1,034 matches
-
ca și pe cel al meșterilor, ușor identificați între cei 27 de ctitori, capi de familie, plus preotul și cei 17 meșteri, dintre care 4 femei. Sunt redate și unele aspecte din viața obștii. Pentru importanța sa, redăm mai jos pisania scrisă cu răbdare: Pictura rămasă, în absidă, ca și cea a tâmplei, constituie documente grăitoare ale înfloririi atinse de arta penelului în Munții Apuseni, a formării zugravilor locali, a păstrării cu consecvență a tradițiilor bizantine. Cele trei frize ale tâmplei
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
și valoarea zugrăvelii, probează vechimea vieții religioase în zonă, faptul că în localitate exista o colectivitate unită în jurul unui ideal creștin, că viața religioasă a fost intensă și înaintea construirii acestui lăcaș de cult. Înaintea bisericii descrise de la 1782, conform pisaniei, după alte surse neprobate ar fi fost construită la 1734 sau 1737, inconsecvență care poate veni din citirea pisaniei, a confuziei dintre cifrele 3 și 8 (puțin probabil). Fapt e că în partea de jos a cimitirului, aflat pe un
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
ideal creștin, că viața religioasă a fost intensă și înaintea construirii acestui lăcaș de cult. Înaintea bisericii descrise de la 1782, conform pisaniei, după alte surse neprobate ar fi fost construită la 1734 sau 1737, inconsecvență care poate veni din citirea pisaniei, a confuziei dintre cifrele 3 și 8 (puțin probabil). Fapt e că în partea de jos a cimitirului, aflat pe un pinten de rocă la circa 30 de metri înălțime deasupra firului văii, prin 1950 se mai puteau vedea urmele
Biserica de lemn din Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/316778_a_318107]
-
a executat între anii 1648-1654, timp de 6 ani, și a rămas până în zilele noastre o veritabilă capodoperă a picturii și sculpturii românești. Pictura bisericii în interior a fost executată de către Grigorie zugravul și fiul său Ioan, în anii 1756-1757. Pisania picturală se află scrisă în penel deasupra intrării în naos: „Această sfântă biserică a fost zidită din temelie de către Dumitru Filișanul, mare pitariu, în zilele marelui voievod Matei Basarab, fiind egumen la această mănăstire Vartolomeu, fiul popei Ioan Hotinescu din
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
în prezent . Textul acestui act comemorativ este următorul: ACT DE COMEMORARE Acesta este locul unde s-a aflat altarul sfintei mănăstiri „Sărindar", cu hramul „Adormirea Maicii Domnului", zidită la anul 1652, prin grija voievodului Matei Basarab, cum însuși mărturisea în pisania bisericii: Din cauza mai multor cutremure, clădirea bisericii și zidurile împrejmuitoare s-au șubrezit într-atât, încât din anul 1880 s-a interzis oficierea slujbelor, fiind ulterior închisă. Nemaiputând fi refăcută, la 3 septembrie 1893, se hotărăște dărâmarea ei. Dăinuirea numelui
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
sprijinul și pe cheltuiala credincioșilor de către un colectiv de pictori format din arhimandritul Sofian Boghiu, Petre Județ și frații Mihail și Gavriil Moroșan, preot-paroh fiind Victor Vedeanu. Cu acest prilej, deasupra intrării din pridvor în pronaos s-a pictat următoarea pisanie: ""Această sf. biserică cu hramul Sf. Arh. Mihail și Gavriil, s-a clădit între anii 1933-1938, la inițiativa preotului Mihail Sîrbu și dir. școlar Șeltes Mihail pe cheltuiala credincioșilor și a Mitropoliei Bucovinei. S-a sfințit în 2 octombrie 1938
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
se află în satul omonim Roșioara din localitatea Berbești, județul Vâlcea și poartă hramurile „Sfinții Voievozi”, „Intrarea în Biserică” și „Cuvioasa Paraschiva”. Vechimea ei nu este cunoscută doar momentul refacerii ei în forma actuală, prin pisania de la 1867. Se distinge prin pictura interioară și din pridvor, îndeosebi prin arhanghelii veghetori de la intrare, macheta bisericii din naos și prin pomelnicele din altar. Stenapii laterali sculptați cu ulcioare și altarul în șapte fețe dau un caracter aparte acestui
Biserica de lemn din Roșioara () [Corola-website/Science/321760_a_323089]
-
lăcaș. Valoarea de document istoric și artistic o recomandă pentru includerea pe noua listă a monumentelor istorice. Nu se cunoaște vechimea lăcașului din Roșioara, însă succesiunea de trei hramuri sugerează cel puțin două momente de rectitoriri anterioare. Vre-o veche pisanie s-ar mai putea afla sub stratul de tencuială din exterior sau din interior. Trăsăturile planimetrice și sculpturale caracteristice indică ridicarea ei probabilă în secolul 18. Pe ușile împărătești apare o scurtă însemnare a zugravului: "„Iilie zugravu Dozăscu 1856”". Această
Biserica de lemn din Roșioara () [Corola-website/Science/321760_a_323089]
-
împărătești apare o scurtă însemnare a zugravului: "„Iilie zugravu Dozăscu 1856”". Această lucrare a premers lucrările ample de înoire a lăcașului între anii 1864-1867. Construcția a primit înfățișarea actuală în urma unei refaceri din temelie între anii 1864-1867, lucrări surprinse în pisania de peste intrare. Textul, în litere chirilice, destăinuie următoarele fapte și nume: "„Cu ajutoriu prea Sfintei Treime: și a D[u]h[u]lui Sf[ânt]: amin: s-au ridicat această sf[â]ntă, dumn[e]zeiască biserică unde să prăsnuește
Biserica de lemn din Roșioara () [Corola-website/Science/321760_a_323089]
-
au plătit toată zugrăveala [pre cum] se veade: mai ajutorind și alți[i] care D[u]mnezău îi va ști: cu binecuvântarea [prea sfin]ți[i] sale părintele nostru episcop d. d. Calinic al Râmnicului ... 1867 s[eptemvr]ie 22”". Pisania surprinde momentul istoric de tranziție din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza spre cel al regelui Carol I. Printre ctitori responsabili de pictarea bisericii a fost evidențiat preotul Constantin Pranda din Fometești, pe care îl întâlnim închipuit în altarul bisericii
Biserica de lemn din Roșioara () [Corola-website/Science/321760_a_323089]
-
și pridvor. Toate trei au semicalote. Pridvorul, zidit cu stâlpi groși, susține turnul mare al bisericii. Inițial pridvorul a fost cu două deschideri laterale, acum zidite din cerințe practice. La intrarea în pronaosul bisericii, pe partea dreaptă se află o pisanie, o inscripție cu anii în care s-a executat pictura bisericii, adică 1815-1818. Biserica este declarată monument istoric și este pictată în frescă de către pictorul Ioan Grecu din Săsăuș și fratele său Alexandru. Pictorii din familia Grecu au împodobit cu
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
moment paroh fiind preotul D. Popescul. În anul 1890, frații Pașcovici (care contribuiseră și la construirea bisericii) au amplasat o cruce de piatră în curtea bisericii, în apropiere de intrare, iar pe trei fețe ale soclului ei au inscripționat următoarea pisanie: ""Biserica didită prin osirdia parochului S. Cobilanschi, G. Pașcoviciu și J. Danileviciu sa sfințit în 15/27 Octomvrie 1885 de mitropolitul Silvestru supt păstoria parochului D. Popescul. Temelia bisericii sa sfințit de parochul S. Cobilanschi în 29 Septemvrie 1876. la
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
cel Mare este înfrânt "[...]și l-a prins și l-a tăiat, pe el și pe tot neamul lui.". Satele sunt confiscate de la viclean însă sunt date unor alți boieri, ulterior fiind răscumpărate și donate mănăstirii de Radu cel Mare. Pisania cea mai veche păstrată afirmă că "[...] această biserică cine a zidit-o nu se știe [...]" iar Radu cel Mare "[...] au dires-o și au înfrumusețat-o [...]". De altfel domnia acestui voievod a însemnat un moment important pentru acest locaș de
Mănăstirea Govora () [Corola-website/Science/299065_a_300394]
-
astăzi"". În semn de mulțumire pentru victoria sa, Ștefan cel Mare a înălțat între 8 iunie și 13 noiembrie 1487 o biserică cu hramul "Sf. Procopie" în satul Bădeuți (astăzi parte componentă a orașului Milișăuți) din apropiere de orașul Rădăuți. Pisania bisericii se afla încastrată în zid în dreapta intrării de pe fațada sudică a pronaosului și consemnează următoarele: ""În anul 6989 (=1481), luna iulie, 8, în ziua Sfântului Mare Mucenic Procopie, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
întru numele Sfântului Mare Mucenic Procopie, în anul 6995 (=1487); și s-a început în luna iunie, 8; și s-a sfârșit în același an, în luna noiembrie, 13"". O traducere asemănătoare a făcut și istoricul Gheorghe Balș în 1925. Pisania vechii biserici a fost păstrată la biserica de lemn din cimitirul satului , iar astăzi se află în lapidariumul Muzeului Național de Istorie al României. În anul 1775, partea de nord a Principatului Moldovei a fost anexată de către Imperiul Habsburgic, noul
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
sursă de cunoaștere a bisericii. Biserica "Sf. Procopie" din Bădeuți a fost distrusă cu dinamită de armata austro-ungară în anul 1916 , în urma unui atac austriac din timpul Primului Război Mondial asupra unor zone din Bucovina, pe atunci încă teritoriu al Imperiului Austro-Ungar. Pisania a scăpat însă aproape nevătămată și a fost păstrată în mica bisericuță de lemn din cimitirul satului. În anul 1925, istoricul Gheorghe Balș găsea pe locul fostei biserici doar ""un morman de pietre și de moloz acoperit cu bălării și
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
poate citi:”(DJM//...RCELL BRITA//...XLV//...ARIA... IXETAVR//)”. În partea vestică a altarului se află un alt fragment cu inscripție: “D.M. LASA .EQST AVR, TSINTA VIX XXXI AVR. AE” În interiorul bisericii există câteva fragmente de reliefuri romane. Biserica nu are pisanie. Pictura veche nu se păstrează, ci doar un mic fragment de pictură în partea de apus a altarului, deasupra proscomidiarului, reprezentând chipul unui sfânt. În 1717, potrivit unei tradiții, biserica a fost distrusă de tătari și “refăcută abia după un
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
a fost construit între 1709 -1714 în București, Valahia, acum România, fiind conceput și realizat ca o componentă a ansamblului Mănăstirii Colțea, căreia îi servea inițial drept clopotniță. Clopotul din turn, turnat în 1775, cântărea aproximativ 1.700 de kg. Pisania montată deasupra intrării boltite a turnului, avea următorul text: se înălța la 20 de metri de scările pridvorului bisericii Colțea, el înscriind un plan în dublu H a cărui suprafață totală era de 100 mp., iar gangul de acces se
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
împodobită cu decor floral, ce înscria două suprafețe patrulatere, dintre care una păstra însemne heraldice. Etajul întâi a fost despărțit de cel următor printr-un brâu de cărămidă. Fațada vestică a etajului doi era dominată de un trafor și de pisania sprijinită pe două colonete adosate ce încadrau o fereastră. Pe latura de sud se aflau un trafor și o fereastră. Catul trei, mai scund, avea un balcon închis cu balustradă, alcătuită din parapete de piatră pe suprafețele cărora alternau trei
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
cu mitropolia Monemvasiei. Daniil a fost un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului dinOdesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania bisericii „Adormirea Maicii Domnului” dinCăușeni, ctitoria sa, scrisă de asemenea în limba română. Daniil a întreprins o amplă activitate de reorganizare a eparhiei, înființând noi subdiviziuni administrativ-canonice, pentru a gestionare mai ușoară a teritoriului foarte întins al acesteia. El este
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Lăcașul înfățișează o planimetrie arhaică, anume cea a unui dreptunghi cu absida pentagonală decroșată, prevăzut, în partea opusă, cu o terminație poligonală în trei laturi; tradiția potrivit căreia biserica ar fi fost înălțată în jurul anului 1600 își găsește astfel confirmarea. Pisania care cuprindea datarea începuturilor acestui edificiu a dispărut însă în cursul unui vechi șantier de supraînălțare a pereților bisericii. Acoperișul cu pante repezi, precum și fleșa înaltă a turnului-clopotniță impunător (14 m), sunt învelite în șiță. Accesul în sfântul lăcaș se
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
prea înălțatului împărat Ferdinand întâiu și fiind episcope în Ardeal pre partea noastră a neuniților, D. Vasile Moga și prototop Iosif Bașa în comitatul Zarandului și preaot Niculae Toma [urmează lunga listă a cititorilor și sumele donate n.n.]“. În completare, pisania de pe peretele sudic al altarului. „episcop al Ardealului de lege răsăriteană Vasile Moga și protopop eparhiei aceștia Iosif Bașa, paroh locului Nicolae Toma, și un binefăcător de la Vidra de Sus [jud. Alba n.n.], Gligorie Costan, care au agiutat cu 100
Biserica de lemn din Tomnatecu de Jos () [Corola-website/Science/321118_a_322447]
-
data terminării. Se poate afirma sigur că în anul 1769 era gata, căci la acea dată, ctitorul Tândălescu, devenit între timp egumen, sub numele de Iosif ieromonahul, face un act de închinare a schitului ca metoc al Episcopiei Râmnicului. O pisanie veche ne spune următoarele: „Având râvnă bună, numitul părinte ieromonah Ion ca să facă o biserică de piatră pe cureaua moșiei Sfinției sale din Tândălești, făcând și gătirea numai cu cărămidă și neîngăduindu-l fiul său Stancul dimpreună și cu alți moșneni
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
anul 1901, de Alexandru Ștefulescu. Azi ea nu mai există. În anul 1785, ctitorul Costache Pandia înnoiește închinarea făcută de Iosif ieromonahul. Ambele acte sunt copiate în condica Episcopiei Râmnicului. În 1808, a fost așezată, deasupra ușii, în exterior, următoarea pisanie, care s-a păstrat până astăzi: „Această Sfântă și Dumnezeiască biserică ce se numește Schitul Logrești din temelie s-a început și s-a și isprăvit cu osteneala și cu toată cheltuiala acestor ctitori pomenește Doamne: Costache Pandia (biv vel
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
stil bizantin, făcută de pictori necunoscuți. Starea de conservare este bună. În exterior nu există decât pe frontispiciu trei icoane în frescă, reprezentând cele trei hramuri pe care le-a avut succesiv biserica. În pronaos sunt zugrăviți ctitorii arătați în pisanie. Biserica are un pridvor deschis, susținut de șase coloane, bolta și zidul dinspre pronaos fiind zugrăvite în frescă. Catapeteasma este din zid, iar turla, de formă octogonală, este așezată peste pronaos. Fațadele exterioare ale bisericii poartă un brâu median înconjurător
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]