1,600 matches
-
1978, p. 241). 2. Practică ce va fi sistematizată de Noul Roman, dar cu diferențele sale: varietatea suporturilor (tablouri, dar și cărți poștale, afișe, timbre...), pierderea mizei estetice, bruiajele referențiale (foarte adesea cititorul nu știe dacă descrierea reproduce un construct pictural sau dacă ea construiește un referent inedit). 3. "De aceea noi regăsim argumenta a re și argumenta a tempore în poetica Evului Mediu. Or, descrierea unui peisaj putea, de asemenea, să aibă legătură cu teoria invenției discursului epidictic. Oare elogiul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cum este cazul, de exemplu, la Monseniorul Grente 2 și A. Egli3. Cealaltă tendință (F. Wey4 și A. Vannier 5) constă în a adăuga la categoria Descrierii și cea a Portretului, categoria Tabloului, simplă hipotipoză, în anumite lucrări sau categorie picturală, în altele. Tabloul glisează astfel de la statutul de figură la cel de (punere în) scenă: Denumim astfel descrierea, deși aceeași titulatură s-ar potrivi în egală măsură și operei unui pictor căci ea nu presupune altceva decît ceea ce un artist
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a interiorității. Ea presupune o insistență aproape exclusivă pe construcția dramatică a scenelor și pe acumularea lor brută, în detrimentul respirației epice ample. Într-o epocă obsedată să traducă prin metafore arhitectonice sau muzicale complexitatea construcției romanești, Lovinescu exploatează o figură picturală, "pointilismul", pentru a justifica o fabricare prin simplă aglomerare de episoade. Antonio Patraș ne face să vedem, în esență, un mod de producere a unui rebut romanesc, o poetică a eșecului: asistăm la orchestrarea unei vaste operațiuni de deconstrucție a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și spațiul plastic conturează o topologie a întrețesăturilor - Bizantinismul Ortodox (pictura ca rugăciune a inimii), Asia de Est (calea pensulei ca o meditație ce evită gândirea și conceptele) și tradiția Vestică. Arteni a publicat numeroase studii asupra materialelor și tehnicilor picturale, precum și articole despre teoria formei [detalii pe situl artistului: http://www.stefanarteni.net și la http://www.scribd.com/stefan%20arteni]. Expoziția retrospectivă Semn al Cuvântului, dedicată cărților sale de artist, însoțită de materiale asociate acestora, a avut loc între
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Gura valori care ne familiarizează cu obiecte folosite de strămoși precum și portul tradițional al oamenilor de pe aceste locuri. Portul popular ne Încântă privirile. O ocupație a sătenilor este confecționarea vaselor de ceramică pictată a căror culoare dominantă este verdele. Talentul pictural Îl putem admira și În cazul ouălor Încondeiate. Biserica Bogdana din Rădăuți, construită de Bogdan este cel mai vechi monument moldovean de arhitectură de piatră. Se reamintește elevilor legenda prin care sa stabilit locul mănăstirii Putna. Un detaliu de pictură
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
frecventării muzeelor și al vulgarizării (Schiele), aprecierea jocurilor și modelor (Barthes, Baudrillard, Caillois, Yonnet), a star system-ului (Buxton, E. Morin), a fanilor unui grup rock sau ai unor artiști consacrați (Heinich, Le Bart), a statutului corpului sau frumuseții în operele picturale (Maisonneuve și Bruchon-Schweitzer), a fotografilor (Bourdieu et al.), a pictorilor (Moulin) sau a muzicienilor (Becker, Boudinet, Hennion, Menger, Seca). Lista nu este, desigur, limitativă. Ce statut putem acorda consumatorului? Criticii industriei culturale, după Walter Benjamin sau Theodor Adorno, au atribuit
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
concluzii provizorii privitoare la această noțiune, vom insista asupra bogăției căilor oferite de înțelegerea dimensiunilor iconografice, fie ele animate sau nu (fotografii, picturi mai mult sau mai puțin figurative, video, cinematografie, desene, graffiti). Putem cita studii despre tag-uri sau opere picturale (Bazin, 1995; Lani-Bayle, 1993; Maisonneuve și Bruchon-Schweitzer, 1999). În privința acestui sector de studiu, se poate afirma că, din păcate, îndrăzneala analitică și exploratoare s-a dezvoltat destul de puțin, în comparație cu prudența metodologică, cu excepția cîtorva lucrări monografice sau clinice. Să semnalăm ingeniosul
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
biblice s-au perpetuat, alături de textele sacre, și prin intermediul reprezentărilor iconografice revelate divin sau al scenelor de pictură de inspirație religioasă, pe care le întâlnim în operele artiștilor din diferitele perioade ale artei creștine. Cum ar fi fost posibilă realizarea picturală a Judecății de apoi de pe pereții Capelei Sixtine sau ai bisericii Mănăstirii Voroneț, dacă nu ar fi funcționat această capacitate imaginativă, prin care artiștii pot îmbrăca în formă vizuală cele mai nebănuite esențe interioare, inaccesibile văzului sau celorlalte simțuri fizice
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și omnipotentă. În tot acest timp, preferința artiștilor antici pentru categoria estetică a sublimului 362 prevalează față de cea a frumosului. Sublimul desemnează grandoarea, elevația, monumentalul și desăvârșirea lumii divine, care, prin relaționarea cu preceptele religioase, exprimă vizual, prin realizări arhitectonice, picturale sau sculpturale, atributele esențiale ale sacrului. Caracterul sublim al operelor antice oferă o impresionantă demonstrație vizuală și prin plăsmuirea acelor gigantice creaturi de factură fantastică (tauri androcefali înaripați sau sfincși), care, în mod evident, poartă atât amprenta lumii naturale, cât
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sau Giotto, primele semne ale unui proces de "desacralizare" a acesteia 515. Așadar, imaginea retrospectivă a picturii bisericești postrenascentiste evocă diferențe stilistice majore, datorate unui cumul de factori, ce determină ca investigarea comparativă, de la o perioadă la alta, a realizărilor picturale să devină extrem de problematică și de anevoioasă. Deși exemplul poate să pară forțat, putem imagina evoluția artei sacre, cel puțin pe teritoriile fostelor Țări Române, comparând stilul pictural al ctitoriilor ștefaniene de secol XV-XVI, cu al unora de dată ulterioară
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
ce determină ca investigarea comparativă, de la o perioadă la alta, a realizărilor picturale să devină extrem de problematică și de anevoioasă. Deși exemplul poate să pară forțat, putem imagina evoluția artei sacre, cel puțin pe teritoriile fostelor Țări Române, comparând stilul pictural al ctitoriilor ștefaniene de secol XV-XVI, cu al unora de dată ulterioară, inclusiv contemporane nouă. Investigarea acestor aspecte arată că diferențele stilistice sunt într-adevăr remarcabile, evidențiind pierderea de substanță estetică și spirituală a picturii bisericești ulterioare Evului Mediu. Cu
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Berdiaev, Sensul creației, Editura Humanitas, București, p. 129. 109 Andrei Pleșu, Despre îngeri, Editura Humanitas, București, 2008, p. 153. 110 Leonid Uspensky, Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă, Editura Anastasia, București, 1994, p. 211. 111 Scena respectivă face parte din ansamblul pictural al tavanului Capelei Sixtine, realizat între anii 1508 și 1512 la comanda papei Iuliu al II-lea, de către Michelangelo Buonarotti (1475-1564). 112 Rudolf Otto, op. cit., p. 15. 113 Cf. Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. I, Editura
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
gotice ale acestei teme (Giotto). Remarcăm, totodată, evidenta exagerare a posibilităților anatomice, personajele din prim-plan, înfățișate cu spatele, având totuși portretele realizate într-un semiprofil accentuat, aproape frontal, ce denotă încercarea artistului de a le individualiza printr-o abordare picturală apropiată stilului renascentist. Mai mult, la Probota, scena trădează și o anumită stângăcie a reprezentării prin modul de redare a aureolei unui apostol din prim-plan, sub forma unui turban-castron -, evidențiind faptul că pictorii își puneau problema raporturilor perspectivale dintre
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în lucrările de inspirație religioasă ale artistului caracterizează maniera de lucru a acestuia, indicând măsura spiritualizării formelor redate, care dau senzația dematerializării. În același timp, prin contrastul de lumini și umbre, artistul accentuează calitatea mistică a mesajului transmis. Elogiind stilul pictural al marelui El Greco, Michelle P. Brown susținea despre compozițiile acestuia, că "se avântă spre cer", autoarea evidențiind prin aceasta înaltele sensuri spirituale ale acestor creații. (***, Ghid de artă creștină..., p. 285). 424 Victor Ieronim Stoichiță, Experiența vizionară în arta spaniolă
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
La nivelul focalizatorilor interni, viziunea lor ideologică intră în dialog sau polemică cu alte ideologii întrupate în alți focalizatori, antrenînd o citire polifonică a textului (Rimmon-Kenan 2002:78-86). Deosebit de valoroasă ni se pare secțiunea dedicată de Mieke Bal povestirilor vizuale, picturale și mai ales cinematografice. Ea atrage aici atenția asupra importanței studiului vizualității în povestirile filmate, unde camera de luat vederi este echivalentul focalizatorului, iar "transmedierea" unui roman nu reprezintă translarea sau transpunerea individuală prin corespondență a elementelor povestirii în imagini
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Acest fenomen (textul în ramă care prezintă o povestire asemănătoare cu aceea din fabula primară) este comparabil cu regresul la infinit. În franceză, termenul este de mise en abyme. Acest termen derivă din heraldică, unde fenomenul se întîlnește în reprezentarea picturală. În literatură, totuși, avem de-a face cu regresul la infinit în mediul limbajului. Ar fi greșit, astfel, să exagerăm analogia cu reprezentarea grafică, întrucît în limbaj punerea-în-abis se află într-o formă mai puțin "ideală". Ceea ce stă pus în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
continuități. Deși tabloul lui Boucher nu este de obicei văzut ca o narațiune, aș vrea să precizez că, prin intervenția lui Aptekar, cîștigă un statut narativ. Această analiză nu reprezintă o expropriere literară a artelor vizuale ci o adevărată naratologie picturală, care întregește aspectul vizual al lucrării. Începînd din fundal se poate observa că naratorul-pictor a subliniat, ca și Borges, că și cele mai fidele còpii trebuie să difere de original. Structura picturii (pe mai multe nivele) începe cu nuanțele. Panourile
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
al poeziei, Vasilica Ilie rămâne o însingurată. Asta pentru că vrea să iubească lumea aceasta deodată. Oare de ce ne plimbăm prin anotimpuri, oare de ce, iarna ca și vara, primăvara ca și toamna, sunt proiecții ale iubirii? Oare de ce peisaje pline de pictural ne invită la un sentiment... Drumul pe care suntem chemați, odată ce deschidem paginile acestei cărți, e un drum al răbdării, al așteptării, dar și al unui orizont care, după noaptea trăită în suferință, își cere răsăritul. Înaintea neantului, acela care
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
dar de o autenticitate remarcabilă. Există, de asemenea, în carte o mare diversitate de subiecte, din fericire nu banale, ci cu mare greutate de document istoric. Expunerea lor îndeamnă la condamnarea agresiunii asupra omului și ea încarcă textul la început pictural și casnic, portretistic și moral, cu o judecată asupra istoriei. Încetul cu încetul textul, ce se lecturează cu un interes deosebit, datorită suculenței sale, capătă dimensiuni nebănuite și aduce în pagină problemele majore ale existenței omenești: viața, moartea, credința, necredința
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
trăirea emoțională. Iată un cadru de acest fel: "Morții adevărați și răniții adevărați umblă fără pansamente, de la dreapta la stânga și invers și în zigzag, cu mațele în brațe, ca să le așeze undeva"147. Alteori, viziunea crepusculară împrumută nuanțele unui lirism pictural, plasticizând în mod simbolic ideea abrutizării: "O sută de instincte vechi care trezesc imaginea flămândă a bestiilor carnivore cresc deodată în sufletul mulțimii, și umbra ei în fugă, ia forme de mistreți furioși, de zimbri cu nările umflate, de hiene
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
formală și structurală, în percepția afectivă a pamfletarului. În repetate rânduri, poetul însuși, fie în intervenții publicistice, fie în mărturisiri ocazionale, face referiri nuanțate asupra semnificației poetice a agresivității. Una dintre ele rezumă, exemplar, propria ars polemica: "Îmi place injuria picturală și cu stil, frumoasă ca poezia. Insulta nedestinată, intransparentă și facilă e a stupidului"209. Am abordat însă această dimensiune a publicisticii argheziene și dintr-un alt motiv. Pamfletul, ca gest polemic așezat într-o "montură artistică", relevă distanța în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dintr-o galerie în alta, învăluind într-o rumoare confuză și identică bizarerii uimitoare care se succed pe pereți cu toată viteza, fără să mai uimească pe nimeni: astfel se accelerează, de la un deceniu la altul, progresiva desuetudine a insolitului pictural. E drept că "locurile fierbinți" ale artei contemporane se suprapun peste rețelele dominante ale informației mondiale (nu se inovează în Nigeria, Birmania sau Peru). Dar, într-o lume în care refuzul tradiției a devenit singura tradiție, celebrarea automată a noului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
plictisul, cu încetineala vieții, sugerate de poncifele noastre literare ("Sunt Imperiul la sfârșitul decadenței..." Este mai degrabă efectul unei supraproducții inflaționiste de spectacole, teorii, accesorii, cu o viteză de execuție tot mai mare și o circulație accelerată a semnelor (monetar, pictural, religios etc.). Atunci poate apărea o nevoie de liniște și reculegere. Sihăstrie, mănăstiri, pustiu. Psalmi, rugăciuni, înțelepciune. Dezgust pentru noutate, nou apetit pentru sens. Capitolul VI Anatomia unei fantome: "arta antică" "Atunci, pe drept, am putea să-l luăm [pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din Paris, pictat de Delaroche în 1941, prezintă gloria îngenuncheată în fața lui Ictinos, Fidias și Apelles, arhitectul, pictorul și sculptorul. Cei trei, înconjurați de geniile Renașterii, tronează pe un altar de marmură, în culmea onorurilor. A fost una dintre compozițiile picturale celebre ale secolului al XIX-lea. Din fericire, n-o mai privește nimeni: ar fi făcut generații întregi de pictori ucenici să trăiască sub egida unei minciuni. Ecoul creștin Dispozitivul pe care l-am rezumat s-a prelungit în scolastica
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Satelor. Școala franceză, italiană, flamandă etc. înseamnă "țara" franceză, italiană, flamandă etc. Ca și spiritualitatea, orice artă este locală: ea exprimă, cel mai adesea fără intenție, geniul unui loc cristalizat într-o anumită lumină, în culori, tonalități, valori tactile. Munca picturală însăși, care ar trebui să se scrie pictrurală, face parte din "munci și zile". Van Gogh: "Simbolul Sfântului Luca, patronul pictorilor, este un bou. Trebuie așadar să fii răbdător ca un bou dacă vrei să lucrezi pe ogorul artistic". Să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]