3,087 matches
-
era ieșită cu totul din peșteră. Se adunase în ghemul acela pe care Cristian și-l amintea foarte bine. În curând avea să se năpustească asupra lui. O prelungire fluidă se desprinse timid apropiindu-se de capacul capcanei. Părea că pipăie construcția metalică. Inima lui Cristian bătea frenetic, gata să îi spargă pieptul. Acesta era sfârșitul. Protuberanța mai zăbovi preț de o clipă după care se retrase cu o viteză incredibilă și vâlva dispăru din dreptul său. Din nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cînd Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormîntul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vîrau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Descântecul de la mine, Leacul de la Dumnezeu.” A se observa: îl lasă pe bolnav în plata Domnului! Un caz concret a fost a lui Hortolomei Constantin Pușcuță, copil de 5-6 ani care se plângea de dureri de pânătece. Cine l-a pipăit, unde zicea că-l doare, a simțit două boțuri cât pumnul. A fost descântat, în același timp cu incantația se aplicau lovituri slabe în locul dureros, în ritmul în care se bate toba. S-a vindecat prin descântec, acolo unde doctorul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Gheorghe Drăgan, meșterul de ciolane, i-a pusă oasele la loc, a legat locul strânsă cu o cârp înmuiată în rachiu. Tot așa, Raveca Cucu, dintr-o căzătură la prag și-a zdrobit fluierul piciorului și vindecătorul, Solomonarul satului, a pipăit locul și a potrivit oasele. O legătură strânsă cu o fașă cu rachiu a dusă la vindecare. Gheorghe Drăgan a învățat „trasul” oaselor de la bunicul lui de pe mamă, Iftimie (Iftenie) Cucu, în casa căruia a funcționat întâia școală cu învățătorul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bunici și mame, teoretică și practic, fiind puse de mici la muncă, erau istovitoare și nu au nimică artistică în ele. Artistică putea fi meșteșugul țesutului în mai multe ițe; țesătura ieșind cu model în relief, care se simțea la pipăit și se vedea în țesătură. Materialul țesut era rulat în valuri și urmau lucrări pentru a putea folosi pânăza pentru lenjerie de corp, de pat, ștergare tec. Pânza trebuia „ghilită”, albit prin operații repetate de spălare și uscare la soare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lase să-i citească chipul cu mîinile. El păstrase tăcerea, iar ea interpretase asta ca pe un răspuns afirmativ. CÎnd Își ridicase mîinile pînă la fața străinului, el o oprise brusc, nu Înainte să-i fi lăsat Clarei ocazia să pipăie ceva ce Îi păruse piele argăsită. — Parcă ar fi purtat o mască din piele, spunea ea. — Asta ai scornit-o tu, Clara. Clara se jura și se răsjura că era adevărat, iar eu capitulam, chinuit de imaginea acelui necunoscut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Am Înaintat pe bîjbîite și am găsit prima treaptă, Împiedicîndu-mă de ea. M-am agățai de balustradă și am urcat Încetișor scara. După puțin timp, treptele am făcut loc unei suprafețe plane și am Înțeles că ajunsesem pe palier. Am pipăit zidurile de marmură rece, ostilă, și am găsit reliefurile ușii de stejar și ciocănelele din aluminiu. Am căutat orificiul Încuietorii și am introdus cheia pe bîjbîite. CÎnd ușa apartamentului s-a deschis, o franjă de luminozitate albastră m-a orbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea stîngă, care Îmi sfredelea capul precum fluieratul unui milițian. Mi-am pipăit fața și mi-am simțit buzele plesnite, arzîndu-mi sub degete. Un inel cu pecete strălucea, Însîngerat, pe inelarul profesorului de muzică. — Cheile, ți-am spus. — Duceți-vă la naiba, am scuipat eu. N-am văzut pumnul venind. N-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era praf În Îmbinările burdufului de lemn, drept pentru care am presupus că birouașul fusese deschis nu de mult. Avea șase sertare. Încuietorile fuseseră forțate. Le-am cercetat unul cîte unul.Erau goale. Am Îngenuncheat În fața mesei de scris. Am pipăit scrijeliturile de pe suprafața din lemn. Mi-am Închipuit mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care i-l sustrăsesem doñei Aurora În dimineața aceea și pe care Îl aveam În buzunarul jachetei. L-am așezat pe masa de scris, sub fasciculul veiozei. Era un plic pergaminos, cu margini zimțate ce băteau În gălbui, cleios la pipăit. Ștampila poștei, ștearsă ca vai de ea, avea data 18 octombrie 1919. Sigiliul de ceară se desprinsese, probabil grație bunelor oficii ale doñei Aurora. În locul lui rămăsese o pată roșcată, ca o atingere de ruj ce săruta chenarul, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-i dispară oboseala, e un alt om acesta care înaintează pe aceste străzi, e alt cap cel care gândește, văzând clar ceea ce înainte era obscur, modificând concluzii care înainte păreau de fier, iar acum se sfărâmă între degetele care le pipăie și le cântăresc, de exemplu, nu e deloc probabil ca providențial, s.a., asigurări&reasigurări, fiind, așa cum este, o bază particulară, să fi fost pusă sub supraveghere, amplasarea unor polițiști la pândă acolo ar putea crea suspiciuni asupra importanței și semnificației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atinsese cu degetele. Se dădu Înapoi ca ars, de teamă că ceva misterios voia să pună gheara pe el. Dinaintea lui păru să se repete miracolul lui Narcis: chipul său Îi ieși În Întâmpinare, ieșind din neant asemenea unei năluci. Pipăi suprafața rece. O oglindă. Și, de partea cealaltă, o altă oglindă, formând un unghi drept, al cărui vârf era ascuns de piciorul postamentului. După o scurtă reflecție, schiță un zâmbet. Era simplu, ca toate marile farse. Așezate În acea poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați dinspre adâncimi necunoscute. Toți acei bărbați, grupați doi câte doi, iar uneori chiar În hidoase grupuri de câte trei, se pipăiau fără nici o reținere, trăncănind și șoptindu-și vorbe dulci la ureche. Scala din fund era un continuu du-te-vino de oameni care urcau și coborau Într-o mișcare agitată și convulsivă. Simțea cum crește În el dezgustul față de tot ceea ce vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe acolo, Îi zise, arătând spre hățișul de străduțe din spatele Baptisteriului. Dar cum te simți? adăugă el apoi, cu ochii ațintiți asupra rănii. Dante Își atinse locul de la baza gâtului, de unde Îi venea durerea, retrăgându-și degetele pătate de sânge. Pipăindu-și tăietura, făcu un pas Îndărăt, pentru a se menține la distanță de celălalt, care părea dornic să Îl ajute. Arrigo pricepu și stătu locului. Un zâmbet Îi Încreți buzele. - Nu eu am căutat să te ucid. - Cineva a Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era vreme să facă rost de o torță, iar aerul era atât de plin de miasme, Încât orice flacără l-ar fi făcut de nerespirat. În depărtare, Întrezări o galerie ce pătrundea În zid. Începu să Înainteze de-a bușilea, pipăind pereții pentru a se orienta. Tavanul galeriei era atât de jos, Încât Îi silea să Își plece fruntea și chiar să se târască. Înaintau prin bezna cea mai deplină, lăsându-se În seama instinctului. Cecco Îl urma așa cum orbul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văzut, să uitați totul. Bonatti rămăsese deoparte. De cum fură singuri, cu mâna tremurând de emoție, Înlătură țesătura grea de fetru care acoperea una din plăci, iar apoi Își trecu degetele peste suprafața Înghețată, ca un orb care Își căuta prin pipăit confirmarea propriei Închipuiri. În lumina slabă a lunii care pătrundea prin ferestre, Dante aduse un candelabru și, cu câteva lovituri de amnar, aprinse mucurile de lumânare. Apoi se Întoarse spre Guido Bonatti, care se așezase pe marginea cristelniței. Părea istovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
caldă, spaima femeilor, că vigoarea și energia lui sunt atât de pregnante, încât ai impresia că ies prin ochii albaștri, că sare din piele, își știe energia și se străduiește, tocmai de aia, să vorbească încet, controlat, în timpul ăsta, îi pipăie fața tinerei, cu atenție și drag, bretonul și pletele, are o senzualitate iradiantă, îți transpiră palmele când ești lângă el, ușurințe apollinice îl fac să mintă ușor, numai pe tine te iubesc, dar nu mai sunt de mult un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apăreau apoi zeci de cupluri care făceau dragoste, mă înconjurau (apar pe ecran cupluri făcând dragoste, nu e nimic vulgar în nici unii, e, poate, preludiu, e chiar momentul iubirii... toate fantasmele astea iubesc precum Cristi, ea suferă, se mângâie, se pipăie pe sâni, ar fi bune fragmente din Carmina burana, partea cu ritmul din mânăstiri), toți iubeau ca el, ți-am spus că avea un stil extraordinar de a face dragoste: cu tandrețe și forță, atent mereu la mine, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lungă, de in negru (are niște picioareee!!!, faine picioare, draga mea, eu nu știam, dacă aș fi știut, aș fi futut-o, trebuie neapărat să vorbesc la noi, la teatru, s-o angajeze, să-i facă directoarea o propunere), a pipăit-o doctorul, i-a zis la ureche, ce piele faină ai!, ești o apariție!!!, dar m-am făcut că nu aud, ce-i cu umflăturile?, prin ce păduri ai mers?, parcă ai lucra într-o mină umedă de sare, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
grotescă: două zile de Îngrijorare și nervozitate, două nopți de nesomn, mâncarea neatinsă - toate culminând cu criza emoțională declanșată de decizia abruptă a lui Rosalind - Îi drogaseră partea conștientă a minții, Împingându-l Într-un fel de comă milostivă. Când pipăia stângaci măslinele de pe masa pentru dejunuri gratuite, s-a apropiat un individ care i s-a adresat, așa că Amory a scăpat măslinele dintre degete. — Ia te uită, Amory... Era o cunoștință de la Princeton. Habar n-avea cum Îl chema. — Hello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În patul lui Michael Jackson? Imaginea Raiului și a Iadului american se perindă într-o secundă prin fața ochilor lui Mișu. Nu, vie sau moartă, Mariana va pleca doar împreună cu el! Îl prinse de la spate pe Sorinel. Mișu nu-l putea pipăi, dar văzu cum Mariana se lasă încet, imperceptibil, în jos, atingând din nou pământul. Apropierea lui Mișu stârni murmure de protest în rândul publicului. Ei voiau s-o vadă doar pe ea, dansând, murind încet. Mișu se retrase, cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
face ceva. Infinitul era ceva care dădea dimensiune clipelor mele de singurătate, stelele exercitau o atracție nebună, mă și vedeam plutind printre ele sau alunecând pe toboganul înfiorător al unei găuri de vierme. Apoi, încetul cu încetul, am început să pipăi viața de zi cu zi, imediatul cu nevoile lui, săturându-mă, scârbindu-mă și, ciudat, luând-o mereu de la capăt. Uite, nu-mi aduc aminte cum am mers către Teatrul Național în ziua în care aveam repartiția în mână. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
care a fost vorba mai înainte, asupra Annei și o sărută pe gură. Dinții lui scormonesc cu premeditare acolo înăuntru și limba face același lucru. Ca tehnică nu‑i nemaipomenit, dar e năvalnic și se potrivește unui bărbat. Anna apucă, pipăie, mângâie, se folosește de dinți și de unghii. Acestea din urmă nu sunt prea lungi - trebuie să fie tăiate scurt pentru pian - ceea ce e un minus. În schimb, dublează viteza. Durerea pe care n‑o provoci se compensează, astfel, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și pentru astfel de lucruri mărunte. Anna îl descheie pe Hans la cămașă ca să vadă ce are dedesubt. Nu‑i nimic nou, doar ce se știe deja, un piept musculos, fără păr, cu o piele netedă și frumoasă, plăcută la pipăit. Azi mori de nerăbdare, păpușico, foarte bine. Anna își înfige dinții ascuțiți de vampir în diferite locuri de pe corpul lui Hans. Au, spune el, pauza mea de masă‑i scurtă, așa că hai să lăsăm preludiul, despre care tu mi‑ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
astăzi e bine expus privirilor. Rainer și Hans vor să ajungă sus, în vârf, unde Sophie se oferă pe ea însăși, și se împing unul pe altul în spate, spre prăpastie, fiindcă fiecare vrea să ajungă el primul. Anna îl pipăie mută pe Hans, pentru care și ea reprezintă o mică ascensiune în comparație cu el însuși - oare de ce vrea să se cațere imediat pe marile piscuri fără să se fi aclimatizat mai întâi cum trebuie. Flori care au început deja să înflorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]