1,170 matches
-
pe Baiazid Și lăsându-l fără steag? El prea mult nu a domnit, Doar o pohtă a pohtit: Într-o țară să adune Toate țările străbune. Toate cărțile ne spun Că era și drept și bun, Nu avea pe nimeni pică, Însă dacă te prindea Umblând cu ocaua mică, El pe loc te pedepsea. Spun cu foarte bun temei Că mă duc și mă întorn, Dar răspunsul tot îmi scapă, Parcă a intrat la apă: E și cap și e și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
albe... Mai trăiește? - a întrebat un mușteriu, care ședea la o masă alăturată cu încă un tovarăș.. Apoi îi oale și ulcele de multă vreme. Eram eu flăcăiandru când o murit. Uite așa cum era, dar nimeni nu i-o purtat pică și s-o dus la înmormântarea lui cu mic cu mare tot satul. S or fi dus să se convingă că o murit de adevăratelea - a presupus Mitruță, stârnind râsul cărăușilor. Hliboceanu s-a ridicat, cam cum făcea moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nici capul să nu-l doară!”. În fond, este și el om, Pandelică ăsta, cu familie, copii, nepoți, unul care a avut și el visuri în tinerețe, dorința să facă, să ajungă... Nu i-am purtat și nu-i port pică. „Ce să-i faci, Guță? Tu ai călcat pe bec, iar eu am fost nevoit să mi fac datoria și să te arestez. Dar amintește-ți, te-am avertizat din timp: Cumințește-te! Cumințește te! Prietenește, sau, cum zici tu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să nu-și mai câștige existența cu lovituri de spadă și de pumnal... E limpede? Alquézar ținea documentul cu vârful degetelor, de parcă era otrăvit. Se uita la căpitan cu ochi injectați, părând gata să fie lovit de dambla. Mânia și pica Îl făceau să scrâșnească din dinți. — Limpede ca apa, Excelență. — Atunci te poți Întoarce la treburile domniei tale. Și fără a-și mai ridica privirea din hârțoage, omul cel mai puternic din Europa Îl expedie pe secretarul regelui cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ședințelor". Iată o însemnare din 11 martie 1934 privind participanții la obișnuitele după-amieze duminicale de cenaclu: "Costin Georgescu, Ghibaldan, Mia Frollo, Bebs Delavrancea, gen. Văitoianu, N. Crevedia, Werner, d-na și dl Mircea Damian, d-na și dl Ludovic Dauș, Pica Dona, d-na Roman, Maura Prigor, Paula Petrea, Gallia Tudor, Petrașincu, Monda, Șerbu, Bârnă, Doru Strajă, Carianopol". Și lecturile erau, în consecință, cele ale participanților, fără prea mare valoare. Doar marele critic era obișnuit cu apostolatul și asculta răbdător lecturile
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
momentul când părul Pichii trecu hoțește pe sub cerceveaua odăii lui. Cu toate că se împăcase în gând cu madam Ioanide, nu putu să n-o interpeleze, tot mental, în vederea unei posibile explicații: "Ascultă, Elviro, nu crezi că e necesar să supraveghezi pe Pica?" "S-o supraveghez? se mira madam Ioanide cea imaginată de arhitect. Parcă știam că ești împotriva oricărei poliții a părinților în viața copiilor." Nu m-am exprimat exact... Vreau să zic: s-o consiliezi... să-i deschizi ochii..." "S-o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
supraveghez? se mira madam Ioanide cea imaginată de arhitect. Parcă știam că ești împotriva oricărei poliții a părinților în viața copiilor." Nu m-am exprimat exact... Vreau să zic: s-o consiliezi... să-i deschizi ochii..." "S-o consiliezi pe Pica... Ai haz... Știi bine că nu se uită la ce spun eu. Idolul ei ești tu." Astea sunt definiții de-ale tale. N-am să devin confesor de fete nubile. O mamă e datoare să câștige intimitatea copiilor, a fetelor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
precepte. "Am zis, replică el, și ce-i cu asta? Teoria este bună cu mine și cu tine, cu elementele normale; nu rezultă de aici că trebuie să abandonăm cu totul pe cine nu confirmă regula." "De unde știi tu că Pica e anormală? Îți seamănă ție!" Ioanide se irită în fantazie, făcând un salt nervos în pat. "Nu-mi seamănă mie, madam Ioanide! (Așa-i zicea Elvirei, paroxistic.) De unde ai mai scos asta?" Madam Ioanide își jucă c-o mână perlele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
privirea plină de bănuieli și în limbajul sărac și prudent citesc viitorul lui. Fata mea, împerecheată cu o gorilă! și ce nume! Gavrilcea!" "Tu ești un mizantrop, visezi o omenire inexistentă. Ăștia sunt oamenii de azi." "Nu vreau oameni excepționali. Pica are nevoie de un animal onest, inofensiv." " Admit că tu ai dreptate, ce-i de făcut? Ești inteligent, plin de autoritate, ia măsuri." "E misiunea ta de mamă să stai de vorbă cu fata, s-o luminezi..." "N-am nici o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reintrând în iatacul său. Muncește necontenit. Ce om superior! Supărarea lui este fără nici o răutate, cu ea își face rău lui însuși! Mă bucur că i-a trecut." Ioanide se sculă în zorii zilei, hotărât să stea de vorbă cu Pica. După ce se plimbă cu mâinile în buzunare, în sus și-n jos, prin casă, trecând dintr-o odaie în alta și făcând o repetiție mentală a dialogului, se simți în imposibilitate de a încerca întrevederea. Nu știa cum să-nceapă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
știa mândră și mai ales foarte sensibilă și G. Călinescu nu găsea argumentul hotărâtor. Să-i impute că se întîlnește noaptea cu un tânăr fără știrea părinților? Dar așa se începe orice dragoste, așa făcuse și el cu Elvira, și Pica ar fi putut să-i reproșeze că spionează și mai ales că ea însăși îl văzuse pe el, Ioanide, în situațiile cele mai delicate, fără a-l denunța mamei sale și reprimând orice gest trădător. Să-i spuie că Gavrilcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și mai ales că ea însăși îl văzuse pe el, Ioanide, în situațiile cele mai delicate, fără a-l denunța mamei sale și reprimând orice gest trădător. Să-i spuie că Gavrilcea e monstruos, că e un tip de delicvent? Pica era înflăcărată și lingușitoare, l-ar fi luat de gât, l-ar fi tras de mână spre canapea, și acolo i-ar fi demonstrat cu aerul cel mai grațios că Gavrilcea seamănă cu Apollo de Belvedere și e o mină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zică lipsa de gust onomastic! Cum o să descopere un Doru Cuba ori Filipinele? Astfel de nume apasă ca o fatalitate, dizolvă personalitatea!") După ce ieși servitoarea, Ioanide se simți invadat de o neliniște, ca și în ipoteza de a vorbi cu Pica. Vârsta critică a lui Doru, privirea lui echivocă, aci supusă, aci enigmatic de recalcitrantă, reprezentau pentru el probleme, și oricât își da silința să evoce sufletul său de la vârsta respectivă, se simțea intimidat. Luase totuși o hotărâre și trecîndu-și palma
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să mă consult cu tine. E o chestiunecare de fapt te privește în mod deosebit, ca unul ce ești fratele Pichii. Responsabilitatea familiei de aci încolo cade asupra ta. Am motivele mele să cred că între amicul dumitale Gavrilcea și Pica există legături sentimentale. Ce rost are să mă amestec în treburile voastre? Nici unul, firește, afară de acela al unui sfătuitor mai experimentat. Voi treceți acum printr-o criză, m-aș simți culpabil să mă dezinteresez cu totul. Oare socotești tu că Gavrilcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreau să zic cu G. Călinescu sentimentul onoarei, demn pentru sora ta, crezi în fine că putem să lăsăm lucrurile să se desfășoare în voia lor? Fiindcă dacă n-ar fi astfel, aș considera de datoria ta să lămurești pe Pica. - Între Pica și Gavrilcea, zise Tudorel cu o nuanță de fanatism și pedanterie juvenilă, e o comunitate de concepții. - Ce tot îmi dai zor cu concepțiile? Începu a se irita Ioanide.De concepții îți vorbesc eu? Care concepții? Luat pripit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zic cu G. Călinescu sentimentul onoarei, demn pentru sora ta, crezi în fine că putem să lăsăm lucrurile să se desfășoare în voia lor? Fiindcă dacă n-ar fi astfel, aș considera de datoria ta să lămurești pe Pica. - Între Pica și Gavrilcea, zise Tudorel cu o nuanță de fanatism și pedanterie juvenilă, e o comunitate de concepții. - Ce tot îmi dai zor cu concepțiile? Începu a se irita Ioanide.De concepții îți vorbesc eu? Care concepții? Luat pripit, tânărul tăcu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care să-i strice existența. Întrebarea banală este dacă Gavrilcea are intenții serioase și nu abuzează și dacă având intenții serioase e un om capabil de a fi un soț bun. Tudorel declară că nu poate răspunde dacă Gavrilcea și Pica nutreau gânduri matrimoniale, dar că era încredințat că amândoi împărtășeau aceeași concepție de viață. Termenul "concepție" îmbăta în mod învederat pe tânăr, care trăda satisfacția intimă de a-l profera. - Cum, bre, tresări Ioanide, și dacă domnul Gavrilcea aldumitale și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
faci tu aici? Fata scoase un țipăt și întoarse spre arhitect ochii de un albastru ireal. - Pe cine pândești tu, de ce nu mergi acasă? insistăIoanide, însă afectuos. - Mi-e frică, nu pot! se cutremură Pica. - De cine ți-e frică? Pica își dădu seama, calmîndu-se, că făcuse o imprudență și se rectifică: - M-ai speriat tu! - Haide acasă, o invită Ioanide mai dulce și totdeodatămai hotărât, întinzîndu-i brațul. Fata se codi, mai aruncă ochii furtiv în direcția străzii, în cele din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aruncă ochii furtiv în direcția străzii, în cele din urmă își vîrî brațul subțire pe după brațul arhitectului. - Vom face, spuse Ioanide, o apariție senzațională, eu la braț cu tine. De când visez să mă plimb de braț cu fiica mea, domnișoara Pica Ioanide. Cred că mă prezint foarte bine și nu te fac de rușine. Cu mâna dreaptă arhitectul voi să-și îndrepte pălăria, dar dădu de șapcă. Atunci și-aduse aminte că era în costum de lucrător și admise în parte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu toți ai familiei. Soția sa era surprinsă, Tudorel privea pieziș. Doamna Ioanide nu îndrăznise să vestească pe arhitect că până în seara aceea Pica nu venise acasă. Frica de scandal o paralizase și optimismul ei îi interzicea să creadă că Pica e capabilă de ceva rău. Nici Ioanide nu le destăinui chipul cum găsise pe fată și lăsă pe Pica să meargă în odaia ei fără a-i spune nimic. A doua zi o chemă în birou. - Pica, intră Ioanide de-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dau târcoale pe stradă. Am emis toate ipotezele posibile și am ajuns la încheierea că pândesc casa noastră. Și tu știi asta, de vreme ce n-ai îndrăznit să te întorci acasă și te-am surprins codindu-te să intri pe stradă. Pica lăsă capul în jos. - Bun, trase Ioanide o primă propoziție sigură, vasăzicăpîndesc pe cineva din această casă. Pe mine nu-mi vine să cred. Pe unul din voi sau pe amândoi, nu-i exclus. Dar pentru ce? Ați făcut vreo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sigură, vasăzicăpîndesc pe cineva din această casă. Pe mine nu-mi vine să cred. Pe unul din voi sau pe amândoi, nu-i exclus. Dar pentru ce? Ați făcut vreo faptă rea - crimă, furt? După câteva momente de proces interior, Pica izbucni într-un plâns convulsiv și căzu în genunchi, cu capul rezemat de genunchii lui Ioanide. Acesta o ridică pe canapea alături de sine și continuă a-și emite presupunerile calm și savant, în vreme ce cu mâna mângâia părul Pichii, desfășurat pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
N-am făcut nimic rău, tată, nu sunt vinovată de nimic", evitând alte lămuriri, Ioanide, fără a-i turbura conștiința prin inchiziție, continuă argumentația. - Dar mă prind că nu pe voi vă filează indivizii, ci pealtcineva. - Pe cine? Întrebă pierit Pica. - Pe acel domn Gavrilcea cu care ești... cu care suntețiprieteni. Nu-mi place acest domn. Îl socotesc capabil de crime. Pica își ridică fruntea de pe umărul lui Ioanide, rămânând totuși rezemată de brațul lui și, scuturîndu-și părul moale care-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inchiziție, continuă argumentația. - Dar mă prind că nu pe voi vă filează indivizii, ci pealtcineva. - Pe cine? Întrebă pierit Pica. - Pe acel domn Gavrilcea cu care ești... cu care suntețiprieteni. Nu-mi place acest domn. Îl socotesc capabil de crime. Pica își ridică fruntea de pe umărul lui Ioanide, rămânând totuși rezemată de brațul lui și, scuturîndu-și părul moale care-i cădea à zazzera spre gât, îndreptă ochii albaștri înlăcrimați: - Tată, ai o idee greșită. Gavrilcea nu-i în stare de crime
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
à zazzera spre gât, îndreptă ochii albaștri înlăcrimați: - Tată, ai o idee greșită. Gavrilcea nu-i în stare de crime. Dimpotrivă, are idei mari, e un om bun și curajos. - Poți să-mi spui și mie care sunt acele idei? Pica stătu puțin pe gânduri, apoi lăsă din nou capul pe umărul lui Ioanide, aproape plângând. - Nu, nu pot să spun. - Îmi vine greu, continuă Ioanide tot așa de filozofic, săte cenzurez. Ești majoră, instruită, fata unui om cu concepții înaintate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]