1,034 matches
-
prelungit, iar lăcașul de cult a fost sfințit abia la 20 iunie 1714, în timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1709-1710, 1711-1716). Nu se cunosc numele meșterilor. Din ansamblul construcțiilor monahale, se mai păstrează astăzi doar biserica și clopotnița. Biserica are o pisanie cu următorul text în limba română cu caractere chirilice: ""Cu vrearea tatălui și cu agiutoriul fiiului și cu săvârșirea sfântului duh ziditu-s-a aceasta sfântă și de viață dătătoare mănăstire de d(u)m(nea)lui Ionașco Isăcescul biv
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
înfrâng pe tătari, iar cei scăpați cu viață sunt urmăriți și împuținați până la Nistru. Potrivit tradiției locale, în amintirea victoriei repurtate împotriva tătarilor, Ștefan cel Mare ar fi construit o biserică la Ștefănești. Ultimele cercetări arheologice au demonstrat posibilitatea, în lipsa pisaniei originare, ca biserica veche din Ștefănești (ale cărei fundații au fost îngropate în fundația actualei biserici) să fi fost ctitorită în ultimii ani ai domniei lui Ștefan cel Mare. Cercetările arheologice efectuate pe locul actualei biserici au scos la iveală
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
ocazia războiului ruso-turc din 1768-1774, după cum relatează un călător străin care a trecut prin Ștefănești la 1780. Este posibil ca și biserica să fi suferit unele distrugeri. Biserica a fost reparată în anii 1794 și 1828 , după cum atestă cele două pisanii amplasate deasupra intrării de pe latura de sud. Biserica "Cuvioasa Parascheva" din Ștefănești a fost reparată în 1794 cu cheltuiala vel vornicului Constantin Paladi, proprietarul moșiei Ștefănești. Reparațiile au fost efectuate în exterior și în interior, ceea ce presupune efectuarea unei simple
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
părții superioare a ancadramentului fostei intrări de pe latura nordică se observă, din interiorul bisericii, prezența unei pietre pe care se află câteva slove dintr-o inscripție în limba slavonă. Aceasta este probabil anterioară momentului construcției actualei biserici, având destinația de pisanie sau piatră de mormânt. Noi lucrări de reparații au avut loc în 1828. Cu acel prilej a fost amplasată o pisanie pe turnul-clopotniță, deasupra celei prezentate mai sus, care consemnează alte prefaceri importante: "„La anul 1828 oct(ombrie) 30, clopotnița
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
câteva slove dintr-o inscripție în limba slavonă. Aceasta este probabil anterioară momentului construcției actualei biserici, având destinația de pisanie sau piatră de mormânt. Noi lucrări de reparații au avut loc în 1828. Cu acel prilej a fost amplasată o pisanie pe turnul-clopotniță, deasupra celei prezentate mai sus, care consemnează alte prefaceri importante: "„La anul 1828 oct(ombrie) 30, clopotnița de la acest sfânt lăcaș de aici în sus cu zidul și cu tot meremetul înlăuntru și afară și cu coperământu din
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
aici în sus cu zidul și cu tot meremetul înlăuntru și afară și cu coperământu din nou, prin silința și cheltuiala celor care au avut râvnă, iar calfă de chetrar și stoler Grigori Goianu (?), zugrav Ion sân Iftodi (?) Crăcium”". Din pisanie rezultă că biserica a fost reparată “înlăuntru și afară”, făcându-i-se un nou acoperiș. Clopotnița mai veche construită deasupra pridvorului a fost refăcută și supraînălțată. Proprietarii moșiei Ștefănești plăteau salariile preoților și dascălilor și suportau cheltuielile de reparații și
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
a fost construit între 1709 -1714 în București, Valahia, acum România, fiind conceput și realizat ca o componentă a ansamblului Mănăstirii Colțea, căreia îi servea inițial drept clopotniță. Clopotul din turn, turnat în 1775, cântărea aproximativ 1.700 de kg. Pisania montată deasupra intrării boltite a turnului, avea următorul text: se înălța la 20 de metri de scările pridvorului bisericii Colțea, el înscriind un plan în dublu H a cărui suprafață totală era de 100 mp., iar gangul de acces se
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
împodobită cu decor floral, ce înscria două suprafețe patrulatere, dintre care una păstra însemne heraldice. Etajul întâi a fost despărțit de cel următor printr-un brâu de cărămidă. Fațada vestică a etajului doi era dominată de un trafor și de pisania sprijinită pe două colonete adosate ce încadrau o fereastră. Pe latura de sud se aflau un trafor și o fereastră. Catul trei, mai scund, avea un balcon închis cu balustradă, alcătuită din parapete de piatră pe suprafețele cărora alternau trei
Turnul Colței () [Corola-website/Science/321241_a_322570]
-
de inscripții în pridvorul bisericii. În interior se păstrează iconostasul pictat în culori vii și mobilierul tradițional. Momentul și faptele de început ale bisericii sunt redate într-o succesiune de inscripții săpate în pridvorul bisericii. Contextul istoric este surprins în pisania scrisă pe frumosul fruntar al pridvorului, chiar peste intrare. Textul ei, în limba română cu litere chirilice, într-un stil hieratic, reține următoarele: "„Această sfăntă biserică sau făcut în zilele lui Io Gheorghie Caragia v[o]d[ă] [cu cheltu
Biserica de lemn din Drăguțești, Argeș () [Corola-website/Science/321265_a_322594]
-
ansamblul construcției. Grinda-fruntar, împreună cu grinzile laterale, sunt puternic profilate prin traforuri săpate adânc, stârnind imaginația. Stâlpii sunt și ei sculptați puternic cu fus răsucit, bază și capitel, după model preluat din arhitectura de zid din zonă. Semnificativ de remarcat locul pisaniei peste intrarea în pridvor și semnăturile meșterilor dulgheri pe dosul fruntarului, încă o dovadă a atenției deosebite acordate pridvorului în ansamblul construcției. Toate aceste eforturi de a intensifica emoțiile artistice din pridvor sunt legate de intrarea în biserică și trecerea
Biserica de lemn din Drăguțești, Argeș () [Corola-website/Science/321265_a_322594]
-
se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI . Biserica bolniței a fost construită la 1736, într-o incintă aflată la nord de cea a bisericii mari. Ctitorul său este egumenul mănăstirii din acea vreme, Lavrenție, după cum relatează pisania: „Precum dorește cerbul de izvoarele apelor, așa au dorit sufletul mieu ca să zidesc casă lui Dumnezeu întru pohtala sfântului părintelui noistru Nicolae arhiepiscop al Mirelor. Ridicatu s-au acestă sfântă bolniță din temelie cu toată osârdia și chieltuiala sfinții sale
Biserica bolniță a mănăstirii Polovragi () [Corola-website/Science/320524_a_321853]
-
comuna Pașcani (județul Baia), de la ultimul proprietar, profesorul Gheorghe I. Brătianu. În imediata vecinătate a palatului, vistiernicul Iordache Cantacuzino și a doua sa soție, Alexandra, au ctitorit în anul 1664 Biserica „Sf. Voievozi” din Pașcani. Deasupra intrării se află o pisanie în limba slavonă. Lăcașul de cult a suferit unele refaceri în anul 1807. Printre preoții care au slujit aici este de menționat preotul Mihai Mocanu (1938-2009), care a funcționat ca paroh al acestei biserici (1980-2004) și protopop al Protopopiatului Pașcani
Biserica Sfinții Voievozi din Pașcani () [Corola-website/Science/321518_a_322847]
-
se află în satul Dămțeni din localitatea Berbești, județul Vâlcea și poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Vechimea ei nu este cunoscută doar momentul refacerii ei în forma actuală, prin pisania de la 1847. Se distinge prin pictura interioară și exterioară de la 1847, îndeosebi prin ampla desfășurare a scenei "„judecății de apoi”" din jurul intrării, în pridvor. Se remarcă și figurile ctitorilor în costume de epocă din tindă și pisaniile. Valoarea de document
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
forma actuală, prin pisania de la 1847. Se distinge prin pictura interioară și exterioară de la 1847, îndeosebi prin ampla desfășurare a scenei "„judecății de apoi”" din jurul intrării, în pridvor. Se remarcă și figurile ctitorilor în costume de epocă din tindă și pisaniile. Valoarea de document istoric și artistic o recomandă pentru includerea pe noua listă a monumentelor istorice. Nu se cunoaște vechimea lăcașului din Dămțeni. Vre-o veche pisanie s-ar mai putea afla sub stratul de tencuială din exterior sau din
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
pridvor. Se remarcă și figurile ctitorilor în costume de epocă din tindă și pisaniile. Valoarea de document istoric și artistic o recomandă pentru includerea pe noua listă a monumentelor istorice. Nu se cunoaște vechimea lăcașului din Dămțeni. Vre-o veche pisanie s-ar mai putea afla sub stratul de tencuială din exterior sau din interior. Construcția a primit înfățișarea actuală în urma unei refaceri din temelie în anul 1847, moment surprins în pisania de peste intrare. Textul, în litere chirilice, destăinuie încă următoarele
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
se cunoaște vechimea lăcașului din Dămțeni. Vre-o veche pisanie s-ar mai putea afla sub stratul de tencuială din exterior sau din interior. Construcția a primit înfățișarea actuală în urma unei refaceri din temelie în anul 1847, moment surprins în pisania de peste intrare. Textul, în litere chirilice, destăinuie încă următoarele: "„Această sfântă, dumnezeiască biserică ce s-au prenoitu dinu temelie, cu numele Tatălui șii al Fiului și cu al Duhului Sfântu, ce se prăznuește cu hramu Sf[â]nta Cuvioasa Paraschiv
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
permis desfășurarea pe larg a temei „judecății de apoi”. Intrarea este prinsă între raiul din stânga și iadul din dreapta, teme regăsite și la alte bisericuțe de lemn pictate, din zona Vâlcii. În tindă sunt pictați o parte din ctitorii însemnați în pisania de la 1847, mai ușor de recunoscut fiind Ionu Oșovei și diaconu Mania cu soțiile lor, pe peretele de sud. Cel care ține în mână imaginea răsturnată a bisericii este probabil Constantin fiul lui Ion Grecu Slăvescu, însoțit de șoția și
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
peretele de sud. Cel care ține în mână imaginea răsturnată a bisericii este probabil Constantin fiul lui Ion Grecu Slăvescu, însoțit de șoția și fiul lui, în dreapta ușii de la intrare. Un moment critic din existența acestui lăcaș este surprins de pisania din tindă, peste intrare, din care aflăm că: "„Această Sf[ântă] și D[umn]zăiască biserică ce se prăznuește cu hramul Cuvioasa Paraschiva din satul Dămțeni, fiind aprobată spre dărâmare, a fost scoasă din ruină de către preotul Iosif Bălteanu paroh
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
Biserica de zid din cătunul Mierlești, sat Bărbătești, comuna Bărbătești, județul Vâlcea, a fost construită în 1776. Are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Așa cum rezultă din pisania sculptată în piatră deasupra intrării în pronaos, biserica Mierlești a fost construită între anii 1774-1776 prin strădania preotului paroh ajutat fiind de locuitorii comunei Bărbătești din acele vremuri. Posibil ca Turnul Clopotniță să fi fost realizat în același timp, având
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
sin / Macarie er(o)monah ot Bărbătești, împodobindu-o și înfrumusețându-o du/pă cumu să vede, ca să aibă vecinică pomenire; leat 1776, / s-au săvârșitu la oc(t)omvre 6 zile, ani de la Adamu, 7284. 1775 (7284) octombrie 6 Pisanie în partea superioară a ancadramentului de piatră de la ușa de intrare în biserică; literă de 5 cm, în relief, pictată cu galben pe fond albastru, într-un câmp de 75x125 cm. Inscripție pe peretele de la est al pridvorului, în partea
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
Biserica de lemn din Valea Mare se află în localitatea Valea Mare din orașul Berbești, județul Vâlcea. Biserica a fost ridicată în anul 1776 și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. Se distinge prin sculpturi decorative, pisanii, pictura iconostasului și o structură bine conservată. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În amintirea faptelor și spre pomenirea ctitorilor se păstrează câteva inscripții. Astfel în dreapta intrării, peste funia brâului median apare incizat: "„Leat 7295
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
apare incizat: "„Leat 7297”". Istoricul Ioan Popescu-Cilieni a citit în perioada interbelică o altă inscripție, ceva mai veche, azi neidentificată: "„popa Andrei cu enoriașii în anul 7285 dechemvrie 6”", adică anul 1776 al erei noastre. Popa Andrei se regăsește în pisania nedatată de pe tâmpla iconostasului: "„Această sfântă și dumnezeiască biserică, unde să prăznuiaște hramul Sfântului Erarh Nicolae, s-au făcut din temelie de popa Andrei Roșăscu, diaconu Ioan, diaconu Nicolae, ... Pătru ereu, Matei, Pătru, Costadin ereu, ... Ion, Andreea diaconia[sa], Georgh
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
Ridicarea și consacrarea bisericii s-a făcut în ultimele decenii ale secolui 18, cel mai probabil în anul 1776, ctitorul principal fiind preotul Andrei Roșăscu, ajutat de enoriașii săi. Un al doilea moment important în dăinuirea bisericii este menționat de pisania păstrată peste intrare: "„Această sfâ[n]tă și dumnezăiască biserică s-au făcutu d[i]nu temelie de robi[i] lui Dumnezău Gheorghe ereu, Floruca er[e]iț[a], Dumitru ereu, Tinca er[e]ița i Gheorghe ereu, Petria erița
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
sau zid. O inscripție în pridvor suprinde laconic momentul unei necesare refaceri a acoperișului: "„1865 acoperită”". Biserica a fost în anul 2008 salvată de la ruinare prin mutarea ei pe un loc nou, în Berbești. Dupå remontare, interiorul a fost repictat. Pisania scrisă cu această ocazie reiterează evenimentele din trecutul bisericii, mai puțin precise pentru perioada veche, însă relevante pentru cele petrecute după cumpăna secolului 19: "„Această sfântă biserică cu hramul Sfântului Nicolae ... a fost renoită prin decret regal în 1908. În
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
acestei biserici pe marele paharnic (vel ceașnic) Gheorghe Coci, fratele domnitorului, care a fost proprietarul moșiei Bozieni. Un argument în favoarea aceste ipoteze este faptul că soția marelui ceașnic Gheorghe Coci, răposată în 1649, a fost înmormântată în această biserică. Conform pisaniei zugrăvite la mijlocul secolului al XIX-lea deasupra ușii de intrare în pronaos, domnitorul Vasile Lupu este considerat a fi ctitor al bisericii. Textul pisaniei este parțial șters, putându-se descifra următoarele: "„Această sfântă biserică sa zidit din temelie de fericitul
Biserica Înălțarea Domnului din Bozienii de Sus () [Corola-website/Science/321638_a_322967]