1,249 matches
-
trebuit să citești ? — Asta a venit prea devreme. Două revoluții într-un secol e deja prea mult. De-aia restaurația a luat-o înaintea revoluției. Hârâi din nou : Dar pe noi, nu-i așa, asta nu ne deranjează... Iacob răsuci peticul de hârtie între degete. — Ce amestec are Dostoievski în povestea asta ? — În Demonii se găsește un personaj, Kirillov, care ține cu tot dinadinsul să se sinucidă. E pregătit, doar că așteaptă semnalul ca să nu se sinucidă chiar fără rost. ăstălalt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
al nostru ? Poate că pentru radiologi o fi vreo diferență, răspunse Cosmina, privind cu un zâmbet trist osârdia lui Pantelimon de a desluși răscrucile sorții cu zbârnâiala prin aer a monedei de argint. Englezii or fi mai fotogenici... — Dă-mi peticul ăla de hârtie, ceru Iacob. Îl mai citi o dată, apoi îl puse pe masă : E destul. Pot merge singur mai departe. Vocea intrase, ca de obicei, fără să dea binețe. Iacob o simțea în vibrațiile aerului, avea un fel de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încă... Nu erau mulți care să-l plângă, zâmbi Iacob. Un convoi de felul ăsta nu se alcătuiește din cei care vin să plângă... Mai degrabă invers... Pe de-alde ăștia trebuie să-i facem noi să plângă. Iacob netezi peticul de hârtie și citi : Filip. — Filip și mai cum ? — N-are importanță, noi știm care Filip. N-avem nevoie de nume de familie. Nici ai noștri nu au nume de familie și nu ne e greu să-i recunoaștem. Numele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tai cu un cuțit știrb filele unei cărți. — E drept că, uneori, când ne amintim că trebuie să fim patrioți, cădem în manierisme. Vin de fiecare dată când mă chemi... Îți răspund la orice întrebare. Te las să-ți iei peticul de hârtie înapoi. Nu e destul ? — Când să am încredere în tine ? — Nu trebuie să ai încredere în mine... Atunci nu ți-aș spune nimic din ce nu știi... Nu te-aș mai surprinde cu nimic. Dacă am avea încredere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din tagma risipitorilor. Cu totul altceva. Iacob al lui Zevedei se gândi o clipă. — Cât despre bolnavul de la reanimare ? — Ce-i cu el ? — În ce stare e ? — Pe bucata de hârtie era scris un singur nume. Nu încap pe un petic două nume deodată. Trebuie să te mulțumești cu atât. Se priviră câteva clipe în tăcere. Papi se foi pe canapea, altădată s-ar fi cuibărit lângă umărul lui Efrem, acum ezită, ghemuindu-se în colțul ei. Filip își muie buzele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
liniștești... — E târziu. Nu-ți face griji, sunt liniștită... Tataia mă așteaptă. El o să știe ce e de făcut... Îi dădu capul deoparte și-și trase picioarele de dedesubt. Bâjbâi pe podea, până își găsi chiloții, care arătau ca un petic nefolositor. S-au rupt, șopti, făcându-i ghem la piept. Nu spusese „i-ai rupt“, era un fel de a refuza să vorbească despre cele întâmplate. Cum între timp ochii i se obișnuiseră cu întunericul, porni încet spre vestibul. El
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-ți mai folosea. Numai că noi nu te ținem în spital pentru ce ți se întâmplă în viața cea nouă, ci pentru ce s-a întâmplat în viața cea veche... Așa că o să mai stai cuminte în pat“. Se schimbă, scoase peticul de hârtie și-l puse între foile caietului, înainte de a închide poșeta. În curtea interioară era deja pustiu, așa că Pantelimon o putea parcurge nestingherit, cu pași mari, concentrat asupra monedei sale de argint fără să trebuiască să se ferească de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
făcut treaba doar pe jumătate. Iacob al lui Zevedei își ridică privirea. Vocea îl privea agățată, ca un liliac, de grinzile tavanului. — Dă-mi hârtia, ceru Iacob. Să vedem ce-i de făcut mai departe. — Astăzi nu mai am niciun petic de hârtie să-ți dau. — Socotim așadar problema încheiată ! — Nu, răspunse Vocea, cu aceeași intonație seacă. Numai că de data asta hârtia rămâne la mine. — Știi bine că nu se poate ! ridică glasul Iacob. Eu sunt cel care... Nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de amiazăzi. Iacob se ridică, răsturnând, cu zgomot, scaunul, dar nu se întoarse. Întinse brațul, deschizând palma în semn de poruncă... Vocea îi răspunse cu râsul ei hârâit, care umplu arcadele. — E prea târziu, șuieră. Nu mai ai nicio putere. Peticul tău de hârtie nu mai poate face ca realitatea și moartea să se deosebească printr-o singură literă. Când ai căpătat simțiri omenești, ai pierdut puterea asta. Ai rămas între lumi, oricare dintre lumile noastre te respinge. Sunt Iacob al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceilalți. Și, mai ales, ceva i se strângea în piept, se făcea ghem, când vreun polițist îi cerea actele și le privea lung, întorcându-le pe toate fețele. Ce o fi fost atât de citit, se întreba, când întârziau asupra peticului de carton plastifiat, o cântăreau din priviri - arbora atunci o mimică neutră, pentru a semăna cu fotografia din buletin -, apoi se întorceau spre cifrele care îi strângeau ființa vie, mai abitir decât între patru scânduri. În secție era cald, polițistul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu înțelegea rostul hârtiei despăturite. Uită- te ! El citi cu oarecare greutate, silabisind. Literele erau mari, de tipar, menite să ascundă scrisul adevărat al autorului : Bă LEGIONARI ! CĂRAȚIVĂ UNDE VEDE-ȚI CU OCHI ! Uite, spuse Rada, lovind cu arătătorul în peticul de hârtie, ce făceau oamenii cumsecade atunci când nu vă primeau cu flori. Aruncau în noi cu pietre. — Erau oameni cumsecade, încercă bărbatul. — Doamna Gavrilescu, spuse Rada. Și cu bărbată-su. I-a văzut un băiat de vizavi, care învăța noaptea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
faianță răsfrângeau cu sălbăticie lumina. Părea un munte făcut din cristale albe, cu o energie care-i suia din pântece și țâșnea ca dintr-un gâtlej retezat. După ce însă ochii se obișnuiau cu lumina, ieșeau la iveală tot felul de petice multicolore. Unele sclipeau, țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau însă lumina, țigle sparte, mormane de cenușă ce mai păstrau urmele găleților în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țevi înfipte pe jumătate, corniere rășchirate, table îndoite, tălpi încă lucioase de fiare de călcat, întoarse către cer ca potcoavele cailor morți. Altele absorbeau însă lumina, țigle sparte, mormane de cenușă ce mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe de-a valma, pete gelatinoase ca niște meduze, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de astă-toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul uriaș se lățea spre poale, limbile excavatoarelor îl împingeau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
venea Iadeș, ținând o farfurie de tablă pe care fumegau doi tăciuni stropiți cu țuică, ai căror aburi răspândeau o mireasmă îmbietoare. Urmau Isaia și, în spate, restul credincioșilor. Marchiza își trase fusta cât putu peste genunchi și găsi un petic de dantelă îngălbenită pe care și-o puse pe cap, în chip de mironosiță. Să cântăm ! îi îndemnă Isaia. — Sik șukran ! tresări Faraon. Ieși din convoi și se repezi spre acordeon. Bătu de câteva ori cu talpa în pământ, pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peste zăbală. Măcar aveai locu’ tău pe pământ. Nici măcar copac nu ești, poate talașu’, după ce-l taie... Iadeș se împuțină și-și îndesă fesul la loc, așa cum făcea când voia să se ascundă. — Eu am buletin ! anunță Bunelu, ridicând un petic cafeniu. — Dă-l încoace, să văd ! ceru Calu. Îl răsuci pe toate părțile și i-l dădu înapoi. Nu-i bun de nimic, poți să te piși pe el. Oricum, te piși pe unde apuci... Da’ ce-are ? întrebă Bunelu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-a știut să devină o păpușă, ca și ea, că a rămas un amărât de om... — Mai încercăm o dată, spuse Maestrul păpușilor, punând-o cu băgare de seamă pe Annabel în cutia ei, după ce-i așezase sub cap un petic de catifea, împăturit ca o pernă. Doar o dată și gata... — O dată și gata, repetă Tili. Azi a fost cam mult. Nu e bine să dai drumul, dintr-odată, la prea multe nume. Încep să bântuie. Maestrul ezită câteva clipe. Apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se dezlănțuise. Se lăsă în patru labe cu fața lipită de podea, privind grămăjoara din toate cele patru direcții. Se năpusti, icnind, astfel încât lozurile să nu aibă timp să se regrupeze. „Te prind, mă, te prind !“, șuiera, rupând sau smulgând peticul golemului din lozurile pe jumătate rupte. Dar peticul nu conținea litera care trebuia și golemul rămânea tot amenințător și de nedomolit. Dădea și peste câte un loz deja desfăcut și încăpățânarea cu care peticul de hârtie îi răspundea la fel de două
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fața lipită de podea, privind grămăjoara din toate cele patru direcții. Se năpusti, icnind, astfel încât lozurile să nu aibă timp să se regrupeze. „Te prind, mă, te prind !“, șuiera, rupând sau smulgând peticul golemului din lozurile pe jumătate rupte. Dar peticul nu conținea litera care trebuia și golemul rămânea tot amenințător și de nedomolit. Dădea și peste câte un loz deja desfăcut și încăpățânarea cu care peticul de hârtie îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te prind !“, șuiera, rupând sau smulgând peticul golemului din lozurile pe jumătate rupte. Dar peticul nu conținea litera care trebuia și golemul rămânea tot amenințător și de nedomolit. Dădea și peste câte un loz deja desfăcut și încăpățânarea cu care peticul de hârtie îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri de copii, îl sfidau cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
peticul nu conținea litera care trebuia și golemul rămânea tot amenințător și de nedomolit. Dădea și peste câte un loz deja desfăcut și încăpățânarea cu care peticul de hârtie îi răspundea la fel de două ori la rând îl scotea din sărite. Peticul era făcut bucățele, dar fiecare fărâmă continua să îngâne același răspuns, cu glas subțiratic. Sutele de voci firave, ca niște glasuri de copii, îl sfidau cu inocența lor cinică. Luă câteva bucățele și încercă să le lipească la loc, ca să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sfințenia se va fi pierdut de mult. Și, cum nu se putea ca toate acestea să se fi petrecut fără folos, Maca privi fotografia pentru ultima oară și îi apropie colțul de florile care ardeau. Privi, cu ochii sticlind, la peticul de hârtie care se încovoia, se făcea sul și apoi fărâme, ca un pergament răscitit. Dispărură unul câte unul, până rămase, la margine, doar Maca. Imberb, frumos tuns, cu un zâmbet ușor stânjenit din tinerețea lui fără limite, cu haina
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iar el însuși se urcă cu picioare cu tot la capătul celălalt, scuturîndu-și tot bustul. 2 Sălbatic (fr.). Dar să știți că-i ceva bun! (fr.). G. Călinescu - E frig al dracului, domnule! observă. - Boreu devine pervers! Își dădu în petic Suflețel, făcîndaplicații mitologice. Hangerliu îl privi liniștit, trosnind în gură o sămânță, apoi aprobă: Da, da", și râse gutural. De fapt, nu înțelesese. - Am auzit, observă Hangerliu, că în casa dumitale seface o bucătărie fantastică, mi-a spus Dinu Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
F.M.I. din vara acestui an potrivit căreia economia României este estimată să scadă cu 2% în anul 2010 și să crească cu 1,5-2% în anul viitor. Se constată tot mai mult lipsa unei strategii fiscale, o permanentă „lipire de petice” - Codul fiscal și de procedură fiscală fiind modificat de la o lună la alta. Deși creșterea fiscalității în timp de criză nu se regăsește în nici un manual de specialitate, „specialiștii” Guvernului găsesc de cuviință să dispună asemenea măsuri. 64 Irina Bujder
Problematica cadrului legal în contextul crizei economico-financiare actuale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Ioan Ciochină Barbu, Constantin Sălceanu, Andy Puşcă, Angelica Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2361]
-
mică, îmbrăcată în alb ― spre a i-o da Regelui. "De când e?", întreabă, nazal, Regele. "De când e?", îi transmit întrebarea dlui Holender. "Nu știu", răspunde dl Holender. "Nu știe", îi transmit Regelui. "A!", mormăie din nou Regele și își apropie peticul de hârtie de ochi. "E din '32, pentru că, uite-mă, aici sânt eu și aveam 10 ani." "E din '32", transmit mândru asistenței, pentru că eram sigur că mormăitul Regelui nu-l auzisem decât eu. "Est-ce que nous l'avons, cette
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tot mai înguste. După desființarea cooperativelor agricole de producție, prin aplicarea legii agrare, fragmentarea acestor pământuri a continuat. Repartizarea pământurilor între moștenitori și nerespectarea Legii 18/1990, au dat naștere la interminabile procese care fac să se adeverească zicala „un petic de pământ - un sac de hârtii”, ce face referire la volumul mare de acte justificative pe care îl implică asemenea demersuri juridice. Locuitorii satelor Oncești, Laz, Bărboasa și Dealul Perjului păstrează în firea lor o mândrie aparte ce-și are
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]