14,398 matches
-
a pervertit morala, aruncîndu-l într-o lume străină, cupidă și dezumanizată care îi va aduce pierzarea prezisă, de altfel, din capul locului de bătrîna soacră. Același deznodămînt îi va fi dat să-l cunoască și bătrînul Mărian (din O viață pierdută) care, amăgit de mirajul rostuirii bănești și-a părăsit locurile natale ("munții în care am petrecut copilăria și tinerețile mele, departe de care nu mai puteam trăi mulțumit și pe care îi vedeam mereu în vis"). Ar fi voit mereu
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
prin stăruitor exercițiu, ar căpăta dexteritatea de-a merge, repede și fără greș, de-a-ndărătelea. Eliberată de respectul factice față de forme și formule, le cultivă, provocator, pe cele ce-i convin. Exotismul (formal luat peste picior) o atrage ca o patrie pierdută ori ca una doar virtuală, ceea ce, în cîmpul sensibilității, este echivalent: "Fiorduri zgîrcite cu dinți cenușii/ Dînd nopților oarbe dureri sidefii" (În amintirea căpitanului Roberto). Ca și: " De n-ar fi pustiu în ținutul Puerto/ De n-ar fi băut
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
ultima vreme adie o boare care să întrețină flacăra speranței iubitorilor de teatru, pe micul ecran, deopotrivă producători și telespectatori. Deși eroarea din stagiunea trecută este impardonabilă, să nu uităm totuși că directorul televiziunii este regizor de teatru, iar timpul pierdut este greu recuperabil, cred cu încăpățînare că mai există acei profesioniști în televiziune care mai știu că rolul esențial al celei mai influente verigi a mass-media este acela de formator al gustului public, creator al unui tip de rafinament fundamental
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
pe coastele unor dealuri suave, ce par a se topi într-un cer limpede și palid, tu ești unul din acele locuri în care a adiat întotdeauna spiritul! - Aici, mi se spunea, și-a compus Milton cîteva cînturi din Paradisul pierdut, aici a venit Lamartine să-și termine povestea idilelor napolitane, iar mai departe puteți vedea, risipite prin vîlcelele înverzite, sfintele chilii săpate de prietenii Sfîntului Francisc. Uneori, încercînd să uit de ale mele, luam o carte și o deschideam la
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
1998, distribuit de New Films). În ritm lelouch-ist de bossa nova, dar în manieră ciné-vérité, cineastul, prezintă, într-un paralelism pe alocuri obositor, un bărbat și o femeie, ambii la 30 de ani. Părăsită de un militant al cauzelor umanitare pierdute, o asistentă medicală își trece vremea mergînd la rendez-vous cu penibilii pretendenți rezultați în urma unui anunț matrimonial dat pentru ea de mama emancipată. De cîteva ori e cît pe ce să-și cunoască sortitul. Un Instalator hărțuit de mafioți, care
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
-l arată ca pe un muzician complex și un fin intelectual: discipol al unor maeștrii ai baghetei ca Pierre Dervaux, Paul Paray și Georg Solti, laureat al importantului concurs de la Besançon, duce o carieră internațională vie; descoperitor pasionat de muzici pierdute sau noi; pedagog cu har; realizator de emisiunide radio; autorul unuia dintre cele mai apreciate dicționare de interpreți, în care a extins mult geografia muzicală a Europei spre Est și încă de la prima ediție din 1982 a acordat un spațiu
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
un alfabet ce n-ar putea fi redat printr-un alt alfabet: Cu stîngăcia unei semnături ce o țineai uitată/ Proscris, sîngele fiarei ți se prefiră în așternut;/ Sub săruturi vestejindu-se în domestice firide/ Carnea sfîntului cheamă îndărăt spinul pierdut" (Fragmentele). Oricum, sensul declasării, al prăbușirii sub stigmatul metafizic e limpede precum o nervură vizionară a întregii producții în cauză, care o situează într-un spațiu escatologic. Dezvăluindu-și frustrările, dezamăgirile elegiace ori atroce, poetul ajunge la o superbie luciferică
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
și are un fel de ieșire isteroidă față de acesta din urmă, care își savura liniștit propria prăjitură alături de o doamnă vîrstnică. "Păreau că pozează amîndoi unui fotograf invizibil [...] drept reclamă pentru calmul și buna înțelegere care domnesc în această cofetărie, pierdută undeva prin Europa." Ca atare, naratorul îi dă neurologului un ghiont "de i-a sărit lingurița din mînă" și îl salută "ca militarii, duminica, în centrul Clujului". Toate astea nu se mai întîmplă în fragmentul din 2001. De ce? Să se
Precizări etice și estetice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15963_a_17288]
-
fără a-l consulta pe autor, de altfel nici pentru rejucarea spectacolului. În același an 1879 citește, la Junimea, Conu Leonida față cu reacțiunea. În octombrie 1884, citește la Iași, într-o festivitate pentru aniversarea Junimii, capodopera sa O scrisoare pierdută. Reia lectura în salonul regal al Carmen Sylvei. La 13 noiembrie are loc spectacolul inaugural, firește, pe scena Naționalului bucureștean, înregistrînd un succes ieșit cu totul din comun. Cîteva luni mai tîrziu i se premiază de către un juriu din care
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
ori Cioran cînd scrie despre Coasta Boacii. În acest caz, este vorba despre un sat aflat lîngă Făgăraș, Lisa. Comportamentul paradoxal țărănesc, complexele de inferioritate ale țăranului venit la oraș, sînt esențiale în destinul scriitorului. Lisa nu este un paradis pierdut, ci o cauză a ceea ce a devenit mai tîrziu autorul. Sînt multe pagini memorabile despre copilărie, despre adolescență, unele de un umor extraordinar, dar toate sînt imediat viciate de un orgoliu retoric ieșit din comun. Fiecare gest trebuie explicitat, devitalizat
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
s-a încheiat. Aveam 9 ani când un unchi, bariton la el acasă, m-a luat binișor de mână și m-a dus la Operă. Aceasta este singura mea amintire de pe atunci care și-a păstrat în flou-ul imaginilor pierdute conturul vizibil: ca o fotografie. Văd scena îndepărtată; văd un plan static. Unul singur. Dar știu cine cânta în Bărbierul din Sevilla: Figaro se numea Alexiu Rosina era Margareta Metaxa, Almaviva ' Viorel Chicideanu, Don Basilio... ei da! era chiar George
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
evrei, nemți, români, armeni, un proces permanent de descoperire a unui Celălalt a cărui lipsă va deveni dureroasă mai tîrziu. Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, trad. Nora Iuga, prefață de Rodica Binder, București, Humanitas, 2001, 472 pag., f.p. Despre o identitate pierdută Autorul e polonez, cartea e una central-europeană. Obsesia pentru memorie ca alternativă viabilă a istoriei face și din acest roman (ca și în cazul Văii Issei a lui Milosz, al cărților lui Hrabal, Ki', Nadás Peter) un document despre ce
Orientalism by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15622_a_16947]
-
culturală. Patru scriitori tineri ("scriitor", o etichetă comodă pentru niște oameni care scriu în registre diferite, cu ținte diferite), cu vîrste cuprinse între 28 și 33 de ani, au dorit să semneze împreună o carte despre comunism: în căutarea comunismului pierdut. Volumul cuprinde eseuri destul de greu de prins într-un gen anume: studii culturale, mentalități, critică literară, memorialistică etc. Mobilitatea registrelor compensează o anumită rigiditate a subiectului: texte propagandistice comuniste: de la proletcultism pînă la benzile desenate din Cutezătorii. Prima întrebare este
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
teren ironia, inteligența, analiza "rece". Cei patru se vor un grup de "intersecție" între două perspective complet diferite: una este aceea a martorului, cealaltă ar fi aceea a arheologului. Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, în căutarea comunismului pierdut, Editura Paralela 45, 2001, 334p., f.p.
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
în timp pentru a-l întîlni pe Messer "altfel decît îl cunoscusem și cum îl știusem atîta vreme". Acest "cum îl cunoscusem" poate fi orice: poate fi într-o logică de suprafață a poveștii starea de normalitate a poetului, sănătatea pierdută, dar poate fi la fel de bine, și totul converge înspre o astfel de interpretare, cunoașterea convențională, portretul de tînăr avîntat și romantic din manualele de literatură română. în loc de asta, poetul, niciodată numit, apare altfel, dar poate la fel de memorabil: "Oamenii de pe bulevardul
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
nordului Bulgariei în 1920, și nu în 1914; dreptul minorităților promulgat după tratatul cu Austria, în 1919, și nu după cel de la Trianon din 1920; controversata temă a implicării României în atacarea Uniunii Sovietice cu scopul de a recâștiga teritoriile pierdute ca o consecință a pactului Molotov-Ribbentrop (pe care nu-l menționați) etc. Cât de importante sunt ele în economia generală a articolului dumneavoastră? T.J.: Toate acestea îmi sună confuz. Eroarea referitoare la Transilvania este irelevantă în ceea ce privește argumentarea. Accentul asupra rolului
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
care ar fi trebuit să revină intelectualității). Dar în loc de a înțelege lucid, îndoliat, șansa umilinței, noul anticomunist de după '89 judecă prezentul la fel de obtuz ca înainte - prin înalte directive morale a căror inflexibilitate ar trebui să țină locul unei virginități demult pierdute și, oricum, de nimeni reclamate. ,,Criticile" sale nu-și pun niciodată prea triviala problemă a eficienței - pentru că îndreaptă atenția nu împotriva, ci de la (sine). Anatemizarea cripto, neo și pseudocomuniștilor (nulă în plan practic) utilizează prefixele ca menajamente reciproce, în marginea
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
exilat de la Torino la București ca Ovidiu de la Roma la Tomis, deși pentru pricini întrucîtva diferite, Livius Ciocârlie, nehotărît între Don Quijote și Sancho Panza, între Timișoara și București, între critică și proză, Ion Manolescu și Paul Cernat, în căutarea comunismului pierdut, ca și Fănuș Neagu, cu deosebirea că numai ultimului i se poate aplica vorba românească ce-am avut și ce-am pierdut fără semn de întrebare. Spunîndu-vă ce bucurie ați fi avut dacă le cereați tuturor autografe, Ochiul magic nu
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
Ceea ce nu e tot una cu a spune că ești englez. Cum te-ai adaptat la țara de adopție? Te bântuie un trecut care 'rămâne veșnic un altundeva.' Poezia ta se zbate să se întoarcă la Budapesta, la o familie pierdută. Unde te simți acasă, de fapt? Iată un răspuns pe care nu-l am. încerc să răspund, mai mult pentru mine. Următorul volum încearcă același lucru. Am patriotismul tipic emigrantului. Sar oricând în apărarea Angliei. Recunosc totuși că nu-i
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
scenă imensă, cît suprafața terenului de fotbal și a pistei de atletism la un loc, cu 30 de cai și 800 de figuranți. Șase luni de pregătire a montării și două săptămîni efective de repetiții. Și proiectul cu O scrisoare pierdută (care a durat zece zile) de la Teatrul Național din București ar fi avut proporții considerabile: 300 de figuranți, acțiunea era mutată pe străzile Bucureștiului unde avea loc un adevărat asediu. E vorba despre alegeri, nu? Un Caragiale exploziv, spune Petrică
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
Iulia Popovici Jessica Douglas-Home nu e și nici n-a fost vreodată un spirit rebel, dintre cele care se alătură unor cauze pierdute tocmai pentru că nu au sorți de izbîndă. Scenografă de meserie, primul său contact cu Europa de Est s-a produs prin intermediul soțului, corespondentul pentru apărare al ziarului The Times, arestat timp de cîteva zile în Cehoslovacia în 1968. începînd însă cu octombrie
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
există "tot timpul" se transformă în "altceva". Într-un "cântec de iarbă cosită, de taciturne mări", cântecul, în versul următor, este localizat, se transformă în "topos", unde inima "de atunci", adică "dintotdeauna" de vreme ce cântecul răsună "tot timpul, își revărsa/ meandrele pierdutelor comori". Inima, veșnic, revărsându-și "meandrele pierdutelor candori" în cântecul care [...] etc. (p. 147). Autoarea pare să-și cucerească defectele scrisului și face deseori mărturisiri de genul: "Mii de pagini citite: Sute de pagini scrise. Încetezi uneori să faci deosebirea
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Într-un "cântec de iarbă cosită, de taciturne mări", cântecul, în versul următor, este localizat, se transformă în "topos", unde inima "de atunci", adică "dintotdeauna" de vreme ce cântecul răsună "tot timpul, își revărsa/ meandrele pierdutelor comori". Inima, veșnic, revărsându-și "meandrele pierdutelor candori" în cântecul care [...] etc. (p. 147). Autoarea pare să-și cucerească defectele scrisului și face deseori mărturisiri de genul: "Mii de pagini citite: Sute de pagini scrise. Încetezi uneori să faci deosebirea între "a citi" și "a scrie" (exagerez
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
totul depinde de tine. Dacă vrei ca o femeie să fie frumoasă, chiar așa și e; dacă ți-o imaginezi urîtă, ea devine, în ochii tăi, un monstru. Cîteva capitole, înspre final, sînt dedicate incidentului, aparent banal, al unei chei pierdute. Poate că și regăsite. E, desigur, transparent, cheia vieții, a cunoașterii, a relațiilor dintre oameni. Mergînd prin noroaie, prin soare, prin ploi și furtună, prin zile senine și calme, la umbră, și ziua și noaptea și iarna și vara, încet
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
noastră caragialian-minulesciană ar fi devenit și tudor-mușatesciană, trecînd în beatitudinea unei nevinovății cu alte nuanțe, sau poate mai pură[...]. Adevărata scenă a împăcării, reintegrării și păcii nu se găsește în Caragiale (cum spusese N. Steinhardt, referindu-se la finalul Scrisorii pierdute - nota Cronicarului) și nici în discordantele soluții ale lui Minulescu, ci în finalul apoteotic al piesei lui Mușatescu Titanic-vals, în care persoane angelice și pușlamale, vînători de zestre și mame denaturate, ambițioase vulgare și suflete resemnate se împacă sub semnul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]