcnind, zguduit, în seria de salve, aplecat, parcă împușcat, deasupra mânerului ușii. Încercă pași mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul femeii, pipăi marginile de lemn, pervazul, închizătorul ferestrei, toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere. Nasul aprins de vinișoare roșii devenise moale, apos. Băga și scotea când o batistă, când alta din buzunare, înfundându-și obrazul în ea, cu pumnii strânși. Dezarticulat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai avea până la fereastră, prăbușindu-se, cu ambele mâini în față, să se prindă, la timp, de marginea de lemn. Răsuflă adânc, cu umerii căzuți și privirea în jos. Încercă, apoi, să-și îndrepte spatele. Mâna stângă se încleștă de pervaz, dreapta lunecă în dunga de lemn a ferestrei, până la umăr. Atinse, pipăind prelung, metalul rece. Strânse degetele în jurul zăvorului, să-l rotească. Nu izbuti. Se înălță în vârful picioarelor, ridicase și cealaltă mână, apucase cu ambele zăvorul, răsucindu-l, să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]