2,096 matches
-
spiritul religios, didactic, cucernic al Evului Mediu cavaleresc, care mai credea în valorile adevărului și ale onoarei, în prototipul unei societăți ideale, ghidate de un cod ce trebuia respectat cu strictețe și în care era reliefată deplin condiția umană supusă pieirii. Povestirea cavalerului nu înfățișează doar aspirația către un ideal feminin aproape imposibil de realizat, ci și dorința pentru o viață trăită în armonie, în demnitate și în bogăție. Cavalerul însuși devenea exponentul unei civilizații conștiente de propriul apus, nu fără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
buze roșii”, dar și în „Neamul românesc” din Iași, cu titlul „La plimbare” sub pseudonimul Baltazar, versurile: „... Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii, Legănându‐ se din șolduri, trece zveltă, zâmbitoare, Tu‐ ți plângi neamul pus pe cruce, la răspântie de pieire, Plâng de‐ nvăluirea Țării, în mormântul lor strămoșii... Ea cu farmece‐n privire Grațiile și le plimbă în costum de vânătoare: Fustă scurtă, ghete albe, buze roșii...” Scrise cu doar doi ani înainte de moarte, versurile atestă că Vlahuță, în ciuda altor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Sper că sunt cât mai mulți de aceștia în Republica Moldova. Avem nevoie, așa cum se vorbește tot mai insistent în ultimul timp, de o „coaliție a valorilor”, pentru a schimba starea de lucruri în Basarabia, pentru a salva acest teritoriu de la pieire și a-l înscrie pe orbita civilizației europene. Deocamdată, așa cum am arătat cu tristețe, e multă ceață și mâzgă politică în „Republică”. Și asta ne face pe toți responsabili, părtași la același destin delirant, indiferent de culoarea politică pe care
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
în col. cit., p. 263. footnote>. Torturați pe nedrept și fără de milă, mucenicii iertau și cereau îndurare pentru cei vinovați de supliciile la care erau supuși. Chinuiți fiind, pentru ei mai dureroasă era osânda ce-i aștepta pe călăi, decât pieirea trupului lor; astfel, dați morții, ei se rugau pentru iertarea, pacea și viața tuturora. Buni și biruitori prin jertfa lor, inegalabilii atleți ai lui Hristos, și-au împlinit lupta muceniciei înarmați doar cu armura lui Dumnezeu, platoșa dreptății, scutul credinței
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
care-i era atât de personală și, de ce nu, atât de precisă și predictorie: „Față de această tragică perspectivă este evident că România nu poate și nici nu trebuie să facă un act care ar duce-o de-a dreptul la pieire și nu la salvare. România a dovedit încă de mai multe ori că nu a luptat și nu luptă în contra anglo-americanilor. Ea luptă pentru a bara drumul anarhiei și a invaziei asiatice [a se citi sovieto-comuniste]. Când, eventual, trupele anglo-americane
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
putință de a fi folosită, ci, din contra, în situația de a fi ajutată. Față de această tragică perspectivă este evident că România nu poate și nici nu trebuie să facă un act care ar duce-o de-a dreptul la pieire și nu la salvare. România a dovedit încă de mai multe ori că nu a luptat și nu luptă în contra anglo-americanilor. Ea luptă pentru a bara drumul anarhiei și a invaziei asiatice [sovietice]. Când eventual trupele anglo-americane vor veni la
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
vândut-o pe bani de buzunar, are cât de cât o gândire rațională, indiferent dacă este în sens negativ sau pozitiv. Și căutam plin de speranță, semne de sănătate mintală, fiindcă așa sunt eu, bun la inimă și nu vreau pieirea păcătosului, ci îndreptarea lui. Dar propunerile sale recente, de modificare a Constituției, m-au lămurit definitiv, și din păcate, iremediabil, că omul acesta este pierdut pentru societatea română normală și ca urmare a fluturilor adunați în țeasta sa cheală, nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
versului". 1970 Filmul Regele Lear în regia lui Grigori Kozintsev, cu Yuri Yarvet în rolul titular. Muzică: Dimitri Șostacovici. Traducerea piesei: Boris Posternak. Despre Regele Lear Koznîțev declară: "Filmul este de fapt tabloul unui anumit tip de civilizație și al pieirii ei. Este dacă vreți o amplă dezbatere despre putere într-o societate bazată pe injustiție și inegalitate... Regele lui Shakespeare, cu toată soarta lui nenorocita, nu poate fi detașat de durerile celor mulți, de simbolicul semn al suferinței care leagă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
vândut-o pe bani de buzunar, are cât de cât o gândire rațională, indiferent dacă este în sens negativ sau pozitiv. Și căutam plin de speranță, semne de sănătate mintală, fiindcă așa sunt eu, bun la inimă și nu vreau pieirea păcătosului, ci îndreptarea lui. Dar propunerile sale recente, de modificare a Constituției, m-au lămurit definitiv, și din păcate, iremediabil, că omul acesta este pierdut pentru societatea română normală și ca urmare a fluturilor adunați în țeasta sa cheală, nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
crengi și frunze verzi, s-au împărțit în două cete egale. Ei trebuiau să alerge în taină, pe ocolite, unii prin stânga, alții prin dreapta, până dincolo de prăpastie; odată ajunși acolo, să ocupe poziții strategice și să atragă fiara spre pieire. Aveau de străbătut o imensă câmpie sălbatică. Iarba, de un verde crud, era atât de înaltă și încâlcită, încât îi împiedecau la alergat, trebuiau să ridice sus picioarele pentru a putea păși, iar florile, ce creșteau printre firele de iarbă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
L-a dat, ca tot cel ce crede în el să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Ai văzut că aceasta e pricina venirii Fiului? A venit ca să găsească mântuire prin credința în El, cei care sunt pe calea pieirii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVII, I, în PSB, vol. 21, p. 333-334) „Că Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi smerit în zadar și în deșert atât de mult dacă n-ar fi vrut să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
L-a dat, ca tot cel ce crede în el să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Ai văzut că aceasta e pricina venirii Fiului? A venit ca să găsească mântuire prin credința în El, cei care sunt pe calea pieirii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVII, I, în col. PSB, vol. 21, p. 333-334) „Când profeții nimic nu au izbutit, când îngerii și arhanghelii, când întreaga natură văzută și nevăzută cu nimic nu puteau să ajute
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pentru că cel condamnat ar mai avea mângâierea că nu e chiar așa de rău precum a fost socotit. (n. s. 26, p. 20) 80 atenție, ci am făcut fără putere sfaturile Tale. De aceea pe drept a venit asupra noastră pieirea și nimicirea și amăgirea și necazul și împresurarea, și acum te chemăm noi și nu ne auzi. Cerem de la Tine și nu aflăm milă. Căci nici noi nu Ți-am auzit cuvintele. Nici n-am arătat milă aproapelui. Că cei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
semnificații înmiite: nu avem forțe pentru periferie, nici economice, nici sufletești. Nu avem suflu pentru a fi un Imperiu! și nici nu ne trebuie, dărâma-s-ar de pe grumazul nostru! Imperiul ne strivește și ne suge puterile și ne grăbește pieirea. Văd însă cu adâncă neliniște cum conștiința de sine a națiunii ruse, care ne trezește în multiplele ei destine, nu se poate nicidecum elibera de gândirea statului enorm, de înșelătoria imperiului; gândirea aceasta a preluat de la comuniști acel găunos "patriotism
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în Basarabia, intitulat Car frumos cu patru boi: Sunt convins că nicăieri în lume nu s-au scris atâtea poezii despre limbă ca la noi în Basarabia. E clar de ce. Starea critică a limbii. Printr-o lege odioasă era sortită pieirii pentru a fi înlocuită cu alta. Într-un fel sau altul, poeții noștri au câte una, două, trei și mai multe poezii la această temă."247 Era perioada celei mai înverșunate sovietizări și în România. Serviciile secrete americane consemnau că
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
teologicului. Ar fi apreciat în mod sigur o observație a lui Heinrich Heine: „Din clipa în care o religie face apel la filozofare, apusul ei este inevitabil. Încearcă să se apere, dar prin vorbărie se afundă tot mai rău, până la pieire. Religia, ca orice absolutism, nu are nevoie de justificare.“72 Wittgenstein se apropia cu dragoste și venerație de acele opere artistice și lucrări religioase prin care valorile fundamentale ce dau sens vieții se arată în mod direct și firesc, fără
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
frumos către care aspiră Erosul, în accepțiunea lui Platon. Ce frumoasă poate fi o idee ! Ce frumoasă poate fi ideea de frumos, bunăoară. Pornirea lui Eros întru idee simbolizează necontenita noastră strădanie întru desăvîrșire. Frumosul nu e supus nașterii și pieirii, nu crește și nu scade, iar cunoașterea sa salvatoare probabil că necesită mai multe vieți. A-l cunoaște înseamnă a ne reaminti. Și totuși, Hristos ne învață că putem realiza totul într-o singură viață, deci inclusiv ideea de frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
resurselor umane și materiale disponibile într-o societate. Orgolii prea mari, pentru a stăpâni o lume devenită din ce în ce mai mică, au aruncat rapid umanitatea în brațele celui de-al Doilea Război Mondial, care cu bombele sale atomice putea să-i aducă pieirea. Europa a trăit spaima morții, văzând chipul hidos al sinuciderii care i-a rânjit grotesc. Nimic nu s-a dovedit mai fals decât a pune progresul în serviciul ideologiei. De atunci s-a instalat o pace stranie asigurată numai de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu o serie de învățături antisociale și ostile. Consideră regimul democrat-popular din țara noastră și pe conducătorii statului că ar fi «fiara» din scriptură și ei - credincioșii disindenți - nu trebuie să se supună și să colaboreze cu această «fiară». Prezice «pieirea îngrozitoare a comuniștilor într-un timp scurt, în urma unui război dezlănțuit de puterile imperialiste». Îndeamnă credincioșii să nu ia parte la activitatea politică și obștească, să nu meargă la teatre, filme sau să asculte radioul, considerând toate acestea ca acțiuni
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
care zeul îi va răpune și pe Agave și pe Pentheu este de o desăvârșită ambiguitate. Agave își va urmări și ucide fiul, crezând că urmărește și ucide o fiară sălbatică (așadar, invers față de înșelătoria care îl va duce la pieire pe Aiax). Or, această capcană nu e lipsită de legătură cu o anumită formă de eidolon a lui Dionysos însuși, care poate lua, de pildă, înfățișarea unui taur (când apare astfel în halucinațiile lui Pentheu, e destul de greu să deosebim
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aminti aici de Richard al II-lea și de capcana pe care i-o întinsese Bolingbroke, viitorul Henric al IV-lea, prefăcându-se mai întâi că îl iartă pe surghiunitul Richard și condamnându-l mai apoi la abdicare și la pieire. Încă din momentul renunțării la tron - simbolica moarte a lui Richard -, mecanismul „sângelui vărsat” se declanșase inevitabil, mecanism care avea să facă din regat „o Golgotă de cranii omenești”, cum prorocise episcopul de Carlisle. Sângele lui Richard va curge în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o întruchipare a spațiului sălbatic, a alterității, a metamorfozei). Uimitoare figură de magiciană rătăcitoare, cu priviri aspre și pătrunzătoare și care, printr-un ritual al cercului săvârșit de trei ori la rând în sunetele muzicii, atrage șobolanii spre mare, spre pieire, spre odihna cea veșnică din întunecatele adâncuri. Pe vremuri atrăsese astfel bărbații. Își atrăsese chiar și iubitul, care zace acum pe fundul mării, alături de șobolani. N-am putea oare vedea în ea figura geamănă, dar răsturnată a Ellidei? Căci și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aduce pe platoul de joc al teatrului o „muncă dintre cele mai «de jos»”, asociată, în plan simbolic, cu „materia în descompunere” și, în al doilea rând, adaugă Kantor, mijlocul de a arăta „într-o manieră aproape clovnescă declinul și pieirea oricărui lucru”. Dar îndeletnicirile Măturătoarei îi privesc și pe oameni: ea este cea care se ocupă de spălarea cadavrelor, căci îndeplinește și funcțiile Morții, astfel încât „transformarea sa finală într-o hidoasă patroană de bordel”, comentează regizorul, „pare să unească noțiunile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să-l așeze chiar printre morminte. Căci, pentru Genet, unui urbanism căruia nu-i pasă de morți nu-i pasă nici de teatru. Într-o societate în care moartea valorează tot atât cât un produs de băcănie, teatrul e sortit pieirii, în orice caz, acel teatru adevărat, care, în viziunea lui Genet sau a lui Artaud, pretinde o gravitate ce implică întotdeauna o anumită familiaritate cu moartea. Singurul și veritabilul public de teatru este, crede Genet, „acela care se simte în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
amuțirea definitivă a vocii obsesiilor lăuntrice, la încetarea murmurelor înnebunitoare ale fantomelor văzute „cu ochiul minții”, acest teatru care visează ca Gura umbrei să se închidă o dată pentru totdeauna, teatrul acesta se îndreaptă, tocmai din pricina aspirațiilor sale, spre propria-i pieire. E de-ajuns ca Gura umbrei să tacă, și s-a sfârșit cu teatrul. E de-ajuns ca piatra, sacul sau strachina să devină imobile și tăcute, și s-a sfârșit cu teatrul. Și iată că teatrul lui Beckett, ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]